
Visele sunt material de construit scări la cer
altfel ne-am prăbuși în noi
precum o fac stelele care refuză risipirea
iar hăurile nu s-ar mai lăsa pătrunse
nici măcar ca sifoane spre nicăieri
din când în când zâmbesc ca un orb
la auzul unei voci de înger
ridic degetul arătător ca pe un penel
desenând aiurea poduri între lumi
într-o disperare soră cu poezia femeilor
și mă pierd în visul din visul meu
ca un autor de scenarii hollywoodiene
numai bune de ridicat biserici noi
din care dumnezeu să ne ierte
de dumnezeire
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre voce
- poezii despre stele
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre poduri
Citate similare

Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre scrisori
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre negru
- poezii despre măgari
- poezii despre fluturi
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Nici Dumnezeu nu ar fi fără poveste
și chiar dacă ar exista
în lipsa cuvintelor
ar fi mult prea puțin
într-o lume neștiutoare
.......................
precum un fum
în lipsa focului
ori ca o iubire
nerostită
.......................
povestea e primul pas spre neuitare
ca prima dăltuire
ori ca întâia mâzgăleală
pe un perete mort
într-o peșteră vie
de la stânga spre dreapta
sau aiurea
altfel nici timpul nu s-ar fi lăsat prins
într-o clepsidră
de unde să cearnă povești
după povești
la nesfârșire
ca într-o mie și una de vieți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre speologie, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre ignoranță, poezii despre foc, poezii despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Între atâtea variante de neant
și o cale subțire spre lumină
cât să mai și mor pentru a înțelege viața
ca pe o rană cerșind vindecarea
mă întreb și râd
ca atunci când alergam să prind luna
ca pe un licurici
apoi mă las păgubaș
precum cei care au fost nevoiți
să oprească piramidele
mult prea departe
de visul lor
să nu vă lăsați lacrimile libere niciodată
altfel cine știe câte alte nesfârșiri
ar mai învăța vârful
ca pe o condamnare
la doar atât
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre lumină, poezii despre licurici sau poezii despre libertate

Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut
nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două nașteri
și o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
și paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-și aștepta spirala
apoi
ca și când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai știut nici măcar el
de unde începuse
și nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi și întrebarea
poate si filosofia
dar cum era așa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viața
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropați aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre naștere, poezii despre păsări, poezii despre început, poezii despre zahăr, poezii despre verde sau poezii despre sărut

Poezia se scrie în fiecare dimineață
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracul
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de șotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le așeza pe un abur
ca pe o tablă de șah imposibilă
poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsucește dumnezeu geometria
ca pe o invitație la iubire
iar dincolo de toate aceste măreții
cum să-ți aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu știi să culegi frumosul
ca și când deșertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca și când cactusul acesta mai știe floarea
poezia se naște în zbor
între două cuiburi reci
și o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca și cum aș fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre infinit, poezii despre șotron sau poezii despre păsările călătoare

Poezia se naște în zbor
între două cuiburi reci
și o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca și cum aș fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit
poezia se scrie în fiecare dimineață
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracu
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de șotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le așeza pe un abur
ca pe o tablă de șah imposibilă
poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsucește dumnezeu geometria
ca pe o invitație la iubire
iar dincolo de toate aceste măreții
cum să-ți aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu știi să culegi frumosul
ca și când deșertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca și când cactusul acesta mai știe floarea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci

Poezia
e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă și o lacrimă
sigur e o știință
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar așa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeți
de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roșu
când spre albastru
apoi așez iubirea în cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre viteză, poezii despre verb, poezii despre suflet, poezii despre roșu sau poezii despre relativitate

Deschid ochii și privesc în oglindă o umbră
care încă se încăpățânează să creadă în veșnicie
în spatele umbrei un licăr de întrebare
care se ascunde de teama răspunsului
în mijlocul camerei o poartă spre niciunde
prin care nimeni nu mai trece nicăieri
o mare inutilă de speranțe se leagănă anemic
iar visele au amorțit agățate într-o pânză de paianjen
respir adânc cât să nu-mi pierd autocontrolul
dar gândurile negre se întorc precum ecoul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre ochi, poezii despre gânduri sau poezii despre frică
Da-mi visul tau
da-mi visul tau
sa ma pierd in el
sa ma ratacesc
prin cotloanele lui
sa imbratisez stelele
care sclipesc pe cerul
inimii tale
luna care-ti mangaie glasul
padurile in care cerbii
sorb din izvorul gandurilor
pasarile care se aseaza
pe crengile noptii
da-mi visul tau
sa ma pierd in el.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre crengi

Poezia ca poezie
nu viața e de vină că nu o trăim
nici măcar societatea
educația nici atât
am văzut atât de mulți oameni educați
trăind
încât bănuiesc mai degrabă prostia
de banal
de insipid
de marele nimic
de felul acela de a se aplauda singuri
în fața unei oglinzi care mărește nesimțit
iar fericirea lor e ca o pită unsă cu untură
și un pic de magiun din prună popească
din fericire
nu mai știu nici măcar să mai fac pe prostul
zâmbesc tâmp și adulmec genunea
ca pe un drept la un alt drept la fericire
apoi răsucesc gândurile
ca pe o parâmă de andocat la cheile universului
și pășesc sfios
ca într-o poiană cu margarete
sau ca pe o zăpadă neîncepută
și liniez și depeletizez
cu înfrigurarea celui care știe
să se bucure cu sfințenie
de orice păcat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre fericire, poezii despre zăpadă, poezii despre vinovăție, poezii despre sfințenie sau poezii despre pâine

Între înțelegerea prăpastiei
și vertijul meu
mă agăț disperat de întuneric
în speranța că noaptea astupă adâncurile
precum visul dăruiește vieții
speranța
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre noapte sau poezii despre cadouri

Pășesc pe o rază de fum
spre o sferă luminată ca un brad de crăciun
de unde pot descânta linii paralele
ca pe un colind absolut al florilor dalbe
precum un suflet care se întoarce acasă
dintr-o viață veșnic scurtă
consumată deplin
între două respirații de gâze albastre
și-un parfum de câmpii
mă ridic să ating cerul
cu un deget de copil
convins că pot spijini stelele
ca pe niște corcodușe aurii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre flori, poezii despre degete, poezii despre copilărie sau poezii despre brazi

Nu vei mai fi altfel decât a mea
nebunia atingerii
te va urmări prin toate celulele
ca o profundă mutație genetică
îți vor înflori sânii precum nuferii
în plin deșert din ochii îți vor crește oaze
iar brațele vor înota precum delfinii
oricât te vei opune
oricât vei vrea să eviți acest dezastru
te vei prăbuși definitiv în inima mea
precum se prăbușesc stelele în ele însele
și să nu crezi vreodată că e vina mea
iubirea acestea mă omoară la fel
de parcă mi-am răstignit toți dumnezeii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sâni, poezii despre oaze, poezii despre nuferi sau poezii despre nebunie

În oglindă văd un nebun liniștit
abia îmbrăcat în cămașa de forță
între pereții capitonați și mobilierul fără colțuri
nicio fereastră spre iad
pedeapsă pentru toate visele un coșmar oficial
de fiecare dată același
până la acceptarea ca ideal
demersul acesta insipid cu false aripi de înger
capele sixtine și papi franciscani
mii de biserici cu mii de dumnezei
printre toate alegerile nici un liber arbitru de spânzurat
nici de limbă nici de gând
doar posibilitatea de a mă retrage în pământ rădăcină
să caut lumina ca o frunză nesupusă
sihastru în propia mea carcasă
clădesc cu avânt revoluționar
paradis după paradis
cu inima deschisă fiecărei prăbușiri din înalt
sunt alienatul care dansează cu stelele vals
sau mortul de peste zi care răsuflă ușurat
între două respirații de lună
atunci când se-ntoarce fericit din groapa comună
pentru încă un vis
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre înălțime, poezii despre vals sau poezii despre revoluție

Dumnezeu e suma întâmplărilor fericite
altfel cum naiba soarele ăsta
s-a așezat în centru
ca o bulă
pe când planeta pământenilor
se învârte ca un titirez monoton
aproape perpetuum
iar noi ăștia învârtiții universului
botezăm imensitățile
de parcă dumnezeu ne-a dat nouă răbojul
ordinii și dezordinii
ca să se simtă și el mai mic
numai bun de iubit
și de ridicat pe icoane
ba chiar și de bătut în piroane
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre icoane, poezii despre botez, poezii despre Soare, poezii despre Dumnezeu sau poezii despre Bulă

Nu te răstignesc decât din iubire
pe un pat încă alb
ca o prapastie
ca un hău
numai bun de o prăbușire în doi
ca o împerechere de libelule
în căutarea momentului acela
unde să nu mai știm nimic
care ne apropie cumva de rai
ori doar de iadul acela
unde vom putea să scriem poezii
ca și când ne-am împărtăși orgasme
apoi obosiți de respirat cuvinte
ne vom culca îmbrățișați
unul în altul în așa fel încât
inimile vor bate pe aceeași parte
iar visele se vor împleti
precum o coadă de cosânzeană
vezi iubito
cum putem sa ne iubim în sine
ca și când
lumea nici măcar nu a început
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sex, poezii despre iad sau poezii despre cuvinte

Tot înainte, visul meu drag
că nu e loc de întors altfel
îmi strâng sub pulpe bidiviul
și galopez împotriva timpului
până nu o să mai fie nici munți nici mare
ci doar un istm de lumină
între două jumătăți de întuneric
tot înainte
cu toată viteza înainte
în așa fel încât să mă prind cumva din urmă
când încă mai cântam veverițelor prin ploaie
și râdeam cu sufletul în hohote de verde crud
ca și cum din frunze-mi vine seva
ca și cum din altă lume-mi ești
și nu am lacrimi de uscat
nici acum nici altcândva
în vecii vecilor
adică încă azi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre veverițe, poezii despre ploaie sau poezii despre munți

După care vis să mă trezesc?
după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?
după visul în care
stelele par a fi
încercările creatorului
de a reda vederea
unui întuneric orb?
după visul în care
durerea palpită
ca un gând abandonat
în neant
iar eu încerc să-mi chem
gândul înapoi
pentru a învinge durerea
prin cuvânt?
după visul în care adevărata iubire
începe cu lacrimi vărsate
pe altarul singurătății?
după visul în care
săruturile tremură ca niște frunze
în bătaia vântului uitării
iar umbrele fug în toate direcțiile
de frica unei îmbrățișări?
după visul în care
unii oameni ridică statui
alții le dărâmă
dar prea puțini reușesc
să le readucă la viață?
după visul în care
apa de ploaie se rupe
la nașterea curcubeului
iar noi ne privim chipul
îmbătrânit în bălți?
după visul în care
te scufunzi în propria suferință
pentru a găsi o perlă născută
dintr-un fir de nimic
o poezie pe care nimeni
nu o mai poartă
ca amuletă de protecție
noroc și nemurire?
spune-mi tu, celălalt eu
al celeilalte lumi
pe care o port pe umerii
de Atlas al zădărniciei
după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre victorie sau poezii despre uitare

Sunt un zeu ciudat
beau nectarul florilor de gheață
apoi înalț zmeul zmeilor prin poiana albastră spre olimp
în cerul de dincolo de cer nu urc pe vrejul de fasole
doar cobor din visul acesta prin alt vis
în lumea cuvintelor
nu sunt zeul gâzelor nici ocrotitorul pinguinilor
poate doar satrapul atlantidei
un fel de tiran al curcubeului
dintre două lumi de umbre
nu știu când am învățat cărarea
nici de unde e atâta culoare în muzica stelelor
dar știu că am puterea ca între două nopți
să dezleg florile de rouă
prin sărutul soarelui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre pinguini sau poezii despre gheață

Prin deșertul dintre două piramide
mă învelesc cu oceanul într-o clipă albastră
cât o șoaptă a unui delfin îndrăgostit de stele
apoi fixez visul în menghina realului
disec întregul în părți infinite
ca pe o lume de lumi în căutarea adevărului
risipit în minciuna de zi cu zi
prin hăul dintre doi munți albi
respir speranțele ca pe un strigăt umil
a disperare
articulat parcă de un melc în cochilie
apoi mă îngrop fericit într-un verde rai
unde ard în focul dintre două tăceri
și o iubire nesfârșită
între timp
iarba amestecă lumina cu seva pământului
într-o căutare absolut absurdă a nesfârșirii
ca într-o retortă suprauzitată
de poet
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere