Conclus

Infinitul mă suspendă între minus şi-ntre plus,
Dacă aş muri azi-mâine, am spus tot ce-aveam de spus,

Aş păstra în minte ochii cărora tu m-ai supus
Şi cuvinte argintate cum iubirea a compus,

Deşi ea rămâne mânzul ne-nşeuat şi nesupus,
Aşa cum a dovedit-o timpul rece, antepus.

Te-aş iubi, însă ardoarea tot ce-atinge e distrus,
Ca şi moartea care este poezia de conclus.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întregire

"Adu-ţi inima acasă, mi-ai spus,
Şi o s-o hrănesc!
A te iubi
Înseamnă a retrăi
Printr-o eternă primăvară
Lângă tine, Mioara!"

"Tu eşti ceea ce mă întregeşte, ţi-am spus.
Rareori în viaţă este 'pentru totdeauna',
Dar, iată,
Se întâmplă cu noi, acum, iubirea,
Mario!"

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsul gurii

Răspunsul gurii e sărutul
Orice-ntrebare-ar fi de pus,
Întregul trup îi e supus,
Topit încetul cu încetul.

El ţi-a-nghiţit în flăcări scutul,
Tu de sărut ai fost sedus,
Răspunsul gurii e sărutul
Orice-ntrebare-ar fi de pus.

Sărutul nostru este gestul
Prin care noi doi ne-am compus,
El e simbolul, este rostul
Că spune ce avem de spus.

Răspunsul gurii e sărutul.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie-mi pari tot o codană

Când te văd trecând pe stradă
ochii tăi mă zăpăcesc.
Ies şi eu la promenadă
dornic să te întâlnesc.

Uimit de-atâta frumuseţe,
patru versuri ţi-am compus.
E drept că-s versuri îndrăzneţe,
dar am spus, ce-aveam de spus.

Eşti dulce, eşti minunată,
Eşti cea mai frumoasă fată.
Deşi eşti stimată doamnă,
Mie-mi pari, tot o codană.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Mi-ai spus ca-s blanda si duioasa,
In schimb ti-am spus ca n-ai sa ma mai vezi.

Si mi-ai spus ca sunt lumina
Ca sunt a cerurilor astru.
Mi-ai spus ca-s dulce amandina.
Ti-am spus dorull maiastru.

Si mi-ai spus ca-s roza floare
Ca sunt frunzele si cerul.
Mi-ai spus ca-s razele de soare.
Ti-am spus ca eu doresc eternul.

Si mi-ai spus ca iti sunt draga
Ca sunt anii vietii tale.
Mi-ai spus ca-s insolita arta.
Ti-am spus visele amar.

Si mi-ai spus ca ma iubesti,
Ca-ti sunt ochii, inima si gura.
Mi-ai spus ca pentru mine traiesti.
Ti-am spus ca rece e caldura.

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Ti-am spus atunci ca iubirea lasa
In inima rani adanci si reci.

Si ti-am spus ca tu mi-ai spus
Cuvinte marete si aparte,
Dar n-ai facut nimic in schimb.
Cuvinte mari, fapte deoparte.

poezie de Cristina Vâlcu (14 mai 2015)
Adăugat de Priscilla
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... ci nu te-aş şti mai bine, nu te-aş şti
astrala mea iubire infernală
şi gelozia mea patetic de fatală
ci nu să mor aş vrea, ci aş muri...

... ci nu să mor aş vrea, ci aş muri
smulgând din floarea ta petală cu petală
şi împletind o coroniţă boreală
ci nu te-aş şti mai bine, nu te-aş şti...

... ci nu te-aş şti mai bine, nu te-aş şti
ci nu să mor aş vrea, ci aş muri
ci nu te-aş şti mai bine, aş muri
ci n-aş iubi mai bine, n-aş iubi....

poezie de Iurie Osoianu (23 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 108

Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi...
E-atâta ezitare între paşi.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară şi la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.

poezie celebră de George Ţărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive) (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolitul iubirii

Ştiu că dacă nu te-aş iubi, m-aş ofili.
Dacă nu m-ai iubi, aproape-aş muri.
Ne-am zidit într-un granit de iubire,
Unde-am ascuns a noastră fericire...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş iubi

Te-aş iubi
invers de cum răsare soarele
din Pământ până la Lună
să fiu a trupului arvună.
Te-aş iubi
cu ultimul fulg de nea
invers de cum iubeşte deşertul ploaia,
de la Lună pân' la stele
să ne fim blestem de iele.
Te-aş iubi fără de vină
ca pe-o dulce violină
arsă pe umărul stâng
de-a ta gură dată-n pârg.
Te-aş iubi cu-n strigăt mut
până te-aş avea tăcut
iar pe trup să te reverşi
cu a' tale versuri verzi
să-mi iubeşti trupul în şoapte
pân' la o mie de păcate,
săvârşite-n miez de noapte.
Te-aş iubi
şi poate da
M-ai iubi
te-aş săruta...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doarme infinitul

Aiurit de simplă... în inimă te-ai infipt
Tandră aură de răsărit,
Clipind din pleoape adormită, aştept..
Şi privesc cum infinitul doarme la mine pe piept,
Să-mi dai foc cu un zâmbet
Să colorezi zorii... cu irişi si bujori
Acoperiţi in rouă de sărut
Pe a mea câmpie de lut,
Imi esti răsărit şi apus
Să-mi spui ce nimeni nu mi-a spus,
Să uit de timpul căruia sunt supus
In răsărituri de puls cu minus şi plus
Sedus... sedus de al tău surâs solar.
Ca un bob de rouă mă prăbuşesc
Când pleoapele răsar universul unde mă regăsesc...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, deocamdată

Iubire fără trup, ca o fântână
În care pietrele s-au prăbuşit,
Ascuns, izvorul dragostei suspină,
O lacrimă sclipind desăvârşit.

"Nu, deocamdată!", nu e amânare,
E frică şi dezastru peste tot,
Dacă rămâne "nu", e condamnare
La boala noastră fără antidot.

Noi am iubit o dată, cât o viaţă,
Şi te întreb acum, către apus:
Durerea ta la fel e de măreaţă
Pe cât e visul care ne-a compus?

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus

Ţi-am spus că te iubesc şi ţi-am dat drumul,
În înălţimi să zbori către un alt necunoscut
Şi am păstrat din umbra ta parfumul
Şi spinii trandafirului din inimi petrecut.

Ţi-am spus că te iubesc şi te-am eliberat,
Din straşnica închisoare a gândurilor mele,
Fără să-ţi spun că sufletu-mi rămâne de răni însângerat,
Asupra cărora am presărat, magnific praf de stele.

Ţi-am spus că te iubesc şi fără ca să ştii,
Ai preluat frumoasă, teribilă, ştafeta
Neîntâmplată, a unei mari iubiri târzii,
Cu care-am zdruncinat şi cerul şi planeta.

Ţi-am spus că te iubesc, fără nimic în schimb a cere,
Deşi de-a pururi, în veci, cerşind am să rămân,
Iubire închipuită, venin şi deopotrivă miere,
Fără să încerc vreodata asupra-ţi vreun asalt păgân!

Ţi-am spus că te iubesc şi ţi-am spus totul
Şi ce folos de totul, n-ai fi ştiut, de eu nu ţi-aş fi spus,
Şi daca-aş fi tăcut, la ce folos secretul?

Ţi-am spus că te iubesc. Ce dacă?
Naintea mea sau după, chiar zeci de guri ţi-au spus.

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod de Cuvinte

Cât să fi trecut de când umblam desculţă
Pe malurile Acheronului?
Primăvara vieţii rămăsese în urmă
Cu tot cu Podul ei de Piatră sfărâmat...

Soarele dogorâtor al verii sorbise toată apa mărilor,
Iar pe nisip rămăseseră înscrisuri vagi
Şi trupurile moarte ale iluziilor
Care se avântaseră, cândva, în larg.

E toamnă, Mario! Ei şi?
Între ochii tăi şi ochii mei, Pod de Cuvinte
Refăcut cu migală, sărut cu sărut,
Până când această poezie, iată!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te poţi opri în orice secundă. Trebuie să îţi fie clar următorul lucru: dacă Acum, în clipa asta, moartea ar veni, Sinele trebuie să fie mai fulgerător decât moartea, ca să te poată lua. (Moartea vine şi pleacă, dar Sinele este Eternul care rămâne. Chiar şi moartea moare în El.).. Mori pentru minte, mori pentru lume! Cât de responsabil este Infinitul? Totul se întâmplă în El. Dă drumul inclusiv acestei idei de responsabilitate (doar te-ai zidit în ea.) Este un construct al minţii. Sinele nu este nici responsabil, nici iresponsabil, dar atât responsabilitatea, cât şi iresponsabilitatea apar în El. Dacă dai drumul inclusiv la această idee ce mai rămâne? Pentru că toate aceste idei te pun în aşteptare. Ele spun că tu nu eşti, dar tu eşti deja Sinele. Tot ceea ce trebuie să faci este să vezi că niciuna din ideile pe care mintea ţi le serveşte ca fiind Sinele, nu este Sinele. Atâta timp cât te crezi mintea care caută Sinele eşti în eroare. Doar rămâi în Liniştea neasociată gândirii, pentru că în momentul în care ai spus "că ştii", deja te-ai asociat gândului cunoaşterii. Rămâi Liniştea neasociată cuvintelor, gândurilor. Rămâi Liniştea în care toate cuvintele, lucrurile se contopesc! Dacă ar fi Acum, în momentul acesta, să alegi între tine şi Dumnezeu, pe cine ai alege?

Atmaji Maharaj în Te poţi opri în orice secundă - Discuţie cu Atmaji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă mâna ta a venit, rece, în răcoarea nopţii,
Şi mi-a atins fruntea, trezindu-mă ca să te pot vedea
Stând acolo rece în răcoarea nopţii,
Eu, care mă tem de stafii, n-aş avea nici o teamă.
Te-aş întâmpina cu cele mai duioase cuvinte, o clipă tovarăşi,
Iar tu ai surâde, un surâs trist. Apoi, ai pleca iarăşi.

N-ar fi nimic, dar nimic mortal în moartea ta,
Pentru ca iubirea ta a fost întotdeauna un fel de râs
Care accelera viaţa şi care n-avea cum muri în ora morţii tale.
Apoi, când ai pleca iarăşi, eu n-aş mai plânge.
Voioşia aceea iubitoare ar fi încă acolo,
Umplând trombelor de aer, cu propria-i pace, ultimul tremolo.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş iubi...

te-aş iubi dar nu-mi dai voie,
te-aş iubi cum ştiu doar eu,
ca pe-o floare de aloe,
ca pe însuşi Dumnezeu

strig în noapte, strig sihastru,
strig la lună şi la cer,
o dorinţă cu albastru
totul este efemer

zorii plâng şi mă ascultă,
plâng şi eu în ton cu ei,
sunt o flacără prelinsă,
luminez tristeţi de ieri

totul e învolburare,
totul tulbure le văd,
caut o rază, încântare,
caut prin pomi doar frunze verzi

te-aş iubi dar nu-mi dai voie,
te-aş iubi, cum te-aş iubi,
te-aş iubi de bunăvoie,
dacă vrei, pentru că ştii...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, ca o rodie

Iubitul meu, apleacă-te şi adună
Din trupurile noastre care ard,
Scânteile ce pot să recompună
Iubirea. Să nu piară în hazard!

Această plinătate dureroasă,
-O rodie din care ne-nfruptăm-
Pe cât ne este azi de generoasă,
Pe-atât ne va fi dat să îndurăm.

Ca într-o za de carne şi dorinţă
În palma ta se-ascunde pumnul meu,
Şi în strânsoarea care-l înfiinţă
Rămâne precum un opiaceu.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este pruncul unei femei sterpe (Maharaj arată spre cei 2 vizitatori cu care a dialogat). Ambii sunteţi personalităţi eminente cunoscute în spiritualitate, şi aţi venit bine înarmaţi pentru a mă ataca. Însă vă spun, nu mă puteţi găsi, nu am fost născut vreodată! De ce nu îmi este frică de timp – Kali? – Întrucât nici măcar dezintegrarea acestui univers manifestat, a lui Brahman, nu mă poate distruge. Înainte de, în timpul şi după dezintegrare, eu Absolutul voi triumfa pururea, neatins, nepătat şi neschimbat. Atunci când vei muri, ce identitate vei avea, sau vei mai putea păstra? Dacă eşti sigur că vei muri, de ce să fie o moarte umilă? Mori într-un mod nobil şi onorabil. Înainte de moarte, fii Supremul, Infinitul, Absolutul.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu nu ai mai fi...

Dacă azi nu te-aş cunoaşte
Curcubeul ar fi gri,
Toate stelele albastre
Ar muri prin galaxii.

N-ar mai fi pe cer nici soare,
Ar fugi să se ascundă,
Timpul s-ar opri în mine,
Mi-ar fura orice secundă.

Dacă tu nu mi-ai mai spune
Într-o zi nici un cuvânt,
Aş fi rătăcit prin lume
N-aş mai şti nici cine sunt.

Te-aş păstra în mine însumi,
Aş fi numai tu în gând
Mi-ai fi zâmbet şi lumină
Peste ochii care plâng.

Dacă tu nu ai mai fi,
Azi te-aş creiona din îngeri
Şi mi-aş scrie în destin
Viaţa ca un zid de plângeri

Aş rescrie definiţii
Pentru tot ce-nseamnă dor
N-aş mai şti, n-aş înţelege
Ce semnifică amor.

Dacă n-ai mai vrea să vii
Pe-al meu toc, din calimară,
Aş rescrie-n amintiri
Chipul tău seară de seară.

Te-aş reda în stropi de vise
Printre rânduri, în poveşti
Şi-ar fi filele aprinse
Doar de-un gând, în care-mi eşti...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de dragoste

Dacă nu ţi-aş fi, dacă nu mi-ai fi,
Ar ploua degeaba pe pământ,
Totu-ar fi anost,
Goană fără rost,
Nu ar fi lumină în cuvânt.

Dacă nu mi-ai da, dacă n-aş primi
De la tine flacără de dor,
Pescăruş aş fi
Care ar boci
Valurile ce pe plajă mor.

De nu m-ai iubi, de nu te-aş iubi,
Am trăi o veşnică eclipsă,
Aşteptând tăcuţi,
Îngroziţi şi muţi,
Judecată şi apocalipsă.

Însă cât îţi sunt şi cât tu îmi eşti
Se mai scriu de dragoste poveşti...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!