Pianul

Blând, în amurg, o femeie un cântec îmi cântă
Şi mă poartă-n trecut spre acei ani ce mă-ncântă
Iar eu văd un copil aşezat sub un pian şi-n acorduri privind
La picioarele mamei ce pedalele-apasă şi cântă zâmbind.
Şi fără să vreau, acest cântec subtil şi atât de frumos
Mă duce departe, iar inima-ncepe să-mi plângă vârtos
Dup-acele duminici de-acasă când seară era şi iarnă afară
Iar pianul vibra şi odele noastre către cer se-nălţară.
Dar acum în zadar aş începe s-o aplaud pe cea care cântă
La pianul cel mare şi negru, căci simt că mintea se-avântă
Spre a mea copilărie, aşa că maturitatea acum s-a pierdut
În acest şuvoi de-amintiri, şi plâng ca un copil după trecut.

poezie de D.H. Lawrence, 5Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian

În amurg se aude o voce blândă, o femeie cântând
Pentru mine. Mă întorc în trecut derulând filmul anilor, până când
Văd un copil aşezat sub pian, în clinchetul corzilor vibrânde,
Lipit de piciorul mamei care, în timp ce cântă, surâde.

Deşi nu vreau, farmecul insinuant al acelei muzici
Mă învinge, iar inima îmi cere să plecăm de aici
Spre serile Duminicii de-acasă, gătite cu zăpezi de altădată,
Cu cântece în salonul primitor, acolo unde pianul ne aşteaptă.

Astăzi zadarnic marele tenor urcă octavă după octavă
Într-o izbucnire apassionado. Armonii vechi se revarsă-n mine ca o lavă.
Zilele copilăriei nu au început şi nici sfârşit, adultul care sunt
Se pierde-n mareea amintirii – şi plâng ca un copil după trecut.

poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă pianul

Cântă pianul undeva departe
Un cântec de iubire,
Şi eu nu mă mai tem de moarte
Căci inima îmi este plină de fericire.

Melodia lui mă înfioară
Şi în suflet am o dulce armonie,
Cântă pianul ca pentru ultima oară
O frumoasă simfonie.

poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e fata care cântă la pian?

O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Şi ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Şi ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Şi vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Şi toţi se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?

poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilsa: Cântă doar puţin, Sam. De dragul vremurilor de-altă dată.
Sam (minţind-o): Nu ştiu la ce vă referiţi, domnişoară Ilsa.
Ilsa: Cântă, Sam. Cântă ''As time goes by''.
Sam (minţind-o iar): O, nu mi-l aduc aminte, domnişoară Ilsa. Nu am mai cântat demult.
Ilsa: Îl voi fredona pentru tine. Da-di-da-di-da-dum, da-di-da-dee-da-dum... (Sam începe să cânte.) Cântă, Sam. (Sam cântă)
Rick (vine repede): Sam, parcă ţi-am spus să nu mai cânţi as... (O vede pe Ilsa. Sam acoperă pianul şi îl duce departe.)

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt compozitor şi născut să devin dirijor. Nu pot şi nu vreau să-mi îngrop astfel talentul meu de a compune (dând lecţii de pian) şi pe care Dumnezeu mi l-a dăruit cu atâta bogăţie (pot să spun aceasta fără trufie, căci o simt acum mai mult ca oricând)... Aş prefera, ca să spun aşa, să neglijez mai degrabă pianul decât compoziţia, căci pianul este pentru mine numai un accesoriu, deşi, slavă Domnului, un accesoriu important!

Wolfgang Amadeus Mozart în Scrisori (7 februarie 1778)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul uituc

De câte ori dragoste de tine mi-e sete
sufletul meu cântă pian al râului Lethe

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (2 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melopee

timpul fredonează un cântec de liră
arbori pe alei frunzele-şi răsfiră
pianul şi vioara cântă în tandem
vocale şi consoane se-nghesuie-n poem

vântul în paşi de dans mătură alei
eu cu bucurie savurez ceai de tei
am strâns sentimente de forţă infinită
cu acorduri fantastice viaţa e definită

nouri arămii se-mprăştie-n amurg
au aştept speranţe din frumosul burg
meditez transcendental la univers
n-am nici o obiecţie la faptul divers

romanţa luminii vreau s-o simt în sânge
umbra închipuirii nu mă va constrânge

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul şi afonul

Pe un pian dezacordat
Ce ţipă şi ce geme,
Ne-am pierdut ritmul şi-am falsat
Cumva, de la o vreme.

Dacă-s pianul, tu artistul,
Cu ce sunt vinovată,
Căci dintre noi tu eşti falsistul
Eu, doar dezacordată!

Cândva fusese bun pianul
Azi se cam pierde tonul!
Care din noi nu ţine ritmul:
Pianul sau afonul?

Dacă pianul e stricat
Şi sună prost şi fals
De ce se-apucă de cântat
Afonul fără glas?

În loc uşor să îl atingi,
Finuţ şi delicat,
Lovind prea tare, tu îl frângi
Şi l-ai dezacordat!

Sar clape din claviatură
Zdrobindu-se-n mai multe,
În ritmuri fără de măsură
Şi-n ţipete acute.

Pianul mai că-i dezmembrat
Iar muzica e proastă!
Cine e oare vinovat?
Răspundeţi dumneavoastră!

poezie de Florentina Mitrică (16 februarie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldova, ţara mea de dor

Moldova, ţara mea de dor,
De cântec şi baladă.
Eşti ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.

Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din ţara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!

Care a fost un domn viteaz şi mare,
El a apărat cu credinţă a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingaşă floare.

O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Eşti ţara poporului meu.

Moldovă, dor nemărginit,
Eşti ca un strugure de poamă,
Plaiul meu prea mult iubit,
Unde m-a născut a mea mamă!

poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul stelelor

Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
şi-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă şi Pământul,
cântă şi lacul albastru,
în care se oglindeşte cerul,
ce dirijează concertul broaştelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
şi ne ţine de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul şi pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrăţişându-se cu roua dimineţii,
cântă şi lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna şi destinul,
cântă şi inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

aş vrea să fiu copac, să nu mă vadă nici pădurea
aş vrea să fiu o floare, să râd spre soare
să-aud cum cântă marea
aş vrea să fiu o frunză, pe-o ramură lumină
aş vrea să fiu din nou, un început
şi-un nor să-mi cânte-n surdină
din pianul cerului cu ploaie şi cu vânt

aş vea să fiu, pian cu clape albe
iar degetele tale să le simt
aş vrea să-ţi fiu o noapte-n visuri
să-adorm cu tine-n gând

poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurul stelelor

Ea cântă, iar cântecul ei
îmi pare un murmur de stele
trimis ca din suflet să-mi spele
cenuşi din trecute scântei.

E-un cântec ce naşte fiori
şi-aduce-n privire blândeţea,
căci vine în el cu tandreţea
şi dragostea primilor zori.

Ea-mi cântă, îmi cântă mereu
de-acolo, din sufletul meu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem alb

Motto:
Te quiero
(Dintr-un cântec popular spaniol)

Poate că spre tine-ndreptasem acest gând
devenit cuvânt
Poate că spre tine-ndreptasem acest cuvânt
devenit sânge
Poate că spre tine-ndreptasem acest sânge
devenit făptură
Poate că spre tine-ndreptasem
această iubire şi ură
Poate că spre tine-ndreptasem
această nefiinţă
pe care tu ai primit-o
şi tăcând zâmbind şi privind
ai învăţat-o să tacă
(deci să strige)
să zâmbească
(deci să plângă)
să privească
(deci să uite)
poate că tu eşti viaţa ei
(de vreme ce-i eşti
moartea uitării).

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Ultimele (1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum divin

Privind, spre răsărit în noapte
Îţi simt al Tău, parfum divin
Te-aud, cum îmi vorbeşti în soapte,
Aud îngeri, cântându-ţi lin.

Iar pe Pământ, îti cântă greieri
Un cântec vechi, dar prea nostalgic
Aş vrea cu mine să cutreieri,
Să-mi mai arăţi acel loc magic.

Pe-un camp de flori mi-ai apărut
Flori, fără vre-un parfum anume,
Le-ai oferit miros placut,
Strigându-le pe a lor nume.

M-ai dus către un lac întins
Din urma cântând, venea alaiul
Când mana Ta lin l-a atins,
În el s-a oglindit tot raiul.

Când ai plecat iar către cer,
Mi-ai spus că sufletul nu moare
Să cred în Tine, să nu pier
Spre zările fără de soare.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul nefiinţei are clapele însângerate: ce înger cântă simfonia destinului acum?

Costel Zăgan în Deşertul de catifea, Destinul este abonat la toate examenele vieții (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omletă cu cântec

Noaptea, când cântă cocoşul
Găinile tac.
Ziua, când cântă ele
După ou
Cântă şi el
Deşi n-a ouat
Îl ia ciocul pe dinainte.
La oameni e altfel –
Bărbaţii sunt cu ouăle
Iar pe femei le ia
Gura pe dinainte
Şi le fac omletă.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând în noapte...

Nu pot să dorm, am pe balcon un greier,
ce cântă, toată noaptea, la vioară,
cu cântul lui eu viaţa o cutreier
şi gândurile-mi zburdă pe afară...

Strâng gândurile, vreau să le ţin bine,
dar unul scapă şi-n trecut se duce,
nu vrea să stea alăturea de mine
şi nicidecum nu vrea ca să se culce...

Ies pe balcon în noaptea asta clară,
o Lună plină sus pe cer tronează
şi-n briza răcoroasă de sfârşit de vară,
fără să vreau, picioarele dansează...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SFÂRSIT de PRIMĂVARA

Pe cărări de primăvară,
Am esit din casă afară,
Iarba de acum e mare,
Peste tot cântări şi soare.

Orizontu-i o splendoare
Se deschid ferestre-n larg,
Valuri verde de culoare,
Primăvara este-n prag.

Cântă ciripit de păsări,
Duios inima mi-a ating,
Cântă mai mulţi autori,
Care cântă, care plâng.

Aş cânta şi eu cu ele,
Vocea nu-mi este de miere,
Mă-nconjoară rândunele.
Eu vorbesc cu pasarele.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine cântă la pian e pianist, cine cântă la trompetă e trompetist, cine cântă la saxofon e saxofonist, până şi cine cântă la acordeon e acordeonist. Şi atunci cine cântă la muzicuţă e muzicuţist?

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec a la Prevert

Acum parcă îmi mai amintesc
De acest cântecel ciudat
Mult prea tomnatic şi uitat
Ca poezia lui Prevert.
Şi mi-era toamnă adâncă-n suflet,
Trist visam lângă felinar.
Tu erai moartă-n faţa uşii
Şi îngropată sub frunzar.

M-aş mai putea oare întoarce
Cu acest cântec de plictis
Morbid nu îmi mai este-n suflet
Şi-am devenit mai optimist.
Dar dacă întinde iarăşi toamna
Trena-i de frunze, arămie,
Încep să plâng şi să mă tângui
Şi să mă mor din nou în mine.

Azi nu mai pot, ce-aş mai începe,
Viaţa mea a fost cândva,
Prevert mi-nchide ultima uşă
Din toamna şi din iarna sa.
Dar acest cântec mă mai poartă
Prin vara ca un labirint,
Sunt mort deja, pierdut de lume
Şi-n focul verii sunt doar frig.

cântec interpretat de Serge Gainsbourg, muzica de Serge Gainsbourg, versuri de Serge Gainsbourg, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!