* * *
în mintea ei
aduna pietre
așa cum adună țăranul
bobul de grâu
să frământe o pâine trezită
de trecutule veri
peste ea adiau mângâieri
cu mult mai coapte
decât crusta pâinii
sub cerul ferestrei
zvonul întors de corbi solitari
râdea
ea aduna bobul de rouă
cu mult mai tenace
perseverând să creeze
o mare de spice
din imensitatea de pietre
asculta și dădea
tuturora dreptate
pulberi
zbateri
nașteri
sublime zădărnicii
în mintea ei
de frunză hoinărind
peste răbdarea stelelor
coroana de spini creștea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.