IQ

nu vreau să repet
să mă repet din cuibul
asta călduţ ce-mi asigură totul
foamea febrilă
setea de o altă culoare

sunt ca o zi de duminică

am o mare stimă de oameni
şi ferestre deschise

în venele mele
sângele meu alb curge
înspre izvoare din cer
ce nu ştiu a şopti
dorul lui Dumneze

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când m-am născut
Dumnezeu a uitat
să-mi pună culoare
în obrajii ce simţeau
foamea de verde
şi m-a lăsat albă
ca o zi de duminică

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dunărea mea
este un suflet ce sfidează
uitarea.

Ea curge în venele mele
ca un dor căprui
ce visează ajungerea.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de sus

cu decenţa răbdării
foamea suprimă dorul
din care se nasc
nesfârşite iluzii
doar setea şi piatra
grele ca raza de lună
rabdă şi tac şi renasc
atât de sus

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinătate

noaptea se insinuează
discret în casa asta ternă
ce şi-a pierdut ochii
în laptele călduţ al celei
mai apropiate constelaţii
mărginită şi ea aşa cum
totul are o limită între
o lume şi alta
vecine încă te rog să decupăm
poarta în zidul ăsta lipsit
de adevăr culoare şi sentimente
încă implor să fim lumină în noapte
să trăim veşnic în bună vecinătate

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Super-erou

Sunt mare, sunt aspru, sunt cel mai temut
prin cărţile-n care sunt super-erou.
Priviţi-mă cum între buze mi-ascut
vestitul pumnal ce-mi e armă şi scut
... acolo-n filmările de pe platou.

Sunt ninja în rolul pe care-l repet
în faţa oglinzii, acasă, căci vreau
să-mi zică, prin presă, "actorul complet",
aşa că privesc nişte filme pe net,
mă simt un războinic deplin şi chiar... -Au!

Na, fir-ar să fie, că m-am înţepat!
Şi... uite că-mi curge şi sânge. Ce fac?
Să-mi pun o batistă, să ţin apăsat,
că, poate, se-opreşte. Mă simt dezarmat.
Un antitetanos? Nu vreau, e cu... ac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmogonică

dacă nu te-aş iubi
totul ar fi o banală poveste

priveşte sălbăticiunea ochilor mei

taci şi ascultă sângele ce curge din pietre

el singur se oferă infinitului

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sau nu sunt... mare?

Cică n-aş fi mare poet -
Aşa pretind maliţioşii;
Eu-i contrazic şi le repet
Că asta spun invidioşii!

N-aş putea să le reproşez,
Pot zice, după cum li-e vrerea;
Însă, ştiu pe ce mă bazez:
Văzându-mă,-şi schimbă părerea!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o lume fără de oameni
cu nume de flori
o lume fără de flori
fără credinta in verde
este o lume
a celor care urăsc
primii ghiocei
o lume absurdă şi rece
eu cred în cântul
care se aude mai greu

"cânt de parcă
nu m-aş fi oprit niciodată"
gândi lebăda albă

şi totul în jur înverzi
într-o singură clipă
iar Cerul îşi deschise porţile
pentru cei mulţi

aşa îmi şopti
Lebăda albă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu nu cunosc
o altfel de sete
decât burniţa ce cade
când totul arde
scântei încrustate
în colbul luminii
eu îmi doresc să beau
din setea pietrelor
altă lumină
e vară sau iarnă
habar nu am
căci mă dezic de ispită

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

mâna mea
era extensia
cotului tău
fără să ştii
cine sunt
rădăcină sau ciot
sau nimic
luai mâna de lut
între palmele tale
spălate de ploi
iubirea avea ochi de felină
simţeam cum curge călduţ
universul în noi
şi mă trezeam dârdâind
amintire ce cade în gol

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt perfecţionist. Asta înseamnă că inclusiv atunci când mă repet, vreau să o spun mai bine decât prima dată.

aforism de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt singură ca o zi de duminică, niciodată la fel.

aforism de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-te însă în oglindă din când în când: acolo vei vedea trăsăturile mele, în venele tale curge sângele meu. Chiar şi atunci când sângele nu-mi va mai curge prin vene, să nu uiţi că Charlie a fost tatăl tău. Nu am fost un înger, dar am încercat să fiu om. Încearcă şi tu!

Charlie Chaplin în Scrisoare către fiica sa, Geraldine (decembrie 1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pactul

ce-mi dai
în schimbul renunţării mele
la tot ce-a fost?
el a tăcut

şi i-am mai zis câteva
aşa
ca la final de concert
când pier uşor alămuri peste fosă

ce-mi dai
în schimbul tinereţii ce ţi-am dat
fără să ştiu
orbule
imun la toate

am înţeles târziu

atâta îţi mai cer
dacă se poate
mai lasă-mă să mor
încă o moarte

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

peste noi duhuri
adorm sub luna febrilă
rotindu-se în abis

câte sunt toate
şi câte nu sunt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi eşti departe
ca o şoaptă supusă uitării
din sângele bolnav
de prea multă iubire
dintre ape de aceiaşi culoare
ce niciodată nu se ating

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-e dor
de dorul minunii mele de om
până la urmă mi-e dor
de dorul ce stă să vie
în minunea mea de a fi..

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când dorul dezlipeşte
rădăcina de lut
nu vreau să-mi fie dor
de mine
nu pot să plâng

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că mă veţi pune să repet

despre toate fricile
pe care le-am cules când eram copil
vă voi spune că le-am strivit
cum roşiile în putina de lângă fântână
sita bătută de mâna tatei a ruginit
numai fricile mele se urcă
pe scara din porumbar
stau agăţate de grinzi
şi zâmbesc fericite
că nimeni nu le mai atinge
acum nu mai cred în nimic
Dumnezeul lor un fel de marionetă
cârpe şi sfori de second hand
într-o zi se vor rupe
şi fricile mele vor cădea pe podeaua
unde şoarecii se plimbă în voie
mari şi cenuşii
din găuri ochi iscoditori
mereu mi-a fost frică de şoareci
acum le iert păcatul de a roade
acum fricile mele sunt un deliciu
pe care-l las
preţ devorării

nici nu mai ştiu să repet despre
ce am trăit cândva

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cred în poezia lumii

Acesta nu-i războiul meu
de câte ori să vă repet
să vă ferească Dumnezeu
ce chinuri are un poet

De câte ori să vă repet
că lume e-un dezastru
spre care alergăm încet
roşu fierbinte şi albastru

Că lumea-i un dezastru
să ne ferească Dumnezeu
rănit vă luminează-un astru
acesta e războiul meu

De câte ori să vă repet
că nu-s Iisus nici Mahomed

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (9 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!