Şotron pe file

Hoinărind printre umbrele
Ce cădeau instant din slove,
In ziduri,.. satrapele
să ucidă versurile.

Ridicând o cărămidă
Aruncată de o pleiadă..
De critici de faţadă
Prea mari să se creadă.

Şi am desenat un şotron
Pe caldarâmul filelor
Am început să sar zorzon
Cu al condeiului picior

Unul dintre cele două
Alb sau negru să joc vouă
Pe pătrate versurile
Ajungând în abisurile

Şi la vise interzise...
Nestiind ce e sub fiecare
Când săream de disperare
Sau din şoapte promise

Pe târâmul poemelor
Simţind ba jocurile
Fără preţ a copiilor
Sau cele de aici a ielelor

Nepăsându-mi de nimic
Jucând acest cathars şotron
Să găsesc pătratul empiric
Al poemului de cordon

Ombilical, ce să lege
De placenta poeziei
Foamea mea a nebuniei
De fi, fiu fărădelege

Cutumelor academiei
Ce-mi legau silabele
In şabloane de zăbrele.
Fără a da bucuriei

De a scrie frâul, liber
Să sar cu condeiul ronin
In baltă ca un copil senin
Să fug prin versuri să sper

Visul meu de avatar
De a găsi infinitul
Jucând poezia ca un copil
Fără griji şi a fi avar

De lauri şi multe premii
Ce le dau false Uninunii
Celor ce prăvăleau mascat
Peste mine neîncetat

Zidurile umbrelor
Ce ei le ascundeau bine
Cu critici prea venine
Ce nu mai otrăvesc acum
Copilul trezit din mine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţii şi poeţii

Premii primesc poeţii, bieţi
De editori-mbătaţi
Să toarne lor arginţii
Să trăiască ca prinţi!

Dar ei stiu oare, fiecare
Că poezia nu-i de vânzare..
Poetul nu-i dă valoare
In lumea asta trecătoare.

Eternitatea te vede
Ea în critici nu crede...
Cu măstile lor feudale!
Au vasali, nu slovele

Ce să dea poeziei valoare
Şi curve au ordinare!
Ce par mari scriitoare
Pe sub mese slujitoare..

Şi vă spun precum un nebun
Ce sorb mercur ronin, chiaun,
Poezia poetului are preţ
Celor ce îi dau fad dispreţ...

Versul nu se va cumpăra
De la cel căruia e averea
Aici, oriunde, aievea!
Singura bogătie a mea..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se par venine

Ce e mai de valoare
Fila pe care vei scrie
Poete,.. sau versurile?
Tu, ce nu ştii luturi
Tu, ce nu ştii lacrimi
Tu, ce nu auzi inimi
Tu, ce e zbor de fluturi?
Fumului scrie-mi tu
Apa-mi sculpteaz-o tu
Zăpada dă-i pară tu
Ierbii dă-i aripă tu
Cu firul mic de nisip
Ce e mare că-mi ţip
Asa de mare, mare
Cât o pădure, mare
Ce fila nu o are
De diamant ori soare
Punctului de început
Ce-l scrii născut în lut
Pe filele de carne
Despicate-mi Doamne
De sus, sus din Paradis
Un vis prea mult interzis
Când poetul din mine
Scrie versuri ronine
Pe miere de albine
Şi lumii-i se par venine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel de condeie

Poezia.. goblen dorim să fie.
Cusută-n cutume şi erezie!
Când mie rama nu-mi place
Căci-mi seamănă a carapace..

De catafalc printre silabe
Ce par acum bolnave, slabe!
Inlănţuite pentru interese
De metrese, lingăi de fese..

Cu banchete şi dezmăţ
Ridicând poetul în cruce,
Când nu vrea să vi se culce
Înhămat prea măgăreţ!

Măştilor de reci marmure
In caruselul de condeie..
Ce slavă trebuie vouă să vă deie
Editori şi critici cu "pure"!

Idealurilor pe aici pe file
Murdărite şi prea ostile!
Tinerelor de tuş lăstare
Când nu sărută mâini murdare..

De argint şi dezmătare
Unde poezia-mi moare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră de cuvânt

Fiecare cuvânt v-a fi plătit
răsărind şi ucigând
umbra-i rămâne vânt
trup luând
dincolo de mormânt
într-o procesiune
ce ne va trece printre ele
privindu-le...
Şi cât curaj poţi să ai
când cu ochii de ele o să dai
cum te urmăresc
fără o mână
fără un picior
în lagărul lor
cu paznici
minciunile
promise lor
arătându-ţi
silabele torturii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şotron de buze

Pe lângă trestia fără sens
Priveam ca o piatra
Căutând un şotron de buze şters
Să mă arunc orbeşte si intens

Ca intr-un joc de petale, de floare

Si câte bătăi mai are inima, oare?
In jocul, mă iubeste să nu...
Mai am petale....
Sau sunt uscat şi plutesc ca un soclu

Fără a ta sărutare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate azi mă ucizi, cerule

Azi dacă aş muri
Aş fi fericit
Dar tu nisipule
Nu imi vrei aşa un sfârşit
Stiu că vrei să mă chinuii
Că te-am topit
În versurile
Cu care ea ma fericit
Făcând din lume
O filă albă
Unde să alerg
În zar de punct
Nepăsându-i de feţele mele
De plumb, de glonţ, de zâmbet
Ea mă priveste cum mă joc
Ca un copil fără îngrădiri
Silabe, critici şi interes..
Şi ce-aş mai vrea
Decât să mor azi...
Pe fila mea
Cu glas de stea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galaxia culori opt

Fierbinţi vise-nserate de iulie
Jucând şotron printre raze de stele
Aruncând pietra privirii rebele
Căutând constelaţia-n opt căpruie!

De unde răsare acea opta zi
Fără ore-n care suntem galaxii
Cu a opta culoare de sub gene
Curcubeiate sub zări sprâncene

Ce cerul şi-o doreşte infinit
Să-i fie aroma de rouă-n răsărit
Ce caut si eu de când te-am auzit
Privighetoare stelară ce mai vrăjit

Cu glasul razelor de lună plină
Topindu-mă-n maree-n sânge venină...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul dar

Iubita mea, de voi pleca vreodată
vei fi în inima şi-n gândul meu,
iar dacă pentru tine-ar fi prea greu,
îţi voi lăsa zălog iubirea-mi toată.

O vei putea privi ca pe-o făptură
pe care trebuie s-o îngrijeşti
ca pe-un copil ce trebuie să-l creşti
cu dragoste, ferit de boli şi ură.

Va fi copilul tău, copil din stele,
va fi minunea ce ni s-a-ntâmplat
când vraja lunii peste noi a dat
în noaptea fără margini şi zăbrele.

Îmi va fi dor, dar tu fii liniştită:
vei fi cu mine chiar de-ar fi să fiu
condus pe ape de un barcagiu
cu doi bănuţi în punga-i ponosită.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bici de ecou

Toarnă-mi otrava adevărurilor
Nu mă-mbălsăma cu formolul minciunilor.
De nu, imi vei striga numele, umbrelor...
Sub răsunetul de bici a ecourilor

Răscolind nimicul până-n tâmplele albe
Printre iernile filelor de aisberguri..
Cu mine criogenat făr'priviri şi slove
Cu pieptul pulsându-ţi dor de mângâieri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog, secera jos

Celor ce lingeţi tuşul de pe
Filele mele
Apoi lingând file cu limba
Pentru a căpăta laurii
De reflexie a ceea ce vă doriţi
Atât vă spun
Sunt condei ronin
Nu sunt legat de nici o umbră
Care murdăreste fila literaturii române...
Feriţivă....
Si incercaţi să vă folositi
Inspiraţia proprie
Nu ceea salivată de pe alte file
Pline de sudoarea sangvină
A poetului ce se usucă
Cu fiecare vers pe care il scrie
In scrum din condeiul trupului
Arzând doar pentru a simţi
Că poate zbura de aici
In fum nor ce-o fi
Numai să zboare
Din noroiul tuşului
Ce-l radeţi lingând alte creaţii...
Vă avertizez fără să glumesc!
Satira mea e cea mai dură
Din câte se pot găsi
O scot cu vârf de diamant
Al răbdării frământării mele
A cărbunelui cu care scriu
Din scrumul muiat cu cerneală
Ars mine din condeiul meu
Din lava creatiei
Unde turbam când vedeam
Ce faceţi din literatura noastră
Cu

P ile
C unostinte
R elatii

Asa că vă rog frumos
Laba jos de seceră
Care taie iarba slovelor
Ce răsare din file
Ce o tăiaţi voi
Pentru a vă impleti
Cununi de lauri....
Căci voi intra in voi
Si nu cred că vreţi să-mi cunoaşteţi
Fata demonică a roninului menestrel
Ce taie până in lava poeziei
Pentru a scoate diamante
De cuvinte...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirinele poetului

Versurile mele sosesc îngheţate.
Să scriu poezia, mai întâi le pun
Să îşi încălzească picioarele toate...
Şi au foarte multe, dacă le adun.

Versurile mele se-ncălzesc la mine,
Fac temperatură şi răcesc subit,
Apoi, fără veste, devin aspirine
Şi tratează boala, bune-s de citit.

Versurile mele... Nu-s medicamente,
Pe lume, ca ele mai eficiente!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună în călimară

Pe lună am rugat îngeri
Să-ti scrie versurile mele.
Ei cu ascunse iubiri
L-au şoptit în slove de iele..

Înnegrindu-se în grifoni
Poeziei reflex, galantoni..
Salivând in ispite, lauri,
"Poeţilor" ce păreţi-ngeri.

Ce vin citesc, furisează
Ce alţi menestrei visează,
Apoi în faţa lumii-ntinează
Cerneala ce le sângerează...

Din inspiraţia lor nebună
În călimară, lună plină
Cu irisul muzei divină
Cameleonic de venină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manolescu ia o floare

Manolescu ascultă aici
Nu mă cunoşti curvă
Ce înfingi ca Brutus
Cuţite în mormânt
Vei vedea tu cine sunt
Roninul neinchinat
Aici pe pământ
Unde el a răsfirat
Sânge de tei
Pentru pământul ţării sfânt!
Lingău salivar de politici curve
Vei avea de-a face cu mine
Când tu ai răscolit în catafalc
Să-ţi atragi lauri..
Ce in versuri o să-i calc
Şi o să şterg cu tine pe file
De ai să fugi numai
Când vei auzi de mine
Javră a literaturii contemporană
Cu condei de banană
Condeiul mie katană
Metafora harpie nevăzută
Fereşte-te sau cere-ţi iertare
De nu o să fiu fără îndurare
Fiindcă tai adânc, tare
De am adus moartea la disperare
Aşa că mâine poate
Iei măcar o floare
Şi o duci Eminului
Să-l onorezi
Şi poate nu o să mă vezi
Cum cu versul te îngenunchez

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Alunec în somn printre amintiri
amestecate cu prezentul
prea multe cărări s-au închis
prea multe locuri şi-au părăsit bucuria
prea multă frumuseţe şi-a închis pleoapele

Mă plimb prin curtea bunicilor
care acum nu mai este
nimicul s-a aştenut în zidurile prezentului
ziduri înalte fără pietre unghiulare
ziduri aparent frumoase
în ochii celor care văd numai ziduri
încăperi uriaşe fără sens
în locul cămăruţelor
cu praguri înalte cu uşi cântătoare
doinindu-şi copilăriile părinţilor
nu mai sunt

Grădina bunicilor acoperită de dale
florile pomii tăiaţi fără milă
civilizaţie fără civilizaţie care
rupe tot sapă tot
închide totul în cuburi plate
ca nişte graffiti aruncate pe ziduri

Păstrez totul în cutia albastră
roasă pe la capete
a mamei
acea cutie din raftul îngust de sus
în dreapta
nici ea nu mai este
dar înăuntrul a rămas neatins

Dau deoparte capacul cutiei noi şi
răbufneşte asupra mea
copilăria adolescenţa
o picătură de maturitate în care
eram mamă

Mă bucur privind zâmbetul mamei
şi îi aud glasul povestindu-mi aproape zilnic
câte o fărâmă din bucuriile şi tristeţile dumneaei

Asta mă linişteşte mă adoarme ca pe un copil
mă alină ca pe un copil
trezeşte bucuria pe care
am ascuns-o demult
acolo
în miezul fierbinte al unei cutii cu minuni

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostie în poezie

Campionatul mondial de poezie
Mi se pare cea mai mare prostie
Dintre prostii ce nu are ce căuta-n poezie

Poetii suntem noi nişte jucători
Pe terenul unde alergăm al filei
Cu spectatori ai noştri cititori

Scârbiţi de trucajele arbitrajului
Criticilor supusi argintului şi rutului
Pentru a desemna cel ce dă gol în gol

Când toti aplăudăm, fugim după o călimară
Aruncată de ai poeziei promotori
Să obtină averi din versuri

Şi nejucând propria călimară pe file
Cu proprii ritmuri in zigzaguri
Cu foarfeci de metafore în zbor de fluture

Ascultând doar de antrenorul
Ce pare stăpân pe poemul
Nostru,.. numit şi editorul.

Ce a vândut jocul cu poemul
Pentru aşi mări argintul
Si fals în altii ochii prestigiul

Ce ar trebui să fie al tău poete
Ca un jucător de golf cu condeiul
Ce aruncă cu versul pe file

Simţind abisul sau nufărul
Unde o fi, jucând călimara
Cu propria lovitură pe file

Nu cu condeiul legat de lanţul
Cel fad al argintului dorit
De editorul ce te vrea robit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scena vieţii

A juca teatru nu e greu,
Chiar am încercat şi eu,
N-am jucat ca un actor
Recunosc... sunt amator.
Am vrut să fiu eu şi atât,
Fără nici un şiretlic,
N -am vrut mari actori să copies,
Pe critici să nu-i şochez,
Numai că de-ajuns n-a fost,
M-au criticat fără rost,
Pe nimeni n-am imitate,
De critici dure n-am scapăt,
Ieri ziceau că-s cu capu-n nori,
Azi c-am plâns de multe ori,
Mâine nu ştiu ce să zic,
Orice ar fi, îi contrazic,
Însă eu am o dilemă,
Nu-i aşa că viaţa-i scenă?

În care sunt un biet actor
Ce-şi joacă zi de zi al vieţii rol,

De-s vesel azi şi mâine plâng,
De griji în gânduri îmi pătrund,
Pe scena vieţii, eu, un simplu amator,
Jucând rol după rol ca un actor.

poezie de Andrada Brînduşa Keszeg (15 aprilie 2019)
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorindu-vă

Pe aici, mergând printre noi
Sunt oameni care fac bine
Fără a face circ, tărăboi
Primind dar, ăst vers de la mine

Vouă icoanelor nevăzute!
Miruind rănile nepăsate...
Mă-nchin cu onor şi cinste
Dorindu-vă eternitate!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta aş putea scrie cele mai triste versuri

În seara asta aş putea scrie cele mai triste versuri.

Scriu, de exemplu: "Noaptea se clatină
şi stele albastre clipesc în departare."

Vânturile nopţii se răsucesc pe cer şi cântă.

În seara asta aş putea scrie cele mai triste versuri.
Am iubit-o – iar uneori şi ea m-a iubit.

În nopţi ca aceasta am ţinut-o în braţe,
Am sărutat-o iar şi iarăşi sub cerul înstelat.

Uneori ea mă iubea, iar eu, de asemenea, o iubeam.
Cum ar fi putut cineva să nu-i iubească ochii mari şi adânci?

În seara asta aş putea scrie cele mai triste versuri.
Să simţi că nu o mai ai. Să simţi că ai pierdut-o.

Să asculţi noaptea imensă, fără ea mai imensă –
Iar versurile cad în suflet ca roua pe păşune.

Mai contează că versurile mele nu o pot reţine?
Noaptea se clatină, iar ea nu este aici cu mine.

Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare.
Sufletul meu suferă că a pierdut-o.

Privirea mea o caută, tânjind s-o ajungă din urmă.
Inima mea o caută, iar ea nu este lângă mine.

Aceeaşi noapte albind aceeaşi mesteceni.
Noi, cei de atunci, nu mai suntem aceeaşi.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cât de mult am iubit-o....
Vocea mea a încercat să-însoţească vântul, să-i atingă auzul.

Este a altuia. Va fi a altuia. De asemenea, săruturile mele de atunci.
Golul care a devenit. Trupul ei strălucitor. Ochii nemărginiţi.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate o iubesc.
Dragostea-i scurtă, iar uitarea este mult prea lungă.

Pentru că în nopţi ca aceasta am ţinut-o în braţe,
Sufletul meu nu-i împăcat că a pierdut-o.

Spun asta, chiar dacă ar fi ultima suferinţă pe care o îndur,
Iar acestea ultimele versuri pe care le scriu pentru ea.

poezie celebră de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Condeie" pe tarabă

Mari "poeţi" voi sunteţi
Când călimare lingeţi
Din craci de fandosite
Cu salive împăunate

C-ar fi "poete" legate
La rând în pat şi plagiate
Folosite ş-aruncate
Ca arome expirate

Modelându-le rimelul
"Poeziilor" şi gelul
Ritmului prea scârţâind
Muzelor plagiate sugând

Tuşul vostru de mari "zei"
Gândaci ai poeziei
Criticii, linguşitori
Voi samsari de "autori"

Care-i văd ca o harpie
Prin jungla fadă, filelor
Cu sunetul "condeielor"
Flasce fără inspiraţie...

Bătute pe o tarabă
În a criticilor labă..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simte-mi în privire poezia

Iubind, simţi poezia
Fără vreun cuvânt
Prin sfânt legământ
Răsfirând euforia
Inimii în bătăi
De vers de quasari
Pulsând metaforări
Priviri-n năbădăi
Sublime mirări
Magnific din nimic
Vid lumii săgalnic
Pedepsit de vorbării
Plecate amăgirii
Ce nu poate privii
Seninul iubirii
Poemelor albăstrii
Iubirii-nţelese
Doar dintr-o privire
Cu mai multe alese
Şoapte decât toate
Vorbele rostite
De la-nceputuri
De omenire...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!