Început de vară

Soarele în vâlvătaie
Dogorind pe boltă trece
Uscând urmele de ploaie,
Încălzind pământul rece.

Râu-învolburată apă
Spumegă în al său val,
Lăstunii cuminţi îşi sapă
Cuiburi trainice în mal.

Prigoria stă pitită
Cu aripile-i încete,
Nu mai ţipă-i liniştită
C-a plouat şi nu-i e sete.

Într-o adiere blândă
Trece vântul vlăguit,
Grauri lacomi stau la pândă
În vişinul pârguit.

Înspicat, lanul de grâu
Bucuria şi-o revarsă,
Jos, în margine de râu
Plânge-o salcie pletoasă.

Ciocârlia pe răzoare
După datina străveche
Se tot roagă către soare
Să-i găsească o pereche.

Sus, în cuibul unei berze,
În copacul de pe luncă
Puii stau pe metereze
Mama hrană să le-aducă.

Cucul fără de oprelişti
Cântă,-mi umple sufletul,
Cu asemenea privelişti
Zău, îmi pierd şi cumpătul.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eternei ploi

M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...
M-am înmuiat în gânduri de atâta ploaie,
Am să prind norul şi-am să-l leg ca pe un câine,
Prea m-a udat şi m-a târât prin apăraie.

Natura lăcrimează-n îmbibate haine,
Copacul ud sub vântul ploii se îndoaie,
M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...
M-am înmuiat în gânduri de atâta ploaie.

Băltesc cărările-n mocirle şi noroaie,
Torentele în urma lor lasă ruine,
Prăvale apa-n viitură şi puhoaie,
Soarele palid şi-a pierdut din vâlvătaie,
M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu

Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine şi scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu şi scutură stele.

Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine şi-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Şi-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.

Ciocârlia zboară şi cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Şi aripele nu i se aprind de la soare.

Stau lângă soare şi eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare şi cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,

La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp cerul aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp pământul aşteaptă

soarele străluceşte cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, aşteptarea, tăcerea
eu sunt...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de sat

Mă înconoară ploaia şi furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer pluteşte parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă şi udă pământul

Sub divina credinţă, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineaţă în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduieşte-n vânt.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pelinului

Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii,
În restriştea lui amară dulce veste îl alină,
La margine de răzoare, în răcoarea dimineţii,
Argintată-i râde floarea într-o linişte deplină.

Scuturaţi de-al palei vânt tremură uşor scaieţii,
Romaniţa se frământă într-o unduire lină,
Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii,
În restriştea lui amară dulce veste îl alină.

Păpădia îl salută, pălăria îşi înclină,
Îl îndeamnă să trăiască, să uite amarul vieţii,
Se înalţă ciocârlia scrutând zarea cea senină,
În jur totul clocoteşte într-o bucurie plină,
Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai zăboviţi

Mai zăboviţi, cocori şi berze, nu vă-ncumetaţi la drum,
Acolo-i cald şi vremea-i bună, frigu-i peste noi acum,
Au căzut ninsori puhoi, zăpezi târzii ne-au fost trimise,
Zace îngheţată balta, cărările sunt închise.

Zăboviţi, cocori şi berze, sosirea voastră-i în zadar,
Stau izvoare-nţepenite, se fură zile-n calendar,
Încă nu-i topită neaua, câmpuri dalbe, zgribulite
Dorm sub plăpumi îngheţate, de polei înmărmurite.

Mai zăboviţi, rândunele, pe la streşini agăţate
Sloiurile împietrite stau de-a valma spânzurate,
Cuiburi roase, părăsite în restriştile uitării
Vă aşteaptă-ncremenite să veniţi din largul zării.

Mai zăboviţi, păsărele, iarna va sfârşi-n curând,
Mângâieri v-aduc în zboruri vânt călduţ şi-un soare blând,
Primăvara ne surâde alungând umbra tristeţii,
Pe aripi să ne aduceţi dulcea bucurie-a vieţii.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua râsului - Cucul şi pupăza

(fabulă umoristică)

Trece vântu-n adiere, freamătă bătrânul nuc,
Sus pe-o creangă, în frunziş, la răcoare stă un cuc,
Pupăza îl vede-ndată şi se-apropie de el
Cu gândul să-l ischitească şi să-l provoace niţel.

-Vecino, n-am să te laud, nu prea te văd serioasă,
Umbli brambura prin pomi, nu te-ntorci devreme-acasă,
Nu eşti pasăre de târlă, intri des în combinaţii,
Îţi place la tăvăleală, te-arunci în braţe la alţii.

-Ce să fac şi eu, vecine, trebuie să mă descurc,
Să câştig şi eu o pâine trebuie să mă încurc.,
E normal ceea ce fac, e o meserie veche,
Nu-mi pasă că-mi faci morală, asta-i floare la ureche.

La margine de răzoare clienţii m-aşteaptă-n şir,
Mulţi veniţi din depărtare în cuibar cu covilTIR,
Am găsit ofertă bună, nu duc lipsă de fazani,
Cum încep să dau din gură, cum îi răcoresc de bani,

- Nu te-ai gândit niciodată că-ntr-o zi ai s-o păţeşti?
Vin sticleţi să te-amendeze, bani nu ai să le plăteşti,
Îţi iau fulgii de pe tine şi atunci precum se ştie
Te apucă de-o aripă şi te-aruncă-n colivie.

-Eu nu-mi fac deloc probleme, ba, ştiu cum să mă feresc,
Îi învârt pe după deget până când îi ameţesc,
Tac din gură, stau cuminte, de vor folosi bastonul
Îmi expun copanu-ndată şi le creşte neuronul..

De le-arăt şi altceva parcă-i văd cum se înmoaie,
Nu mişcă, nu mai vorbesc, stau cuminţi ca o potaie,
Se uită cu jind la mine, m-ar trânti şi la pământ,
Pe toţi am să-i bag în boală, nu mai ştiu ai cui mai sunt.

-Vezi un lac în depărtare, înspre marginea de sat?
Stăpânul lui e un peşte, un afacerist versat,
De lucru îţi va găsi, viitor îţi va aşterne,
Te trimite-n alte ţări să lucrezi şi la externe.

-Habar n-ai, nu ştii nimic, situaţia e gravă,
Dac-am să mă duc la el, sigur am s-ajung o sclavă,
Să fiu liberă, să zbor, cu greu găsesc o portiţă,
Mă munceşte de-mi merg fulgii, vai şi-amar de-a mea târtiţă.

S-a întors la cuibul ei pupăza aproape goală,
N-o mai căutaţi niciunde că morala-i imorală.

fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul şi pupăza

Trece vântu-n adiere, freamătă bătrânul nuc,
Sus pe-o creangă, în frunziş, la răcoare stă un cuc,
Pupăza îl vede-ndată şi se-apropie de el
Cu gândul să-l ischitească şi să-l provoace niţel.

-Vecino, n-am să te laud, nu prea te văd serioasă,
Umbli brambura prin pomi, nu vii devreme acasă,
Nu eşti pasăre de târlă, intri des în combinaţii,
Îţi place la tăvăleală, te-arunci în braţe la alţii.

-Ce să fac şi eu, vecine, trebuie să mă descurc,
Să câştig uşor o pâine e nevoie să mă-ncurc,
E normal ceea ce fac, e o meserie veche,
Nu-mi pasă că-mi faci morală, asta-i floare la ureche.

La margine de răzoare clienţii m-aşteaptă-n şir,
Mulţi veniţi din depărtare în cuibar de covilTIR,
Am găsit ofertă bună, nu duc lipsă de fazani,
Cum încep să dau din gură, cum îi răcoresc de bani.

-Nu te-ai gândit niciodată că-ntr-o zi ai s-o păţeşti,
Vin sticleţi să te-amendeze, bani nu ai ca să plăteşti,
Îţi iau fulgii de pe tine şi-atunci, după cum se ştie,
Te apucă de-o aripă şi te-aruncă-n colivie.

-Eu nu-mi fac deloc probleme, ba, ştiu cum să mă feresc,
Îi învârt pe după deget până când îi ameţesc,
Tac din gură, stau cuminte, de vor folosi bastonul
Îmi expun copanu-îndată şi le creşte neuronul.

De le-arăt şi altceva parcă-i văd cum se înmoaie,
Nu mişcă, nu mai vorbesc stau cuminţi ca o potaie,
Se uită cu jind la mine, m-ar trânti şi la pământ,
Pe toţi am să-i bag în boală, nu mai stiu ai cui mai sunt.

-Vezi un lac în depărtare înspre marginea de sat?
Stăpânul lui e un peşte, un afacerist versat,
De lucru îţi va găsi, viitor îţi va aşterne,
Te trimite-n alte ţări să lucrezi şi la externe.

-Habar n-ai, nu ştii nimic, situaţia e gravă,
Dacă-am să mă duc la el sigur am s-ajung o sclavă:
Să fiu liberă, să zbor, cu greu găsesc o portiţă,
Mă munceşte de-mi merg fulgii, vai şi-amar de-a mea târtiţă.

-Cucule, te-ai înroşit, ai emoţii, nu ţi-e bine?
Vino, te rog, mai aproape, bagă-te mi tare-n mine!
S-a întors la cuibul ei pupăza, aproape goală,
N-o mai căutaţi niciunde că morala-i imorală!

fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

foaie verde şi-o păstaie
am visat că sunt o oaie
şi mai creaţă după ploaie,
în oraş tot trec tramvaie,
eu stau, frate, la tigaie
şi cu mâinile în zoaie,
pe drum trece o potaie,
care face hărmălaie,
curg din cer acum şuvoaie,
eu stau singură-n odaie,
afară pomii se-ndoaie.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge-o mierlă prin păduri

Plânge-o mierlă prin păduri
Secerată de gânduri;
Au plecat puii-n străini
Rătăcesc prin mărăcini;
Spune-mi puiule de cuc:
Încotro, eu, să apuc?
Să le duc mâncare-n cioc,
Apă rece în cancioc,
Boabe din lanul de grâu,
Iarbă de pe mal de râu;
Ajută-mă, cucule!
Răni îmi sunt aripile.
Mă topesc de dorul lor,
Pân la anu am să mor!
Pe soare, cu florile,
Străbătând cărările.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignirea

Spini pe frunte în coroană,
Fără milă ei I-au pus,
Şi cu vorbe de ocară
Pe Golgota-n vârf L-au dus.
Şi acolo-L răstigniră,
Sus pe cruce L-au întins,
I-au bătut în mână cuie,
Şi picioarele I-au prins.
Maica Domnului se roagă
De o salcie pletoasă
Ramuri tinere să rupă;
Crengile în jos se lasă.
Şi-o coroană împleteşte
Să I-o ducă lui IISUS,
Să-I mai curme din durere,
Suferinţa de nespus.
Sub coroana grea de spini,
Crengi de salcie aşază,
Astfel, fruntea lui IISUS
Parcă nu mai sângerează.
De-atunci, salcia pletoasă,
Nu s-a mai uitat în sus
Şi-a rămas pe veci plecată
Să îl plângă pe IISUS.

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie de primăvară

Primăvara în alai
Zburdă zvăpăiată,
Îşi revarsă peste plai
Frumuseţea toată.

Se întorc din depărtări
Obosiţi cocorii,
Caută nerăbdători
Cuibul aşteptării.

Berze, hrană caută,
Scormonesc de zor
Sub o brazdă proaspătă
Trasă de tractor.

În pământul încălzit
Mişcă gândăceii,
Pe imaşul înverzit
Zburdă mieluşeii.

Doi bătrâni înfofoliţi
Gânguresc pe-o laiţă,
Ţipă, şi-a ieşit din minţi
Într-un pom o gaiţă.

O fetiţă sare coarda,
Ţopăie într-un picior,
Bucuroasă fiindcă barza
I-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fântânii

Cumpăna-i lance spre soare
Spintecă albastrul cer,
Stăpâneşte lunga zare
Ca un solitar străjer.

Susură-n străfund izvoare
Şi puterile nu-i pier,
Cumpăna-i lance spre soare,
Spintecă albastrul cer.

Lanţul cu zale de fier
Să-i fi dat putere oare?
A-îndurat furtuni şi ger,
La margine de răzoare
Cumpăna-i lance spre soare.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu răni, m-am rupt din Ţară...

Cu răni, m-am rupt din Ţară, din munţi şi din izvoare,
Târâş mă duce dorul prin dealuri şi câmpii.
Cu umbrele de nori plutesc pe-a ei răzoare
Şi-i sorb în piept parfumul din lunci, din flori, din vii...

Orice amurg mi-aduce zvon de tălăngi duioase
Sosind din depărtări prin brize de ocean,
Iar stelele-mi pulsează ecouri luminoase
De cânt de ciocârlie, de doine cu alean.

E taina grea pe care doar gândul meu o ştie,
Drapelul tricolor şi-o casă dintr-un crâng,
O salcie pletoasă pitită într-o vie
Şi-o lacrimă ascunsă sub crengile ce plâng...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele

Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
S-au întors berzele-acasă, zborul nu le-a fost uşor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguţe, rămurele, îndată le-au reparat.

Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puişorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golaşi, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.

De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoaie, prin viroage şi prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în adâncuri şi străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puişori la cuiburi.

Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduţ de primăvară,
Un copil joacă şotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, şi lui, barza i-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele

Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
Se-ntorc berzele acasă, zborul nu le-a fost uşor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguţe, rămurele, îndată le-au reparat.

Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puişorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golaşi, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.

De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoi, prin viroage şi prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în noroaie şi străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puişori la cuiburi.

Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduţ de primăvară,
Un copil joacă şotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, şi lui, barza i-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte-te s-asculţi ...

N-auzi cum povesteşte vântul
Cu susur alintând pământul?
Când freamătă şi-aleanu-şi varsă
Prin lanul de secară arsă?
Când sprinten fluieră şi cântă
Frunzişu-n frasini îl frământă?
Şopteşte tainic cu-a lui boare:
Nimic nu este nou sub soare!

S-asculţi şi picurii de ploaie,
Când vin mărunţi, ori cad şiroaie,
În fascinantul ritm, în ropot,
Sau suspinat ca într-un şopot,
Cum se preling pe ramuri ude,
Ar spune celui care-aude
Că nu-i urcuş fără cădere,
Nici viaţă nu-i fără durere!

Auzi cum murmură izvorul
Când prin prundiş îl mână dorul?
Îl mângâie grăbit, dar trece,
Nu-şi lasă albia să sece,
Un clipocit şi se desparte
Că-l mână dorul mai departe...
Şopteşte: nu-i timp de visare,
De-un loc să nu te legi prea tare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (2 august 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

salcie pletoasă

Salcie pletoasă: plantă care se pleacă cu reverenţă spre pământul care o hrăneşte.

definiţie aforistică de George Budoi din Aforisme (2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Şi udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud şoapte,
Şi gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deşi e frig, eu ard de dor,
Vântul serii şuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Îşi spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Şi-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-şi strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viaţa-şi sporeşte avântul
În satul din vale şi-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii îşi scutură amarul.
Aud cum îşi potriveşte iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe şevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!