Femeie ultimă pictează-mă un incendiu
zâmbesc cuminți semnele multiplicatelor nuanțe
martore și prezente în fiecare culoare
către tine dragoste mai presus de cuvinte
azi în poeme
ieri
metafore în harta din palme
geana zorilor mi-a adus aminte de mângâieri
de cântecul înțelepciunii ca existență
de dialogul cu sine
îmi e dor
de limita subiectivă ce mă împarte în trăiri
neobișnuite trăiri
urcă
mereu coborând în mine
tabloul unui incendiu din verdele ochilor tăi
femeie mi-ai dăruit sensul drumului
uitând potecile sfârșite privirile nu se mai risipesc
și-n ceasul nocturn dorința ascultă pianul
reascultă vocea pe fiecare clapă
oprește într-o aceeași partitură
dintr-un unic portativ
pe care-l iubesc
dumnezeiește.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vali Nițu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.