Şirul indian de metafore

la semnul din cerul neatins pianul cântă
notele muzicale orânduiesc fără saţiu
logodna culorii verde
copilul meu fidel – iubirea munte

în frumuseţea clipei de maturitate – poetul
femeia cu părul de foc
şi ochii de cer
un incendiu de argint – jurăminte rostesc

în necuprins un portativ al naiului din ape
pe chipul ce arde mai presus de lume
val din albastru
nume

invidiat de busola orizontului visul de sidef
impresionante trăiri descătuşate
trupurile noastre un miracol trăiesc
metafore.
Ca la un zvon ce lin adie
Ureachea fin, mereu ascult...
Tot mai puţină armonie...
Pustiu din ce în ce mai mult.
.
Şi din comoara-mi de suspinuri,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Şi-n mângâieri de tot sărac.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trist ca nimeni sa te stie

E trist ca nimeni să te ştie,
Dar şi mai trist să-ţi zici mereu
Că te-a pătruns nimicnicie
Deşi ai fost ca Dumnezeu.

Unde sunteţi, iubiri deşarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce mă-ngâni cu faţa ta?

În viţa lumii acestie,
Ce-i fără capăt şi-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă numai te-am avut.

De-atunci te chem din întuneric
Şi amintirea ta dezmierd
Pân-ce răsai… un vis himeric,
Abia răsai… şi iar te pierd.

Ca la un zvon ce lin adie
Urechea ţin, mereu ascult…
Tot mai puţină armonie…
Pustiu din ce în ce mai mult.

Şi din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Şi-n mângâieri de tot sărac.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii verzi în verde-i rochie

pe manşeta timpului scrie în pagina destinului
perla coroanei – femeia ce dă viaţă
coregrafia din spirala timpului
frumuseţea unor metafore
trăire albastră

s-a făcut târziu şi mă refugiez în magia altui poem
rescriu cu pasiune imaginea trupurilor
cu nume din palma iubirii albastre
arc peste noapte
melodia naiului din ape

femeie ca un ţărm
logodna culorii cu umerii goi
pe obrazul trupului de foc în nocturne sărutări
cântă cu fluier din anotimp
despre fecunditate – despre viaţă

în cercul nesfârşit
repetabilă partitură de pian
pe buzele dimineţii altă notă
dirijorul continuităţii noastre
mai presus de metafore – viaţă

în vârful picioarelor albe o roată de lumină
muzica ochilor verzi
legată în înserări de privirea blândă
urcă vise şi coboară împliniri
femeia – perla coroanei cu menirea-i sfântă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie ultimă pictează-mă un incendiu

zâmbesc cuminţi semnele multiplicatelor nuanţe
martore şi prezente în fiecare culoare
către tine dragoste – mai presus de cuvinte
azi în poeme
ieri
metafore în harta din palme

geana zorilor mi-a adus aminte de mângâieri
de cântecul înţelepciunii ca existenţă
de dialogul cu sine
îmi e dor
de limita subiectivă ce mă împarte în trăiri
neobişnuite trăiri
urcă
mereu coborând în mine
tabloul unui incendiu din verdele ochilor tăi

femeie mi-ai dăruit sensul drumului
uitând potecile sfârşite privirile nu se mai risipesc
şi-n ceasul nocturn dorinţa ascultă pianul
reascultă vocea pe fiecare clapă
opreşte într-o aceeaşi partitură
dintr-un unic portativ
pe care-l iubesc
dumnezeieşte.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia – copilul meu fidel

în seva timpului fără iubire nu aş fi ceea ce sunt
verbul dimineţilor
în raţiunea universului curgător nu aş fi înălţimea zborului
versul iubirii

acum ştiu
este frumosul ce putea să mi se-ntâmple
emoţiile în doi
visul din ape prin semnul din ceruri
cuvântul iubirii

visul de sidef din miracolul cu numele tău
în ochii ce înnoiesc imagini
dezvelite-n strălucire pe şevaletul pictorilor
în bucuria de a fi un întreg
solfegiul din zi – seară – noapte
poemul iubirii

trăiesc infinite dorinţe într-atâtea versuri
iubita mea cu drumurile vii
buzele se caută spre partea geamului alb
în patul alb se face seară
cu metafora iubirii

într-un tablou trăieşte culoarea
într-o viaţă puterea cuvântului
culoarea de foc a părului ce arde îmbrăţişarea
la chindie – ziua poeziei
iubirea – copilul meu fidel

poezie de Vali Niţu din Izvorul nesecat de sete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O unică femeie – un singular fericit

acum sunt printre metafore
o melodie din noapte – o infinită bucurie
în artificii de argint sunt nerăbdarea unor dorinţe
cu buze de rouă în dimineaţa ce mă cuprinde

pianul cântă după alt şi alt solfegiu
notele din setea unui ecou
frumuseţea irisului ce renaşte-n secunde
cu trupuri înlănţuite-n cele mai frumoase bluesuri

ce m-aş face fără seri
tumultoase adeseori – liniştite arareori
uitate-n braţele atât de fericite
de minunatele plăceri?

în fiecare gând urc o împlinire
cu fiecare pas alerg spre altă împlinire
dorinţe fierbinţi – timpul iubirii noastre
transcris într-o viitoare carte

îmbrăţişez anotimpurile cu siguranţa iubirii trăită
dinspre poveste înspre viaţă
noi suntem fericiţi împreună
la chindie o lumină dinspre o şoaptă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La rever cuvântul poetului rebel

într-o meditaţie la dragoste
în loteria vieţii ochii iubirii sunt aproape
martor îmi e gândul ce multiplică prezentul
femeia poemelor – poetul şi versul

pe o pânză din jurnalele trăirilor târzii
iubita mea – raţiunea unui madrigal
caligrafia unor armonii
noi – câştigătorul final

pe trupul unei viori cu timp brodat
împletituri ce alcătuiesc piramida lumescului
seva metaforelor dintr-un sărut uitat
pe visul trăit în simfonia fiecărei seri

frunţile noastre se sprijină pe nevinovate plăceri
desemnate ca şi câştigătoare
în jocul silabelor cu unicul destinatar
într-un colier din metafore – poetul cu har

în universul unui poem din odihna înserării
îmi eşti chipul iubirii unei alte zile
ce-mi este ortografia fiecărui pastel
într-o rugă – superbă femeie.

poezie de Vali Niţu din Refugiu cu chip de femeie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât eşti priveşte peste vreme

la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte

nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naşte mâine

azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt şi elegie

în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veşmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ

sincere sentimentele noastre
hărăzite-n carte
sens.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă pianul

Cântă pianul undeva departe
Un cântec de iubire,
Şi eu nu mă mai tem de moarte
Căci inima îmi este plină de fericire.

Melodia lui mă înfioară
Şi în suflet am o dulce armonie,
Cântă pianul ca pentru ultima oară
O frumoasă simfonie.

poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul

Blând, în amurg, o femeie un cântec îmi cântă
Şi mă poartă-n trecut spre acei ani ce mă-ncântă
Iar eu văd un copil aşezat sub un pian şi-n acorduri privind
La picioarele mamei ce pedalele-apasă şi cântă zâmbind.
Şi fără să vreau, acest cântec subtil şi atât de frumos
Mă duce departe, iar inima-ncepe să-mi plângă vârtos
Dup-acele duminici de-acasă când seară era şi iarnă afară
Iar pianul vibra şi odele noastre către cer se-nălţară.
Dar acum în zadar aş începe s-o aplaud pe cea care cântă
La pianul cel mare şi negru, căci simt că mintea se-avântă
Spre a mea copilărie, aşa că maturitatea acum s-a pierdut
În acest şuvoi de-amintiri, şi plâng ca un copil după trecut.

poezie de D.H. Lawrence, 5Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependenta

Eu nu ştiu fără tine cum se cântă
când se aşază-n portativ diezi
de râs înalt şi nu ştiu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi

de-mi iei nemărginirea ta albastră
şi-mi laşi doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Şi nu ştiu fără tine cât s-a spus

din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
să pârguiască roade de pustiu.

Nu ştiu măcar de unde până unde
hotarele poveştii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz şi-n zbucium mă aprind...

poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele luminii

m-ai găsit strigăt în noapte
şi-ţi doreai să faci
din lacrimi de lumină
pe obrazul de şoapte
împăcare
m-ai văzut omul din pete
ce va să vadă dantela
din pânza aşternută
trăirilor descătuşate le-ai dat
necuprinsul
m-ai aşezat lumină peste noi
acoperind trupurile cu ea
ne-am îndrăgostit de mâine
între trup şi suflet
împlinirea.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor fără saţiu

De un dor fără saţiu-s învins
şi nu ştiu ce sete mă arde.
Parcă mereu din adânc,
un ochi răpitor de Himeră
ar vrea să mă prade.
Şi pururi n-am pace,
nici al stelei vrăjit du-te-vino în spaţii,
izvoare sub lună, ori dornica ciută,
nimic nu mă stinge, nimic nu mă alină
şi parcă-aş visa o planetă pierdută.
E atâta nepace în sufletul meu,
bătut de alean şi de umbre cuprins...
Un dor fără saţiu m-a-nvins,
Şi nu ştiu ce sete mă arde mereu.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firmament dat la maximum

Dragostea-i un portativ
plin de stele muzicale
la pian ultimativ
cântă două portocale

Plin de stele muzicale
iarăşi este firmamentul
noaptea numai în sandale
cântă patu-i accidentul

Iarăşi este firmamentul
la pian ultimativ
începe bombardamentul
dragostea-i un portativ

Plin de stele muzicale
firmamentu-o ia la vale

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)

Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.

Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Şi trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.

S-a întâmplat la fel ca şi-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.

De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademeneşte, cu iubire te-mbată
Înger şi demon…Deodată!

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea timpului meu

am chef să fluier
în cap am vară
mă uit în ochii ei
şi aş sta primăveri
m-a recunoscut
declarându-mi iubire
magnolia de la fereastră
înflorită odată cu speranţa
în irisul unei priviri
pe trupul semănat
renăscut ca o natură
sub forma de floare
preţuind-o
în locul diamantelor
fără suflet
grădina iubirii
preferată
trăieşte mereu
aici şi acolo
femeia timpului meu
magnolia

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de catifea

Pe-o aripă în zare, pe-o aripă de dor
Când lacrima din vise mă face ca să mor
Pe cerul luminat şi ochii mei de foc
Eşti o iubire amară, eşti cel mai simplu joc.

M-ascund în visul meu ca să trăiesc în doi
În amintirea vie să fim doar printre ploi
Cocorii să plutească în ale noastre sfere
Să contopim cu drag duioase atmosfere.

Pe cerul meu albastru şi plin de bucurie
Gingaşe gânduri zboară spre zarea aurie
Şi umbre din trecut să le lăsăm de vrei
Pe crestele abrupte din munţi înalţi şi grei.

Să ne îmbrăţişăm, să fim două speranţe
Pe buzele de stele, himere rezonanţe
Cu braţul te cuprind, eşti ca un nor vremelnic
Hoinar ajung acum, cu pasul şovăielnic.

Căci nu mai ştiu cum e iubirea cea suavă
Risipa mea de-o viaţă o simt ca o otravă
Am încetat să cred în mica noastră lume
Şi n-am mai dat acum iubirii niciun nume.

În suflete noastre veşnic îndrăgostite
Sunt adevăruri mute ce nu pot fi rostite
Te voi porta mereu în suflet ca pe-o stea
Să străluceşti etern pe-un cer de catifea.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de verde

Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Şi flori colorează fiecare clipă
A vieţii cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Şi fereastra stelelor, aurită,
A ţesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Şi păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideţi ferestrele inimii
Să vă bucuraţi de acest miracol.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La casa părintească

Eu n-aş schimba
pentru nimic în lume
străzile vechi,
locurile cu parcuri şi lumini,
nopţile albe şi râurile fără nume
copacii cu umbră şi tăceri
cuvintele ce-n visuri s-au întâlnit
şi au rămas un dor nestins
iar ochii tăi cei verzi
ca firul ierbii
înfloreau mereu în primăveri
vântul îmi aduce întruna
tăcute şoapte
şi dulci mângâieri
sub cerul albastru
aici, în colţul meu de lume
şi acum îmi aduc aminte
de seara cu lună nouă
simt acelaşi dor în suflet
pe care inima îl ştie
la casa părintească, nimeni nu-i...
şi o lacrimă îmi umezeşte faţa.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador arta... când sunt singur cu notele mele muzicale, inima îmi tresare şi ochii îmi lăcrimează şi emoţiile şi bucuriile pe care le trăiesc sunt prea mult de îndurat.

citat celebru din Giuseppe Verdi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea are un nume

Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl ştiu
Şi-n nopţile când dorm târziu
Îl tot repet în rugăciune.

Adorm şi-n inimă-mi rămâne,
E oaza mea într-un pustiu,
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl ştiu.

Deopotrivă se supune,
Cum eu supusă vreau să-i fiu,
Toţi laurii să îi adune
În urma celor ce îi scriu.

Iubirea mea are un nume.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!