Împletind Raiuri
Dunăre braț de lacrimă albastru
Spărgând zidul munților măiastru!
Plămădind tărâmului iubit prea sfânt
Val cu val, fir cu fir, nou născut, pământ!
Când te puteai întoarce în altă zare
Surdă-mi la a lupului chemare,
Ce acolo unde dacii au domnit!
Inchisă în munte te-a simțit...
Săpând după tine să-ți nască viață,
Dunăre! Respectând sfântă povață
a tradiției noastre ce învață
să lași-n urmă un pom, fântâniță...
Pomenindu-l în doine tulburi
Așezate în mare-n șezătoare
Cu nuferi și povești măiastre
De ostroave-mpletite-n Raiuri...
De pământuri avar ciunțite
De națiile ce aici sunt ospătate,
Ce voiesc mereu a ne desparte
Cu râurile sârmelor roșii ghimpate...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Covată cu aur de stele
Țara mea e covată de stele
Plămădind galbenul din ele
Pe un braț albastru măiastru
Ce naste din ciob de ulcele
Frâmântate-n doine cu sângele
Curs pe aici să cânte horele
Plai negăsit pe nici un astru
Rai de nuferi si păsarele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O Dunăre albastră
O Dunăre albastră,
Tu... ești mereu splendoare,
Ești dulce alinare,
Din viața-mi ce-a trecut.
Ești sâmbure de viață,
Ești crudă desfătare,
Dar mi-ai răpit in taină
Tot ce-am iubit mai mult.
Mă întorc... mereu la tine,
Pe malurile- ți stinse
Și mă întreb de ce...
Nu te-ai oprit?
Mereu... tu curgi la vale,
Și-mi duci zilele triste,
Te rog dă-mi alinare...
Că m-am îndrăgostit.
Sub strălucirea lunii,
Străbați mereu câmpia,
Dar lași în urmă ta
Teroare și plăceri.
Fii Dunăre albastră,
Te rog fi-mi împlinirea,
Al visului cel dulce
Cu strat de primăverii.
Nesăbuit și-n taină,
Aprind o lumânare.
Și mă gândesc adesea
De ce te-oi fi pierdut?
Aveam și frumusețea,
Aveam și tinerețea...
Dar... Dunăre albastră
Pe toate tu le-ai vrut.
Se... înalță către stele,
Fior răpus din mine,
Și bolta ce-a cerească
Pe loc a strălucit.
Tu... Dunăre albastră,
Ești zâna vieții mele
Pe care niciodată,
Nu pot ca să o uit.
Tu Dunăre albastră
Fior și încântare.
Ești dulce alinare
La tot ce-a fost trecut.
Tu... Dunăre albastră,
Mă închin acum la tine.
Știi că nu mi-e bine
Dar nu pot să te uit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă topește avatar
Pe un colț de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuș vărsată,
Albastră, tristă și-ngândurată
Cursă din călimara inimii.
Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..
Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalțe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.
Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfințit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre și vremi departe.
Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!
Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul
Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topește avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să răsune stropi spre cer
Vino lângă tâmplă-mi
Rădăcinile împlântă-mi...
Să simt seva ambră de tei
Cum întinereste armăsari mei!
Ai inimii ce te asteaptă
Lângă vadurile venelor
Lângă stânca seacă a pieptului...
Să izvorăsti femeie-mi, Dunăre!
Struna sunetului
De la Cazane în vâltori
Pline de șoaptele de flori
De tei și nuferi in culori
din curcubeu cu ambra miresmelor
de zori,... pe marginea apelor!
In delta îmbrățisării nostre
Cu galopul cailor de Letea, măiastre,
Să răsune stropii spre cer!
In al inimilor gheizer
Cu nuferi de sudoare
Și șoapte de tei nemuritoare...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem uterin
Orice viață e uter pentru altă viată!
Din cel de lacrimă sfântă de mamă
spre cel de lut ce ne înhamă
să coborâm sau să urcăm spre altă...
Viață
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut de mirare
Palmă de dor, ruginită
Fă-te aripă o clipă
Să zbor departe in zare
Cu un trandafir pe buze
Să cobor lin din albastru
Ca un albatros măiastru
Să-i arunc in păr petale.
Și când s-o uita in zare
Să-i dau o sărutare
Cu parfum de mirare
Ca un cireș înflorit
Dintre nori,.. răsărit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut de mirare
Palmă de dor, ruginită
Fă-te aripă o clipă
Să zbor departe in zare
Cu un trandafir pe buze
Să cobor lin din albastru
Ca un albatros măiastru
Să-i arunc in păr petale.
Și când s-o uita in zare
Să-i dau o sărutare
Cu parfum de mirare
Ca un cireș înflorit
Dintre nori... răsărit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai Sfântă decât "D"umnezeu
Pe al tău tărâm sfânt, tot mai multe..
Râuri secate, omăt pe munte
Câmpii nearate cu zâmbete
Din ale mele palme crescute...
Cu cireșe, puhave plăcinte
Cu izurile cele mai sfinte
De haine spălate și miruite
Cu nopțile multe, nedormite...
Să mă înmugurești în spinii
Ai mei... ai neascultării...
După ce am zburat mult prea mândru
Din cuibul căușului, cerului sacru..
Cu rugi ce lăcrimează-ngerii
Ce te ascultă înaintea Lui, Lui!
Tu, născătoare albastrului
Și a palmei Universului..
Cu povești și griji-nfinite
Ce eu nu le am pentru Tine..
Mamă... ce-mi doresti doar bine
Fericire și zile senine.
Pe care azi, eu, cu umilință
Ti le urez din a mea inimă...
De ziua ta prea Sfântă Heruvimă
Mai Iubitoare decât "D"umnezeu..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dunărea
Frumosa Dunăre se zbate in albia albă
Între malurile vieți, între două țărmuri surori
Așa se zbate în largul oglinzii
Precum visul în miezul nopții.
Dunăre, Dunăre apă rece, apă caldă
Aduci putere celor sortiți să piară
În adîncurile tale vii, pline de necunoscut
Și cunoscut!
Aleargă valuri după valuri
Ținînd viața în alertă și cunoscutul în panică
Pentru viața ce urmează.
La răsărit de munte pe malul dreptății
Și al puterii ce curge din destinul tău
Frumos, Dunăre albastră!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe tine te-a trimis Domnul cel Sfânt
Pe tine te-a trimis
Domnul cel Sfânt
să-i dai sens vieții mele
pe pământ.
Eram singură
și neajutorată
când tu ai apărut
odată-n viață.
Mi-aduc ș-acum aminte,
ce fericiți eram
când braț la braț prin parc
noi ne plimbam,
pluteam de fericire amândoi,
nici nu simțeam
de viscole,
ori ploi.
S-au scurs ani,
de parcă e o veșnicie,
dar pot și alții mulți
ca să mai vie
și să ne-aducă-n viață
numai bine.
Să-i așteptăm,
cu suflete senine..
poezie de Eugenia Calancea (14 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Dunăre nu curge vin
Pe Dunăre, de-ar fi curs vin,
Adâncă n-ar fi fost vreodată.
Sunt sigur, deci pot să susțin:
De la izvor era secată!
epigramă de George Tătăruș din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut în România
M-am născut în România,
Țara unei guri de rai,
Unde Miorița-și plânge
Oful pe-un picior de plai.
M-am născut în România,
Țara Munților Carpați,
Cu-ale lor creste semețe
Și păduri cu brazi înalți.
M-am născut în România,
Cu podișuri și câmpii,
Râuri, Dunăre și Mare,
Aur și-alte bogății.
M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.
M-am născut în România,
Țara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.
M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârșitul,
Tot acolo, vreau să mor!
M-am născut în România,
Țara strămoșilor mei,
Și vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...
poezie de Nicu Andrița
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
varani roșii
mușcă trupul lupului
putrezind codrii
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Am să te cânt până
se vor termina cuvintele
și tot voi căuta altele
în găuri de vierme și stele
să-ți se închine muzele
văzând cum săruți cu șoaptele
poemele de albastru
cu grai măiastru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Dunăre
... emportant vers tes havres
Tes cargaisons de bois,
de houille et de cadavres
(Paul Verlaine)
Se duc pe Dunăre la vale
Caiace-n roz și-n alb vopsite...
Se duc pe Dunăre la vale
Coșciuguri albe, plutitoare
Pe negrul apelor murdare...
Departe-n zare, neclintite,
Pădurile de sălcii par
Castele negre feudale
Ce-și spală-n apele murdare
Tristețea zidului murdar.
Se duc pe Dunăre la vale,
Grăbiți și fără de popas,
Pescarii triști ce poartă-n glas
Tăcerea albelor spitale...
Se duc pe Dunăre la vale
Ca șirul de cocori pribegi
Pe-ntinsul fără de hotare
Se duc pe Dunăre la vale
Coșciuguri albe plutitoare
Pe negrul apelor murdare...
Și tot pe apa care poartă
Noroiul omenirii-ntregi,
Sub sărutările solare,
Plutește și-o... ghitară spartă.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 18 (15 septembrie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
România-i mama sfântă
Mamă, mamă, mamă, mamă,
N-am avut să, mă iubească,
M-a născut și a plecat
Sub țărâna românească.
Altă mamă mi-a dat lapte,
M-a-nvelit în tricolor,
Am crescut, nu sunt orfană,
Dar de mama-mi este dor.
Merg la mormântu-i din zare
Să iau un pumn de pământ
Ca să-l duc la Alba Sfântă
Unde totul este sfânt.
Acolo au fost bunicii
Și-au făcut Marea Unire,
Mama mea e România
Și în trup și în simțire.
Nu-s orfana cea orfană,
România-i mama sfântă
Unde-naintașii dorm
Dar inima le cuvântă.
Mamă, mamă, mamă, mamă
Sunt și eu și-alte femei,
Înălțăm întru iubire
Cruce-n zbor de porumbei!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Saună cu noi
Saune de smoale ne așteaptă
Jacuzzi celor cu minte înaltă
Vin formalizat și prea sfințit
Si e gratis totul nu e plătit
Ceea ce aici noi ne și dorim
In partea cealaltă noi și primim
Hai cu toții-n turmă să ne-nghesuim
Că nici acolo nu mai avem
Locuri răutatea să o lăsăm
Si la raiuri mereu noi visăm
Când in betoane noi ne turnăm
Aripi cu care uităm să zburăm
Prinsi in smoala dorită de noi
Bântuind prin ea precum moroi
In al nostru minunat noroi
Văzut paradisul de către noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoare poem de quasar
Despletită învăluită șerpiu
abur de curcubeu cu boare
sublimă de mirare
înfiptă al meu rece pustiu
pe ecranul de cinema gol
ce desparte ziua de noaptea mea
văzând doar umbre prin ea
spintecând în lumină de mirabol
vidul meu rece de prostovol
unde prins în liane nevăzute
ace de timpuri topite
te asteptam levitat în carambol
cu astri seci ai clipelor
ce i-ai-nflorit în nuferi de albastru
cu sărutul tău măiastru
și căpruiul curcubeielor
a opta culoare a cerurilor
dorită de privirea îngerilor
de mare de piatra stâncilor
să le ucidă teama abisurilor
cu șoapte și bucle
nemaivăzute în toate timpurile
cu conturul de infinit
în care în quasar poem am renăscut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te ții în cavou, bine
Iederă cu șoapte de bici
Viață, tu ce vrei să-mi zici
Sunt o întâmplare pe aici
Printre spini tăi de arici..
Află tu, prea părut-o sfântă!
Că eu sunt demonul ce cântă
Ce pe altii nu-i și incântă
Când culoare li se zvântă
De sub masca ta de preoteasă
Invelită-n rece carcasă..
Și de crezi că mie-mi pasă
De tocul tău ce crud apasă.
Eu mă învăluiesc în iarbă
Beau și apă dintr-o baltă
Si tot cânt ce este nevăzut
Ascuns sub al tău miraj de lut!
Dintr-un demon decăzut
Numai am unde să fiu căzut
Din al tău înlănțuit alai
In care-ți sunt cornorat nai.
Și de oi striga odată vai
Mi-e acel nespus off de bai..
Când iubita iar mă lasă
Cu bani pe piept pe masă.
Și-n vampir renasc derbedeu
Să o caut pe ea în iad de zeu..
Căci dator sunt eu viață ție
C-un nume înscris pe o hârtie!
Să afle cei ce o să vie
Că nu-mi pasă potcovăriță
De lanțul din a ta fustiță,
C-așa e dacul născut să fie
Fără teamă de zei de tine
Și după moartea care vine..
Tu să te ții în cavou, bine:
O să auzi iar nebunia din mine
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!