
Rapsodie de primăvară
Primăvara în alai
Zburdă zvăpăiată,
Își revarsă peste plai
Frumusețea toată.
Se întorc din depărtări
Obosiți cocorii,
Caută nerăbdători
Cuibul așteptării.
Berze, hrană caută,
Scormonesc de zor
Sub o brazdă proaspătă
Trasă de tractor.
În pământul încălzit
Mișcă gândăceii,
Pe imașul înverzit
Zburdă mielușeii.
Doi bătrâni înfofoliți
Gânguresc pe-o laiță,
Țipă, și-a ieșit din minți
Într-un pom o gaiță.
O fetiță sare coarda,
Țopăie într-un picior,
Bucuroasă fiindcă barza
I-a adus un frățior.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Zvăpăiată toamnă
Zburdă toamna zvăpăiată
Peste câmpuri năclăite,
Răsuflarea-i e tăiată,
Gândurile-s răvășite.
Sus în vârfuri dezgolite,
În sumbră plantație
Țipă ciorile smolite
Făcând agitație.
Ciulini căzuți la pământ
Vor să dea petrecere,
Se rostogolesc în vânt,
Se iau la întrecere.
Grauri-au avut pe-alese
Din ce să-și aleagă hrana,
Viile-s acum culese,
Li s-au terminat pomana.
Pe la stâne se sting focuri,
Turmele coboară,
Câinii latră pe alocuri,
Frigul îi doboară.
Prin hățișuri hărțuite
Tremură de zor scaieții,
În ropote de copite
Fug înfometați mistreții.
Un greiere-n vervă mare
Și-a schimbat poziția,
Cântă doar peste hotare
Încălcând tradiția.
Salcia pe mal de râu
Plânge în neștire,
Pletele-i până la brâu
Sunt o amintire.
Se îndreaptă înspre maluri
Lebăda din stufăriș,
Lacul freamătă în valuri,
Se retrage-n ascunziș.
Un bondar s-a rătăcit,
E în moarte clinică,
Cuibul nu și-a mai găsit,
Vremea e potrivnică.
Toamna asta zvăpăiată
Se repetă si la anu'
Și de fiecare dată
Mă-ntâlnesc cu Topîrceanu.
În tristețe cad și eu,
Gândul mi-e povară,
O să-mi fie tare greu
Pân' la primăvară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele
Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
S-au întors berzele-acasă, zborul nu le-a fost ușor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguțe, rămurele, îndată le-au reparat.
Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puișorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golași, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.
De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoaie, prin viroage și prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în adâncuri și străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puișori la cuiburi.
Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduț de primăvară,
Un copil joacă șotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, și lui, barza i-a adus un frățior.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele
Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
Se-ntorc berzele acasă, zborul nu le-a fost ușor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguțe, rămurele, îndată le-au reparat.
Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puișorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golași, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.
De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoi, prin viroage și prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în noroaie și străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puișori la cuiburi.
Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduț de primăvară,
Un copil joacă șotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, și lui, barza i-a adus un frățior.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de vară târzie
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată
Cu picioarele desculțe și pe cap cu coroniță,
Soarele îi dă de veste că-n curând e alungată,
Mângâie și dă săruturi florilor din grădiniță.
Zestre bună lasă-n urmă toamnei ce încet se-arată,
Mărul s-a-nroșit la față întărind a lui codiță,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată
Cu picioarele desculțe și pe cap cu coroniță.
Un fluture se-odihnește pe un fir de garofiță,
Rândunica-nvață puii cuibului să îi dea roată,
Cu drag și-a primit nuntașii gărgărița ștrengăriță,
Vântul serii-aduce-preajmă miresme de lămâiță,
Peste lanurile pline zburdă vara răsfățată.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuior de raze
încolăcit în verde.
Cocorii țipă.
Își caută cuibul
luat de vânturi.
gogyohka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ie, românească...
Ie scumpă, românească,
Lucrătură din străbuni,
Cusătura-ți înflorată
Zburdă, peste plai român.
Frumusețea românească
N-o contestă nimenea,
Ești o modă fără vârstă,
Ești un brand în țara ta.
poezie de Valeria Mahok (14 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarzărul
La o margine de drum ce suie înspre colină,
Pe tăpșanul înverzit, pe o pantă dulce, lină,
Dintr-un sâmbure micuț aruncat la întâmplare
A ieșit un zărzărel, a crescut, s-a făcut mare.
Firav, mărunțel, plăpând, a dorit ca să trăiască,
Se roagă să plece frigul, vitele să nu-l ciuntească,
A trecut prin vremuri grele, prin zăpezi, friguri și ploi,
Solitar și îndrăzneț nu vrea să dea înapoi.
Simte dorul depărtării, să fie toți laolaltă
În livadă, împreună grijile să le împartă,
E-mbrăcat în straie noi, s-a acoperit de floare,
L-încălzește și-l alintă razele mângâietoare.
Un prieten și-a făcut de urât să îi mai treacă:
Uliul și-a găsit sălașul, aninat în vârf, pe-o cracă,
Vântu-împrăștie miresme din măceșii singuratici,
Pe sub poala lui se joacă, zburdă mieii nebunatici.
S-a-ntors frigul pe afară, încă n-a scăpat de brumă,
Bobițe din flori ieșite tânjesc după vreme bună,
Suferă, se ofilesc, unele or să mai cadă
Dar el luptă, nu cedează, se bucură pentru roadă.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de vară
Soarele în vâlvătaie
Dogorind pe boltă trece
Uscând urmele de ploaie,
Încălzind pământul rece.
Râu-învolburată apă
Spumegă în al său val,
Lăstunii cuminți își sapă
Cuiburi trainice în mal.
Prigoria stă pitită
Cu aripile-i încete,
Nu mai țipă-i liniștită
C-a plouat și nu-i e sete.
Într-o adiere blândă
Trece vântul vlăguit,
Grauri lacomi stau la pândă
În vișinul pârguit.
Înspicat, lanul de grâu
Bucuria și-o revarsă,
Jos, în margine de râu
Plânge-o salcie pletoasă.
Ciocârlia pe răzoare
După datina străveche
Se tot roagă către soare
Să-i găsească o pereche.
Sus, în cuibul unei berze,
În copacul de pe luncă
Puii stau pe metereze
Mama hrană să le-aducă.
Cucul fără de opreliști
Cântă,-mi umple sufletul,
Cu asemenea priveliști
Zău, îmi pierd și cumpătul.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva
Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul tău nu mă lasă singur
Simt cum se frământă pământul,
apele se umflă în plămâni și respiră,
rădăcinile absorb zăpada și se pregătesc
arborii își dau coate și se bucură.
Primăvara mă cheamă cu toată puterea soarelui,
cuvântul tău nu mă lasă singur
și mă bucur cu toți nervii tăcerii
de cântecul ce se naște în mine.
știu cum foșnește în aburi pământul,
cum răsuflă din adânc,
sub privirile oamenilor
după modelul trezirii din somn.
Văd cum se revarsă țărâna umedă,
Cum păsările se lasă din zbor și caută
hrana care le asigură un nou ciclu
când natura înverzește și cântă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se caută autorul
Tot caută pricină
Să găsească autorul
Că la suprasarcină
N-a lucrat limitatorul.
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl: Ți-a adus barza un frățior!
Băiețelul: Afară umblă atâtea tipe mișto și tu umbli cu berzele...
replici
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde iarăși primăvara
(Parodie dupa poezia și cântecul cu același titlu, de Ciprian Porumbescu)
Dă cu tifla primăvara
Peste câmpuri, peste plai;
E Covid în toată țara
Și la noi e-Ntâi de Mai.
Muncitorii au venit
Din Italia, negreșit
Dar ei azi privesc uimiți,
În hotel cum stau păziți.
Înfrățiți cu toți țăranii,
Muncitori din Diaspora,
În hoteluri, ca baștanii,
Au încins pe dată hora.
Peste mări și de prin țări,
Se adună pe cărări
Covidoșii în alai,
Să distrugă-Ntâi de Mai!
La, la-la-la-la, la-la-la, la-la-la-la-la...
parodie de Carmen Cristina Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Din frunzișul subțirel
A cam tremurat nițel
Fără niciun cojocel,
Cu căpșorul mititel
S-a ivit un ghiocel.
Curajos, viteaz de fel
A sunat din clopoțel
Și-a notat în carnețel
Tot ce-a vrut să facă el.
A trimis urgent apel
Gerului aspru, rebel,
L-a retras încetinel,
A-nchis iarna în tunel.
Adie un vânticel,
Din frunzișul subțirel
Răsare un bobocel:
Toporașul albăstrel!
Viorea plină de zel
Se tot joacă c-un rimel,
Din culorile pastel
Și-a ales un... viorel.
Într-un pom pe rămurel
A plesnit un mugurel,
O s-aștepte puțintel
Pân-ajunge măricel.
Sus, în vârf de copăcel
Guguștiucul singurel
Gângură în cântecel
Jalea lui de porumbel.
Pe imaș zburdă un miel
Alb și gingaș, frumușel,
Semn c-aduce norocel
Și bănuți la portofel.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricine poate căuta elemente ale modei într-un butic sau într-un muzeu de istorie. Exploratorul creativ caută istoria într-un magazin de electronice, și moda într-un aeroport.
citat din Robert Wieder
Adăugat de Sinziana Mihalache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i dați drumul...
dacă tot am scris cartea asta
să-mi permit acum
să fiu snob
să vă rog
când îmi veți face statuie
(nu aveați de gând
dar cine știe)
să puneți și un cal sub mine
fiindcă toată viața mi-am dorit
să am un cal
și apoi
să urcați calul într-un car
copilăria mi-a rămas acolo
cu ochii pe un car ce străpungea depărtări
iar carul
să-l suiți pe un deal care caută spre mare
toată viața mi-am dorit
să ajung mare și
să-i dați drumul în jos
când vor găsi calul
peste sute de ani
vor zice
uite ai dracu
ăștia alde barbu
călăreau pe sub ape
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburdălnicii...
Zburdă destinele în timp,
Cum zburdă fluturii în văzduh,
Iar visele sub clar de lună
Prinse în corsetele iubirii
Se agită viu, înflăcărate,
Până șiretele-și dezleagă.
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Mai Muncitoresc
Râde iară primăvara,
Peste câmpuri, peste plai,
Veselia umple țara,
C-a venit Întâi de Mai!
Muncitorii au pornit
Și-ntr-un glas s-au înfrățit!
Și ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.
Înfrățiți azi cu țăranii,
Muncitorii-n joc și cânt,
Prăznui-vor în toți anii
Libertatea pe pământ.
Peste mări și peste țări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întâi de Mai.
poezie de Maria Ranteș
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un lac
Într-un lac alb de lumină,
A ieșit o lună plină.
Ce mai caută și luna
Tot în lacuri totdeauna?
Limpezește și își spală,
Noaptea, farfuria goală,
Porțelanu-având o pată
De argint necurățată.
Azi în lacul înghețat,
Blidul nu i-a mai intrat
Și-l atârnă-n ceața sură
Vătămat de-o știrbitură.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de stassia

Comentează! | Votează! | Copiază!

imaginația zburdă
într-un ocean nesfârșit
adânc și necunoscut
apărut adeseori
doar în vis
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!