Conclus
Infinitul mă suspendă între minus și-ntre plus,
Dacă aș muri azi-mâine, am spus tot ce-aveam de spus,
Aș păstra în minte ochii cărora tu m-ai supus
Și cuvinte argintate cum iubirea a compus,
Deși ea rămâne mânzul ne-nșeuat și nesupus,
Așa cum a dovedit-o timpul rece, antepus.
Te-aș iubi, însă ardoarea tot ce-atinge e distrus,
Ca și moartea care este poezia de conclus.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre infinit
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cai
- poezii despre argint
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.