Pastel

Treceau dimineţile
mânjite de somn
la râu, în treaba lor.
O pătură de cer
dezvelea pământul.
Soarele îşi făcea siesta
la orizont.
Fulgii de pernă
se ridicau în văzduh.
Ciripituri înalte
coborau din copac.
Treceau dimineţile
şi nimeni nu întreba încotro…

poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul nou ce la orizont s-a ivit ca un ou de aur cu diamante împodobit, îţi urez să fii omul potrivit la locul potrivit, în cele 365 de nopţi să pui capul pe pernă liniştit şi cu zâmbetul fericirii zugrăvit pe chip, iar dimineţile să te trezeşti vitaminizat cu iubire şi luminat de credinţă în întreaga ta fiinţă!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fermecătoare intimitate: să-ţi atingi dimineţile sub pătură jumătatea şi să fie îndeajuns pentru a te simţii cuprins de fericire.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţile de duminică

Ei îi place lumina lunii
şi vântul strecurându-se prin sălcii,
ploile uşoare de vară
şi măceşele roşii pe crengi în bruma toamnei,
dimineţile de duminică
şi toate lucrurile care au suflet.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest copac

Coboară şi dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruieşte picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu fiinţă vie în acest copac.

poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noi ne certam de la o poezie
ne scuipam, ne îmbrăţişam
sângeram
ne sărutam inimile, ne trăgeam de obraji
jucam în jurul cuvântului, răsturnam litere
aruncam carafe cu chipuri
când treceau
treceau
îngerii serii
cu trupurile noastre peste sufletele noastre
şi ne îmbrăcau cu întuneric!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca 'ntr-o oglindire

Sunt gelos pe frunzele care cad
şi pe hainele care te ating,
pe soarele care iţi alintă chipul
pe somnul care te învăluie,
şi – de un timp încoace –
pe oglinda care îţi redă înfăţişarea
şi pe toate dimineţile care îţi întâmpină trezirea!
Într-o buna zi,
am sa fiu gelos şi pe mine
cel care te va atinge,
cel care te va învălui
cel care îţi va reda, ca ‘ntr-o oglindire,
întregul tău chip
în toate dimineţile...

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de Cosmin Neidoni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţi roşcovane

Dimineţile roşcovane
Îmi strănută la urechi
E un soi de ceas deşteptător
Ţinut sub duş scoţian
Dimineţile roşcovane
Prăjesc pâinea pe
Răsuflări somnoroase
Între foi de mătase
Ochiurile jeteuri delicate
Tricotează legende
Cu ramuri de măslin

poezie de Silvia Miler
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii

dimineţile
sunt nişte păpuşi de porţelan
îmbrăcate-n cămăşi fil-à-fil
fuste lungi
şi pieptare tartan.

hei tu
cel care tragi sfori
în târgurile de frumuseţe ale acestei lumi
nu vezi cum roşesc dimineţile
variabil
de luni până luni?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe puntea de trecere

Se culcă pe gânduri ca pe o pernă de aer,
pe linile paralele ale trecutului către viitor
înalţă vise cu nişte zmeie spre cer.

Prinde în palme lumina şi o răsuceşte
şi tulnicele răsună din munţi,
nopţile se văluresc după cursul apelor.

Mă trezesc dimineţile şi se aşază-n braţe
cu bucuriile razelor de peste păduri,
să-mi şteargă fruntea ridată de temeri.

Pe puntea de trecere peste involuţii
ostaşii grăbiţi ai amiezii
vor să odihnească dincolo de orizont,

nimeni nu se opune
doar un sunet de corn anunţă adunarea
tuturor cailor pentru plecare.

În mine se naşte un altul
cu viitorul pe umerii goi
ce aleargă pe drumuri suprapuse.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceau

Treceau poeţi
Forţând praguri
Şi frontiere impuse
Survolau limite
Noi şi infinite
Cu zel şi ardoare
Acostând la ţărmuri
Unde sunt cuvinte
Epitete şi comparaţii
Stihuri şi versuri
Expresii şi strofe
În prezent ei caută
Mai mult metonimii
Printre categorii logice
Între cauză şi efect
Fiindcă sunt în vogă.

poezie de David Boia (21 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra matinală

Umbrele-fantasme ale mâinilor albe
îmi trezesc umerii încă adormiţi
şi albul se strânge
în pungi de somn;

Om
de cearceaf
de sub care dimineaţa îşi întinde leneşă
corpul neterminat;

Somn
ce mă naşte dimineţile în care Tu
îţi întinzi nepăsătoare amintirea.

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul ochilor albastri

dimineţile mele încep cu tine
şi vocea ta atât de apropiată mie acum
urcă încet soarele pe cer
topindu-mi fiecare vertebră
de ce ţi-ar fi teamă că mă vei pierde
nu vezi cum destinul mă desenează deja
fluviu subţire în căuşul mâinilor tale?!
aşa se nasc poemele mele
din kilometri de aşteptare
până când ne vom întâlni
şi braţele ţi se vor desprinde din umeri
înconjurându-mă cu o mare de linişte
la fel de firesc precum cerul
înveleşte pământul în aripile sale de tul
abia trezită din somn pasăre diafană
această duminică are culoarea ochilor tăi

poezie de Adriana Marilena Simionescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăgători de trezitori

În dimineţile noroase,
Îngerii trezitori sunt grei,
Cu feţele morocănoase
Trag nişte aripi după ei.

În dimineţile ploioase,
Chiar oamenii treziţi sunt grei,
Cu feţe încă somnoroase
Trag nişte îngeri după ei.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţile cu tine...

Dimineţile cu tine, arc voltaic între lumi
Unde arde-albastru dorul şi spre tine mă îndrumi.
Ca o punte de suspine-n care vise se-ntâlnesc
Să îşi guste-n taină clipa cu miros dumnezeiesc.

E un fel de amăgire cu parfum de calomfir
În cristale tăinuite-n veşnicia de porfir.
Şi cuvintele valsează pe-un tic-tac înşelător
''Vreme trece, vreme vine'' şi în noi, secunde mor...

Şi ţi-aş fi devreme-n noaptea care-ţi fură câte-o stea,
Dar târziul se prefiră şi-n neveşnicia mea...
Trenul nostru-i la răscruce, trag semnalul şi din mers
Sărim amândoi deodată în cel mai tomnatic vers...

Este-aceeaşi dimineaţă-n care-ntr-un poem orfan
Am atins aceleaşi clape ale-aceluiaşi pian...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmarul

Rataceam parca printr-un oras al câinilor.
Câini, numai câini treceau pe strada:

Unii intr-o parte, altii în alta.
Toti purtau câte o servieta galbuie
Si treceau, plini de importanta, intr-o parte si alta.

Mirarea mea n-ar fi fost atât de mare
Si nici spaima ce m-a lipit de ziduri
Daca din privirile pe care mi le aruncau
N-as fi inteles ca servietele lor erau croite
Din piele de om.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeţii treceau şi rămâneau locului, puneau mâinile la ochi, răsfirau nările să înghită mireasma nemaisimţită pâna atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o floare; iar daca aveau câte ceva în mână, aruncau să ţină floarea mai bine. În locul ei răsărea îndata alt bobocel şi, cât ai clipi, se desfacea. Si alţi drumeţi treceau, şi nu era unul să nu rupă câte o floare.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Trandafirul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trec prin noapte
ca un fluture spre lumină,
iar în mâinile mele tremură luna
în timp ce îngerii
îmi împletesc părul
aşa cum făcea mama
în dimineţile copilăriei mele...

... nu-i aşa că stelele răsar din inimi?

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lui Hiawatha XXII: Plecarea lui Hiawatha (fragment)

Pe ţărmul de lângă Gitchie Gumee,
Lângă luminoasa Mare cea Mare,
Lângă intrarea cortului,
În dimineaţa plăcută de vară
Hiawatha a stat şi a aşteptat.
Pretutindeni plutea o prospeţime tânără,
Pământul freamăta de viaţă,
Iar sub ochii lui prin aerul însorit al zilei,
Înspre vest, către pădurile din apropiere,
Treceau în valuri fluturi aurii,
Treceau roiuri de albine mirosind a miere,
Scăpărând, cântând prin aerul însorit al zilei.
Senin, deasupra-i, se întindea tot cerul,
Şi, neted ca oglinda, lacul în faţa lui –
Din adânc a izbucnit la suprafaţă-un sturion,
În scânteieri de diamant, prin aerul însorit al zilei;
La margine de lac, pădurea verde
Se reflecta-n apa nemişcată,
Vârful fiecărui copac îşi avea umbra
Încremenită în apa nemişcată.
De sub sprânceana lui Hiawatha
A dispărut orice regret, orice privire sumbră,
Aşa cum ceaţa părăseşte apa nemişcată,
Cum aburul ridicat din iarbă-ncet se pierde.
Cu un surâs rotund de fericire,
Cu privirea luminoasă
A celui care tocmai a avut o viziune,
Hiawatha a stat şi a aşteptat.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo cu tine

mă pot scrie oare pe buzele tale
ca un fluture când mângâie cerul sărutând o floare
şi
...
crede că, a găsit fericirea
ca apoi spre seară să nu mai fie?

o clipă rătăcită a spart o fereastră din mine
şi-au năvălit norii
cerul, soarele
tu!
...
oare totul este în noi fără să ştim?

nu mă cunosc decât în izvor de viaţă
escaladând dimineţile spre amiază
cu tine-n
gânduri de flori şi-n fiori

parfumul tău mă duce spre seară

aşteaptă, nu fugării dimineţile
ascultă, sărută amiezile
înţelege-mă, când vin apusurile
iubeşte-mă, când vin nopţile

nu suntem bucăţi separate
nu suntem amintire
nu cerem
nu vrem
e timpul vieţii
sperăm doar în iubire!

nu pot opri mintea să nu răsucească
absurdul din mine
mă minte de-o viaţă
când plâng ploile

drumuri rătăcite fugăresc viitorul
nu pot să mai fiu la fel şi-ntr-un mâine
aruncă cu pietre şi sparge-mă-n bucăţi
şi ia o bucată în timpul tău
acolo cu tine!

Să nu lăsăm nopţile să doarmă
Să nu uităm de dimineţile moi şi calde
Să nu uităm că ne scriem prin noi!

poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori neateptate

Dedicaţie:
fiicei mele Carmen-Amalia

În ochii tăi
revăd copilăria
cu glasul dulce mă-nfăşori
în privire
simt nemărginirea
cerului albastru din pridvor
mă sperie
ninsorile neaşteptate
când fulgii vor acoperi
potecile umblate
voi respira adânc
parfum de brad
al clipelor târzii
în dimineţile înourate
doar gândul unui vis
se înfiripă
când soarele răsare
pe pleoape
şi zgomotul se aude
la fiecare pas
pe drumul spre alba depărtare
focurile în sobă
sunt încă adormite
numai vântul cântă-n strune,
melodii din vremurile trecute.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!