Călător
în cerul ferestrei
zvonul întors de corbi solitari
are puterea să râdă spasmodic
să plângă din prezentul perpetuu de tuș
oameni de ghips
zei cu fața întoarsă pe socluri
într-un trecut ce curge ca apa
pe geamul marii odăi
unde putrezește speranța
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
în mintea ei
aduna pietre
așa cum adună țăranul
bobul de grâu
să frământe o pâine trezită
de trecutule veri
peste ea adiau mângâieri
cu mult mai coapte
decât crusta pâinii
sub cerul ferestrei
zvonul întors de corbi solitari
râdea
ea aduna bobul de rouă
cu mult mai tenace
perseverând să creeze
o mare de spice
din imensitatea de pietre
asculta și dădea
tuturora dreptate
pulberi
zbateri
nașteri
sublime zădărnicii
în mintea ei
de frunză hoinărind
peste răbdarea stelelor
coroana de spini creștea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon
deasupra golului
o cursă nebună
a fulgilor
tremură cerul
venele pietrelor plâng
în liniștea searbădă
adorm învelită
cu cea mai neagră zăpadă
căzută vreodată aici
alți fluturi așteaptă povești
în noaptea legănată
de zvonul întors
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon
deasupra golului
o cursă nebună
a fulgilor de nea
tremură cerul
venele pietrelor plâng
în liniștea searbădă
adorm învelită
cu cea mai neagră zăpadă
căzută vreodată aici
alți fluturi așteaptă povești
în noaptea legănată
de zvonul întors
bună dimineața planetă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am crezut
că luna era
numai a mea
ca o liberă veste
pe care vroiam s-o aud
când nu auzeam nimic
și nimic nu vedeam
din lumea reală
ce noapte stingheră
ca zvonul întors
în cerul secat de oglinzi
îmi ofereau vârcolacii
mai presus de părerile mele
în țărâna grasă a lunii
singurătatea albastră
gerul ce scârțâie
în urzeala luminii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuturi
sculptori ai vremii
au ostenit să cioplească
în piatră statui fără cap
le-au pus pe socluri cu mult mai înalte
decât poate iarba să crească
a venit unul și-a zis așa într-o doară
munții mei par mici comparativ cu alții
și au căzut socluri cu tot cu statui
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
floarea de lotus
fără trecut, viitor
prezentul etern
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarceri
din pulberi de humă
înfloresc ghiocei
trecătoare e vraja clipei
ce vrea să ne țină captivi
în zvonul întors
un pumn de semințe zvârlite
de-un zeu nebun
pe calea trecutelor zbateri
înșelătoare și reci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj
calea ferată
face cale întoarsă,
ca să ajungă acasă
năpădită de ierburi înalte
până la suflet de fier
face cale întoarsă
zornăind prin gări și mulțimi
din copita de cal
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în mine stă să se nască
o lume trăită de voi
sub stinsa stea
pierduții noștri
în marea împărăție a dorului
pe socluri dorm
din tuș cioplite
nume și degete
le văd pe toate
și le simt ferecate
în cerul vopsit
ce ne înghite pe toți
din veacul în care
în mine se naște ecmnezic
o altă fațetă a lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
așa cum văd
cu ochiul meu de sticlă
în nopți ce curg spasmodic
peste zăgazuri cosmice
mi se arată
milenii obsesiv compulsive
în albia singurătății
copilul împinge o roată
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mamă,
dorul ce mă separă de tine
este acest cuțit
cu lama întoarsă
spre mine!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din umerii tăi
cad ceruri
peste dorul
ce mă ajunge
îndepărtată și rece
lumina putrezește
în lanuri de ploi
ce să aștept
când toate dispar
mai devreme
decât cele ce sunt
și vor fi?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi-e dor de tine
ca de un zvon întors
răzleț
spre coama munților pleșuvi
pierduți în primăveri
albastre - ilustre
și chiar înfășor
tot cerul cu mine
mi-e rău de frig
atât de frig
încât îmi e bine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când simți că nu mai poți
ieși din spaima ta
să vezi cât de frumos și tandru
iarăși, te înflorește liliacul
mai stai puțin pe marginea
fântânii, ascultă zvonul dus
și taci, ca să auzi cum cântă
liniștea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverberații
umerii goi
nasc fluturi
e noapte și plouă
din umerii tăi cad ceruri
peste dorul ce mă ajunge
îndepărtată și rece
lumina putrezește
în lanuri de ploi
eu ce să aștept?
e noapte și frig...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sub cerul meu opac
sunt ghiocei.
Deasupra lumilor de foc
e cerul tău.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din minimă decență
moartea nu intră
niciodată pe ușă
se insinuează discret
în lemnul ferestrei născut
din alte unghiuri
păduri îngenunchiate
și colonii de cari abandonate
în lungi nopți ce îngroașă
oasele celor ce au uitat visul
sfios ca o poveste
din minimă decență
un alt început rotitor
se lasă ca pâcla
peste cochilia ierbii
iar moartea rămâne mister
sub cerul ce fumegă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... prezentul curge dintr-un viitor
de-o frumusețe ireal de simultană
cu-al tău trecut scindat într-un fior
și-n cioburi de tristețe diafană...
catren de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dunărea mea
este un suflet ce sfidează
uitarea.
Ea curge în venele mele
ca un dor căprui
ce visează ajungerea.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
IQ
nu vreau să repet
să mă repet din cuibul
asta călduț ce-mi asigură totul
foamea febrilă
setea de o altă culoare
sunt ca o zi de duminică
am o mare stimă de oameni
și ferestre deschise
în venele mele
sângele meu alb curge
înspre izvoare din cer
ce nu știu a șopti
dorul lui Dumneze
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!