* * *
Sub cerul meu opac
sunt ghiocei.
Deasupra lumilor de foc
e cerul tău.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
primăvara asta
e o altă minune
în care mor ghiocei
și cerul meu
solitară fereastră
înspre lumini
păreri
povești nespuse
umbre
e cerul meu
vântul îmi lasă pe tâmplă
flori negre
ce tremură de spaimă
e tâmpla mea cu care sprijin
facerea lumii
umile flori albastre
și ochi abia născuți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
suntem aproape albaștri
ca cerul ce doarme în Nil
mâine vom fi lampioane
niște hârtii creponate ce zboară
hai-hui dinspre mâl
către iarba ce crește deasupra
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon
deasupra golului
o cursă nebună
a fulgilor
tremură cerul
venele pietrelor plâng
în liniștea searbădă
adorm învelită
cu cea mai neagră zăpadă
căzută vreodată aici
alți fluturi așteaptă povești
în noaptea legănată
de zvonul întors
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon
deasupra golului
o cursă nebună
a fulgilor de nea
tremură cerul
venele pietrelor plâng
în liniștea searbădă
adorm învelită
cu cea mai neagră zăpadă
căzută vreodată aici
alți fluturi așteaptă povești
în noaptea legănată
de zvonul întors
bună dimineața planetă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
tablou de iarnă -
fruntea caldă a tatei
sprijină cerul
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre cele ce sunt
sub cerul de lapte
rămas-am doar noi
eu
haină șoaptă
desprinsă din vântul hoinar
tu
umbră a lunii de lut spânzurată
în șuierul frunzelor
cu ce să te compar
minune a lumii?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă-ar fi fost să fiu
un pic mai înaltă
cumva să ajung
mai sus de umărul tău
să pot vedea cerul
prin tâmpla ta răstignită
pe umerii mei
câtă splendoare-am fi zărit amândoi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
o lume fără de oameni
cu nume de flori
o lume fără de flori
fără credinta in verde
este o lume
a celor care urăsc
primii ghiocei
o lume absurdă și rece
eu cred în cântul
care se aude mai greu
"cânt de parcă
nu m-aș fi oprit niciodată"
gândi lebăda albă
și totul în jur înverzi
într-o singură clipă
iar Cerul își deschise porțile
pentru cei mulți
așa îmi șopti
Lebăda albă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja
dimineața
viața îmi pare a fi
o plajă ce odihnește
suflete albe și colonii de crabi
e liniștită marea
până la apus
când cerul înghite destine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostită de un munte
ce plajă sinistră
sub cerul de-opal
mi se pare a fi
craterul selenar!
ce bolovani rupți
din roca fierbinte
ne sunt porți
înspre dincolo!
nici nu respir
de-atâta frumusețe
aerul ce-l trag în plămâni
e carcera mea
salonul privat
de pe Teide
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre ierburi
pe câmpul rămas
sunt ultimul soldat
ce fluieră prelung
ceas după ceas
din patul puștii
în liniștea singurătății
sub cerul vâscos
înflorește plăpând
o speranță
sunt ultimul ostaș
din noaptea nopților
ce cântă zădărnicia
unui întreg univers
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud
păduri ce plâng
mult mai sălcie apa
în mănăstiri din munți
cu mult mai tristă tâmpla
ce sprijină cerul
rămas-a ochiul orb
în șuierul luminii
copaci decapitați
cad în genunchi
și îi aud
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurtă declarație
deasupra noastră
luna,
sub noi, nimic.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar atât
dacă ar fi să fie
alte întoarceri
din lumi paralele
aș încolți ca iarba
legată în crustă
sub cerul de zgură
aș fi bucuria iertării
în cruda tăcere a mieilor
ce pasc atâtea plecări
din cumințenia noastră
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarceri
din pulberi de humă
înfloresc ghiocei
trecătoare e vraja clipei
ce vrea să ne țină captivi
în zvonul întors
un pumn de semințe zvârlite
de-un zeu nebun
pe calea trecutelor zbateri
înșelătoare și reci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător
în cerul ferestrei
zvonul întors de corbi solitari
are puterea să râdă spasmodic
să plângă din prezentul perpetuu de tuș
oameni de ghips
zei cu fața întoarsă pe socluri
într-un trecut ce curge ca apa
pe geamul marii odăi
unde putrezește speranța
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi-e dor de tine
ca de un zvon întors
răzleț
spre coama munților pleșuvi
pierduți în primăveri
albastre - ilustre
și chiar înfășor
tot cerul cu mine
mi-e rău de frig
atât de frig
încât îmi e bine
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau liniște
bat clopote de-aramă
mă plimb între lumi
simt raza lunii cum cade
pe coasta pământului
aud cerul sub cetini
văd zăpada plângând
mai sus de nori
umbrele mele mustind a spaimă
înfloresc din poveștile apelor
în care se scaldă căprioarele
cu puii lor nenăscuți
parcă sunt eu sau nu
sub cioburi de vise
percep un vuiet de roșu aprins
răsărind
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu știu cum să spun
noaptea asta e diferită
stelele par a fi vii
așa cum stau agățate
pe cerul de hârtie
luna acceptă durerea
și naște o inimă mare
cât suflul exploziei de început
chiar nu știu ce să spun
despre câte se-ntâmplă
și sunt atât de departe
locuiesc într-o geană de stea
care se-nchide sau nu
în nopți cu lumină sălcie
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă sunt
sunt doar o călătoare
ce vede un pic mai departe
tributul iernii sub cerul de lapte
și sufletul alunecând în dungă
printre mesteceni albi
sunt doar o copilandră
în strâmba lume-a vântului ce uită
că legea e grăunte și virtute
chiar dacă urma i se șterge
printre păduri din ce în ce mai rare
rămâne patima și visul
de-a îndrepta tot ce e strâmb
în lumea asta ca o lumânare
rămân ce sunt, și cred
în saltul suprem
spre nemurire
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!