Diminețile cu tine...
Diminețile cu tine, arc voltaic între lumi
Unde arde-albastru dorul și spre tine mă îndrumi.
Ca o punte de suspine-n care vise se-ntâlnesc
Să își guste-n taină clipa cu miros dumnezeiesc.
E un fel de amăgire cu parfum de calomfir
În cristale tăinuite-n veșnicia de porfir.
Și cuvintele valsează pe-un tic-tac înșelător
''Vreme trece, vreme vine'' și în noi, secunde mor...
Și ți-aș fi devreme-n noaptea care-ți fură câte-o stea,
Dar târziul se prefiră și-n neveșnicia mea...
Trenul nostru-i la răscruce, trag semnalul și din mers
Sărim amândoi deodată în cel mai tomnatic vers...
Este-aceeași dimineață-n care-ntr-un poem orfan
Am atins aceleași clape ale-aceluiași pian...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.