
* * *
din minimă decență
moartea nu intră
niciodată pe ușă
se insinuează discret
în lemnul ferestrei născut
din alte unghiuri
păduri îngenunchiate
și colonii de cari abandonate
în lungi nopți ce îngroașă
oasele celor ce au uitat visul
sfios ca o poveste
din minimă decență
un alt început rotitor
se lasă ca pâcla
peste cochilia ierbii
iar moartea rămâne mister
sub cerul ce fumegă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Rădăcini
moartea
nu poartă cagulă
se insinuează discret
la facere
dragostea
dintre tata și mama
rămâne un mit
de care m-agâț
ca un copac orb
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist dar adevărat
Cum n-a trăit, sărmanul,
Cu-o minimă decență,
"Măria sa, Țăranul"
E doar o reverență.
epigramă de Nelu Vasile din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideal ar fi să vorbim despre prostie numai la timpul trecut... Realitatea ne constrânge să abordăm subiectul și în prezent... O minimă decență ne obligă să luăm în considerare faptul că prostia este totuși nemuritoare...
aforism de Mihail Mataringa (27 iunie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cerșetorul
Cu haine zdrențuite stă în stradă,
Are o mână-ntinsă tremurând
Și nimeni nu-l crede că-i flămând;
Trecătorii merg, fără să-l vadă.
El în nevoi a început să cadă,
Sărăcia nu-i doar din vina lui,
E jocul întâmplării și destinului
În care prins a fost, ca într-o nadă.
Oameni ca acesta-s o grămadă;
Din peisaj dorim ca să dispară,
Prezența să le fie cât mai rară,
Dar pentru asta, trebuie în țară,
Să fie și-o minimă decență,
A nu intra cumva... în decadență.
sonet de Ioan Friciu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Comentariu la comentarii: Când comentezi pe un site o poezie, o epigramă, un aforism, un citat al unui autor, este ca și cum i-ai face o vizită acasă. O minima moralia, o minimă educație și decență te obligă să te ștergi pe picioare la intrare, să nu intri pe covorul lui cu bocancii plini de noroi și, mai ales, să nu te apuci să-l insulți. Altfel, nu te mira dacă gazda te scoate afară cu prăjina!...
George Budoi în Critică și critici (2011)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Între culori
femeia asta
s-a insinuat între noi
precum otrava
administrată în doze mici
bolnavilor cronici
ea nu are decență
morală
nici vârsta nu și-o asumă
femeia asta poartă culori
ce nu i se potrivesc
sigur ne vrea!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din lipsa decenței
Curajul și dozajul nu cunosc decență,
Adâncul interzis îl scot în evidență.
distih de Viorica Pop (mai 2011)
Adăugat de Viorica Pop

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja
dimineața
viața îmi pare a fi
o plajă ce odihnește
suflete albe și colonii de crabi
e liniștită marea
până la apus
când cerul înghite destine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Decență parlamentară" (Desființarea Agenției Naționale de Integritate)
După furturi, ca-n demență
Ce la "emanați" au prins,
Toată lumea s-a convins,
Să se treacă la decență
Cinstea ca o permanență,
N-o acceptă orice ins
De aceea, s-a pretins
Derogarea de urgență
Chiar senatul consemnează,
Că se cam exagerează
Și-a votat ca stimulent,
O propunere recentă:
Să se treacă-n parlament,
La "decența indecentă!"
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
moartea se-ntămplă
să fie în crematorii
alese de pojarul
unde focul arde
zi după noapte
noapte de pene ucise
în întâmplarea de-a fi
un șir succesiv
al dimineților sărutate de roua
căzută tardiv
pe neagra zăpadă
a celor sfinți
celor ce au iubit și au decis
să-împrăștie noaptea coșmarului
în falii de vis
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Arșiță
soarele trimite ciutura arsă
peste florile albe ce râd
nimic nu îmi pare a fi ci este
moartea o dulce stare de spirit
în care mă lichefiez și atât...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
eu nu înțeleg multe lucruri
ce par a fi simple și nu sunt
cum ar fi de exemplu
scânteia de început
nașterea moartea această
trecere aproape brutală
prin zeci de anotimpuri incerte
din coapsa evei sâsâitul șarpelui
raiuri promise abandonate
îmi fac semnul crucii pe buze
accept desprinderi masive
din calota polară pentru că simt
cu instinctul acela primar
tragedia supraviețuirii
încă o dată îmi fac semnul crucii
pe frunte în dreptul inimii
și tot nu înțeleg de ce mi-au fost dați
ochii aceste fântâni larg deschise
înspre centrul pământului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui gurmand
Sunt mâncăcios, sunt împăcat
Și remușcarea-i minimă:
La prânz am mâncat ficat
Și mi-a mers drept la inimă!
epigramă de Antonia Iliescu (5 aprilie 2020)
Adăugat de Antonia Iliescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața
uneori, viața îmi pare
o tragică farsă
încerc să accept o logică
ridată de taine
fotosinteza ierbii
floarea de colț și durerea
pietrei ce-o naște
de ce zboară frunzele
perpetuând anotimpuri
simte căldură fulgul de nea
nu ți se pare mister
lacrima, plânsul?
ce umbră poartă canoea
cioplită din inima
unui mesteacăn
și mâna cioplitorului
de ce-o aruncă în marea
adâncă, întunecată?
sfidând logica
întreb
ce simte lemnul
sărutat de apă
și piatra
și iarba
și fulgul de nea?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Declarația lui Traian Basescu referitoare la pensia minimă asigurată
Eu recent am anunțat,
Și v-am dat de înțeles,
Că eram cam turmentat,
Tot ca voi, când m-ați ales.
epigramă de Mike Farkas (25 mai 2010)
Adăugat de Mike Farkas

Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă sunt
sunt doar o călătoare
ce vede un pic mai departe
tributul iernii sub cerul de lapte
și sufletul alunecând în dungă
printre mesteceni albi
sunt doar o copilandră
în strâmba lume-a vântului ce uită
că legea e grăunte și virtute
chiar dacă urma i se șterge
printre păduri din ce în ce mai rare
rămâne patima și visul
de-a îndrepta tot ce e strâmb
în lumea asta ca o lumânare
rămân ce sunt, și cred
în saltul suprem
spre nemurire
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinătate
noaptea se insinuează
discret în casa asta ternă
ce și-a pierdut ochii
în laptele călduț al celei
mai apropiate constelații
mărginită și ea așa cum
totul are o limită între
o lume și alta
vecine încă te rog să decupăm
poarta în zidul ăsta lipsit
de adevăr culoare și sentimente
încă implor să fim lumină în noapte
să trăim veșnic în bună vecinătate
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
cât de adânc se înfigea
cuvântul spus de muica
în lutul orb
să nu rămâi dator nicicând
hrănește-te din moartea
copacilor bătrâni
sărută talpa grea de rădăcini
când simți că nu mai poți
și lasă vântul să suspine
cum știe numai el
prin muguri cruzi
copile
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
când m-am născut
Dumnezeu a uitat
să-mi pună culoare
în obrajii ce simțeau
foamea de verde
și m-a lăsat albă
ca o zi de duminică
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Genealogie
La început a fost țipătul
Care a născut Sângele
Care a născut Ochiul
Care a născut Teama
Care a născut Aripa
Care a născut Osul
Care a născut Granitul
Care a născut Violetul
Care a născut Ghitara
Care a născut Sudoarea
Care a născut pe Adam
Care a născut pe Maria
Care a născut pe Dumnezeu
Care a născut Nimicul
Care a născut pe Niciodată
Niciodată Niciodată Niciodată
Care a născut Cioara
Țipând după Sânge
Coji resturi
După orice
Agitându-și nervoasă picioarele negre în cuibul ei mizer.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!