Iluzii
Și vreau să cred că ești aici, iubito-
Un pas și-o mână-ntinsă mai departe.
Și te ghicesc, pe tine, negăsito
Într-un castel cu geamurile sparte,
Prin care te privesc uitând de vară,
Castelul cu răcoare mă îmbie.
Hai, vino în iluzia de-afară,
Chiar de ești vis, eu încă te simt vie.
Să te-ncălzesc lipindu-te de mine
Și să te gust cu buzele-mi flămânde.
Iubita mea, sunt doar un mărăcine
Dar pentru tine, spinii-i voi ascunde.
Tu vino pe cărarea dinspre vise,
Dar să nu calci pe-albastrul de cicoare!
De dorul tău și cerul se-ofilise,
Uitase păpădia să mai zboare.
Iluzie îmi ești de-o veșnicie,
Deși te-aș prefera-n carne și oase.
Rămâi, iubita mea și numai mie,
Să-mi dai visele noastre de mătase!
Nemuritori în plăsmuiri astrale
Vom confisca iluziile vieții,
Eu asfințitul lacrimilor tale,
Tu, răsăritu-albastru-al dimineții...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.