Eminul eminului sfânt

Emin al eminului sfânt
Cu ce-ai greşit pe pământ?
Să te chinuiască-n mercur
Pentru adevărul pur...

Ce-l vedeai printre obscur
Printre curve şi mişei
Râspândind vers de tei
Cu buciumul de condei..

Îţi vor plăti cu toţii
Când vei vedea cum hoţii
Se vor ruga, idioţii
Să nu-i arzi cu raze

Când le va sosi timpul
Să-ntâlnească Luceafărul..
Printre îngeri măreţ poet
Judecându-i cu drept...

Îi vei fierbe în mercur
Ascultându-ţi versul pur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul florilor de tei

Cobora Luceafărul purtat
Pe aripi de albi îngeri
Ce aruncau flori albastre..
O voce de dincolo de stele
Grai cu triste simţiri...
Vino la mine înger al poeziei
Din azilul de nebuni
Al lui Şuţu ce te otrăveşte
Cu otrava argintie vie
Nemernicul mercur...
Tu, care ai pus-n
Cămarele oamenilor Luceafărul...
Tu, care ai pus-n pahare
Lacul codrilor albaştrii.
Tu, care ai făcut buciumul
să cânte lunii..
Tu, care adormeai păsărelele-n
Versuri pe rămurele..
Tu, cel ce ai pus la ferestre
flori albastre..
Tu, cel ce ai oprit râul, ramul, marea..
Tu, cel care a spurcat şi blestemat cu
Adevărul toţii hoţii din a ta ţară
Apoi-n dulce versuri
Ai metamorfozat-o în tărâm ceresc..
Eu divinul cer te-am trimis
Să-ncânţi lumea cu rima, versul..
Te-au aruncat-n azilul de nebuni
Înger frumos al florilor de tei
Şi otravă ţi-au turnat..
Vino la mine să cânţi îngerilor poezie..
Ei..... te vor plânge-n mii de cărţi
Cu triste elegii-mpietrite-n
Mii de statui...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o umbră nu o să lăsaţi

Mulţi-mi umblă în florile poeziei
Şi intr-o zi am să intru printre ei
Ca un leu prea turbat printre farisei
Si am să muşc cu metafore în ei

De-o să se roage de oricare zei
Să toarne în pahar, mercur de tei
Urlând de sub maştile de actorie
Că a lor e pură şi suavă poezie

Ruptă mârşav din a mea trandafirie
Sfântă simţire ce o am pentru poezie..
Şi atunci voi zei şi muze pe buze
Să le turnaţi blestemele meduze

In ploi de mercur să mi le închideţi
Gurile lor de "sfinţi" prea nesimţiti
In Uniuni ascunşi şi adunaţi
Cu verdicte să fie de ei condamnaţi

Poeţii ce nu scriu pentru arginţi
In artei răstigniti şi damnaţi
Menestreli amăgiti şi sărăciti
De voi ce cerneluri-mi lingeţi

Cu lacrimi de crocodil să lăudaţi
Laurii ce voi in veci nu-i meritaţi
Când pe sub Luceafăr voi îmi staţi
Şi filei nici măcar nu umbră-i lăsaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelă - mir de tei

Bat coasele ceasului
Miezul nopţii fix
Moare una vine alta.
Şi apare iată
Moartea...
Numărându-si acele
Timpului încrucişate
In cruci!
Să-i nu fi înflorit vreuna...
Să atragă din mormânt
Vreun poet...
Mai ales dacă slova marmurei
Înfloreşte în tei...
E sătulă curva de lumina lui
Şi ar vrea să o doboare cu politruci
Ce azi vor veni în coadă cu o floare
Şerpii!
Să-şi atragă laurii de zeii
Ce par pe aici ei...
Şi stihia la ureche le şopteşte
Mârsăveşte cum neamul!
Se căsăpeşte...
Ei zâmbesc ca nişte sepii
Colorate mâine altfel...
Dar în unicorni apare
boare de tei.
De înlemnesc cu toţii ei!
Moartea nebună urlă în fanfară
Să nu fugă iară pe pământ
Cum fug stropi de mercur
Să invie Luceafăr pur...
Şi deodată în costum popular
îmbrăcată,
Răsare Veronica reîncarnată!
Cu privire lungă de rază
Saturnian priviri radiază
Dorului ce-nebuneşte
Când el Eminul numai este...
Si-ntr-o zarvă stârnită in mulţime
Iată vine poetul cu versuri ronine.
De varsă prin Uniuni scrâsnete nebune
Căci sorbise mercur...
De rouă de privire
Din a Veronicăi şoapte reîncarnate...
Ce-l privea galeş
În priviri înmărmurite
De farisei şi Iude împuţite
Ce vin ca nişte mişei
Să ia din florile de tei
Neascultând de versul Eminului
Ce-mi v-a fi lumină versului
Cu Veronica reîncarnată
In culoarea tuşului
Ultima a curcubeului
Violet...
Ce te admiră şi de vers îţi grijeşte
Cum nu găsesti nici în poveste...
Căci ea acum aici este
Candela cu mir de tei
Ţie, Luceafăre...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de potir

Tuşul mi-e otrav mercur
Hoinărindu-mă prin obscur,
In patru zări fad mă răsfir
Să aud glasul de potir!

Dar mă adună înapoi
In călimara de abis...
Şi-n fiecare strop sunt ucis!
In versul jertfit pentru noi..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manolescu ia o floare

Manolescu ascultă aici
Nu mă cunoşti curvă
Ce înfingi ca Brutus
Cuţite în mormânt
Vei vedea tu cine sunt
Roninul neinchinat
Aici pe pământ
Unde el a răsfirat
Sânge de tei
Pentru pământul ţării sfânt!
Lingău salivar de politici curve
Vei avea de-a face cu mine
Când tu ai răscolit în catafalc
Să-ţi atragi lauri..
Ce in versuri o să-i calc
Şi o să şterg cu tine pe file
De ai să fugi numai
Când vei auzi de mine
Javră a literaturii contemporană
Cu condei de banană
Condeiul mie katană
Metafora harpie nevăzută
Fereşte-te sau cere-ţi iertare
De nu o să fiu fără îndurare
Fiindcă tai adânc, tare
De am adus moartea la disperare
Aşa că mâine poate
Iei măcar o floare
Şi o duci Eminului
Să-l onorezi
Şi poate nu o să mă vezi
Cum cu versul te îngenunchez

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de mercur

Cuvintele mă caută nebune
In versuri pentru ale pune
Demonice-mi devin stăpâne
Prin pelegrinarile caudine

Prin tărâmurile lor virgine
Unde mă luminezi Emine
Să alerg după cele de mercur
Cu greutatea adevărului pur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topeşte avatar

Pe un colţ de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuş vărsată,
Albastră, tristă şi-ngândurată
Cursă din călimara inimii.

Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..

Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalţe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.

Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfinţit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre şi vremi departe.

Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!

Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul

Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topeşte avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ducă

Duce-m-aş la tine-n gând
să mi te iubesc cuminte
printre îngeri pe Pământ
să ne fim poeme sfinte.

Duce-m-aş la tine-n suflet
să mi te compun romanţă
printre şoaptele din plânset
să te am dulce speranţă.

Duce-m-aş la tine-n piept
să mi te iubesc c-un gând
când în noapte te aştept
să apari, tu, înger blând.

Duce-m-aş la tine-n vers
să mă caut printre muze
nu ştiam că-n Univers
eşti dulceaţa de pe buze.

Duce-m-aş şi m-aş tot duce
să nu ştiu că-ţi sunt poem
cum să pot? Iubire dulce?
când cu mine arzi în stern?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţii şi poeţii

Premii primesc poeţii, bieţi
De editori-mbătaţi
Să toarne lor arginţii
Să trăiască ca prinţi!

Dar ei stiu oare, fiecare
Că poezia nu-i de vânzare..
Poetul nu-i dă valoare
In lumea asta trecătoare.

Eternitatea te vede
Ea în critici nu crede...
Cu măstile lor feudale!
Au vasali, nu slovele

Ce să dea poeziei valoare
Şi curve au ordinare!
Ce par mari scriitoare
Pe sub mese slujitoare..

Şi vă spun precum un nebun
Ce sorb mercur ronin, chiaun,
Poezia poetului are preţ
Celor ce îi dau fad dispreţ...

Versul nu se va cumpăra
De la cel căruia e averea
Aici, oriunde, aievea!
Singura bogătie a mea..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele de tei

Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică..
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă

Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri poem de nori
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină...

Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer, genune..
Poeziei, nemaivăzută minune
Dulcindu-i reci de mercur, strune..

Căci şi aici şi sus, Luceafăre
Poeţi mulţi nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopţile lor,.. reci de cufăr....

Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii şi munţi cei înalţi
Să te citesc, hrănit cu linişte de tei
Cu zânele tale pe umeri mei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele de tei

Zâne fluturi, străvezii, albăstrui
Cu buclele suave de Veronică.
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă.

Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri... poem de nori.
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină.

Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer... genune.
Poeziei, nemaivăzută minune,
Dulcindu-i reci de mercur... strune.

Căci şi aici şi sus, Luceafăre
Poeţi mulţi nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopţile lor... reci de cufăr.

Cu măstile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii şi munţi cei înalţi,
Să te citesc... hrănit cu linişte de tei.
Cu zânele tale pe umeri mei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânt Soare

Nopţi după nopţi-mi porţi
Razele călăuzitoare
Printre coasele-i mercure
In poeziile astrale-ţi

Ce mi-s legile versurilor
Aici unde tu ai crescut
Pe o ramură de tei tăcut
In Sfântul Poet, românilor!

Căci credinta pentru ţară
Ti-a fost eşafod cu pară!
Răstignându-te pentru psalmi
Scrişi Daciei cu patimi...

Si cu aripi din flori de tei
Te-ai ridicat sus, peste ei
Hoti, dusmani, mulţi mişei
Luminând umbra nemerniciei...

Ce se abate iar Emine
Peste codrii, munţii si ţarne!
Si de aceea Luceafăre
Te rog luminează mai tare

Să te transformi tării-n soare
Sfânt, României noastre Mare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri şi îngeri

Ploua în Craiova aseară,
Iar noi, prin atingeri de gând,
Am vrut, pentru vremea de-afară,
Să fim stropi de cer, fremătând.

Şi-am fost, printre stropii de ploaie,
Doi îngeri veniţi pe Pământ
Cu aripi arzând în văpaie
Şi doar cu iubirea veşmânt.

Schimbam, din albastru-n albastru,
Priviri cu reflexii de Rai,
Dorindu-ne-un colţ de sihastru
Ferit de al lumii alai.

Fereastra terasei, plouată
Cu stropii de lacrimi de zei,
Părea printre timpuri uitată,
Când mi te priveau ochii mei.

Şi-am fost, şi mi-ai fost o-ncântare
Când toată fiinţa-mi şoptea
Că-s îngeri şi îngeri sub Soare...
Iar ploaia-n Craiova cânta.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocine de manieraţi

Ce-i ce nu aveţi inspiraţii!
Ce copiaţi printre reacreaţii..
Godaci în noroi rămâneţi
Când printre file scurmaţi..

Cu sârme în bot iritaţi
De sunteţi deranjaţi
Turme de viermi manieraţi
Doar între voi în cocine, mascaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violet

Prins în globul mercurului
meu îngheţat
Doar de lupul albastru din când în când
mângâiat
A venit un înger din curcubeu cu culoarea care scria Luceafărul
Lumina poemului ce sunt eu..
Violet cu a fi sau nu a fi în gândul meu
O rostgolire a globului unde stăteam eu
De mercur greu al adevărului meu
Şi la rostogolit Doamne!
In ninsori de petale de nuferi albaştri
si petale de maci Violet..
Şi nu-mi venea a crede!
Şi am vrut să fug cu lupul albastru al meu...
El a mârâit şi ma oprit.
Şi atunci o lumină orbitoare cu miros de tei
Mi-a şoptit cu cuvânt peste orice zei ai poeziei....
Ai grijă mare nebune poet
Ea e fila albă ce-o căutai mereu
Unde să fii un nou punct Violet de început a unui neasemuit poem
Ingerul Violet cu miros de tei
E poemul cuvânt înainte de primul cuvânt ce a creat Universul...
Ea ţi-a renăscut versul...
Cu sângele de pe file a lui Eminescu
Violet.....

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem frescă

De ce Doamne
ochii ei copilăroşi
îi au toţi îngeri tăi
printre demoni mei
împietrindu-i
în tăcerea
unei fresci

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăi de păpădie

Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ţi-o aprind în inimă ţie
Cu iubire de demon curată

Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezeşti în cer euforie
Printre moarte paradisuri

Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ţi fie..

De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune

Când tu umbli prin iaduri diurne
Cu pleata în vânt şi inima plină
De dor, cu furibunde supline
Ce te ard in această tină

Aprinzând puful de păpădie
Pentru ce,.. tot cerul ştie
O singură fiinţă..
Ce are putinţă

Să nască in tine, demone
Lumânări de păpădie..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem lui Vivaldi

Îngerul meu de tei
cu strune din bucla ei
să ştii tu Vivaldi
te-a muţit

Ea cântă din piatra de mercur
ce sunt
de cuvânt

Motto:
Şi dacă nu credeţi!
Ieşiti şi vă plimbaţi când ea cântă la vioara de tei!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nufăr luntraş

Întorcându-mă napoi
Fără pas şi chipul vioi...
Din Banatul taragot
Codrul plângea-n hohot

Căutându-si astrul:
Ce-o-nflorea cu versul,
O înverzea cu mersul,
O arginta cu glasul...

De-l urma cerbul, lupul!
Deschizând văzdul,
Coborându-i-ngerul
Adunând mercurul...

Ce-n lacrimile surde
Muzei ce nu-l aude...
Râmânea prin urme
Pe unde trecea-n lume.

Prin Banatul meu natal
Otrăvindu-mă letal,
Să hoinăresc în ireal
După al muzei ideal.

Să-i nasc ca un hamal
Din versul meu piedestal!
Ce-l trag în urma mea
Cu razele de stea...

Ce mă taie adânc... curmei!
Cu al meu rece condei
Fără glasul ei verde
Si privirea ce-mi vede...

Când a mea părăsită
Umblă deznăjduită...
Cu ploii nevăzute
Prin păduri sute şi sute!

De file veştejite
Cu tei neînflorite..
Cu dihanii-n urma mea
Ce-mi vor a devora...

Metafora inimii
Şi poemele pălmii,
Desaga de cuvinte
Cum nu au fost înainte.

Născute de quasarină
Muză ce mi-e divină
Şi hoinăreală pelină
Prin a mercurului tină...

Fără hrană şi tihnă
Sub soare şi furtună
Ca al meu înaintaş
Nufăr pe cer luntraş!

Ce m-ai-mi şopteşte
Şi noaptea filelor
Mi-o arde, străluceşte
Prin iadul criticilor

Lumea pare ce nu este!
Aurită din poveste...
Cu mercur cel spoit
Ce-l sorb ronin, lucit.

De nufărul meu stelar
Cu ambră de tei solar..
Eminul ce mi-a lăsat
Un Emin neînchinat!

Nimănui din astă lume
Doar muzei cu glas de bici
Auzit când nu-i pe aici
Prin mercurul de cutume..

Ce curge-n val cu spume
În cerneala trupului
În urletul lupului
Lăsându-mi fărâme...

Adunate de ciocârlii
Şi duse prin galaxii
În cânturile mele
Ce hoinăresc în stele...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea frumos te pupă în...

Emine coboară în înger de lumină
Şopteşte-le cu poezia ta de stea divină
Onoare, cinste, curaj si multă putinţă
Poeţilor, să scrie cu vers de cristalniţă

Despre chipurile cu mască de mercur
Ce te-au chinuit pe tine adevăr pur
Pentru meschinul lor tron de laur!
Ce acum... prea frumos te pupă în...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!