Cântecul lui Hiawatha XXII: Plecarea lui Hiawatha (fragment)

Pe þãrmul de lângã Gitchie Gumee,
Lângã luminoasa Mare cea Mare,
Lângã intrarea cortului,
În dimineaþa plãcutã de varã
Hiawatha a stat ºi a aºteptat.
Pretutindeni plutea o prospeþime tânãrã,
Pãmântul freamãta de viaþã,
Iar sub ochii lui prin aerul însorit al zilei,
Înspre vest, cãtre pãdurile din apropiere,
Treceau în valuri fluturi aurii,
Treceau roiuri de albine mirosind a miere,
Scãpãrând, cântând prin aerul însorit al zilei.
Senin, deasupra-i, se întindea tot cerul,
ªi, neted ca oglinda, lacul în faþa lui –
Din adânc a izbucnit la suprafaþã-un sturion,
În scânteieri de diamant, prin aerul însorit al zilei;
La margine de lac, pãdurea verde
Se reflecta-n apa nemiºcatã,
Vârful fiecãrui copac îºi avea umbra
Încremenitã în apa nemiºcatã.
De sub sprânceana lui Hiawatha
A dispãrut orice regret, orice privire sumbrã,
Aºa cum ceaþa pãrãseºte apa nemiºcatã,
Cum aburul ridicat din iarbã-ncet se pierde.
Cu un surâs rotund de fericire,
Cu privirea luminoasã
A celui care tocmai a avut o viziune,
Hiawatha a stat ºi a aºteptat.

poezie clasicã de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de Petru Dimofte
Voteazã! | Copiazã!