Darul timpului
Să merit, oare, eu, iubirea ta?
Să pot să mă gândesc la viitorul
Pe care, lângă tine, l-aș avea?
Aș vrea!
Îmi ești în gânduri, îmi plutești prin vise,
Ești tot ce îmi doresc de când te știu,
Aș vrea să mă iubești, al tău să fiu.
Dar tu?
Te-ai fi oprit din mersul de regină,
Privindu-mă cu ochii tăi căprui
C-o strălucire caldă și senină
Cum n-am văzut în cei ai nimănui?
Nu ești un vis,
Nu ești o întâmplare,
Frumoasă ca o zână!
Să-ți fiu Soare?
Eu te privesc,
Tu mă privești,
Iar timpul,
Se-nvârte-n jurul nostru, stă pe loc,
De parcă s-ar gândi să ne aducă
O viață împreună
Și noroc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.