Treceau

Treceau poeţi
Forţând praguri
Şi frontiere impuse
Survolau limite
Noi şi infinite
Cu zel şi ardoare
Acostând la ţărmuri
Unde sunt cuvinte
Epitete şi comparaţii
Stihuri şi versuri
Expresii şi strofe
În prezent ei caută
Mai mult metonimii
Printre categorii logice
Între cauză şi efect
Fiindcă sunt în vogă.

poezie de David Boia (21 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realizări cu minus

Angajamentele promise
Sunt mult sub limite admise.

distih de David Boia (27 august 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medici fără frontiere sunt mai rar, mai ades sunt frontiere fără medici.

citat din David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci strofe

Treceau pe drum femei cu chipul alb,
Era un şir de dame şi copile;
Treceau în bustiere şi cu plânsul alb-
Acelea erau femeile fertile.

Priveau şiret pe unde trec alene,
Mergeau în şoaptă ca umbrele când mor
Precum nişte feline mânate rău de lene
Sau berzile graţioase conduse-n zborul lor.

Dar printre nimfele gingaşe şi păgâne
Am oservat şi biata mea copilă
Mult prea frumoasă şi pură-ntre bătrâne,
Prea suferindă şi tristă ca să vină.

Cu părul lung şi des şi drept privea
Cu ochii roşii, goi... o lacrimă amară,
Şi lacrimi triste de pe obraz, ea le-nghiţea
Visând un soare de speranţă c-o să apară.

Nu mă vedea, căci eu sunt mult prea blând
Iar ea vedea acum doar rătăcirea,
Dar o priveam şi am început să plâng
Văzând ce tristă este nemurirea.

poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt consemne fără frontiere.

aforism de David Boia (12 decembrie 2023)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă

Fiindcă trăieşti tot la prezent
Neîncetat să fii atent.

distih de David Boia (3 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafore şi epitete

Mi-ai apărut în cale ca o poezie,
Cu versuri lungi şi rime îmbrăţişate,
Având înşiruiri de adevăr şi fantezie,
Scrise pe suflet cu litere îngroşate.

Te pot descrie doar prin epitete,
În stihuri cu slove moi din catifea,
Versul ţi-l sorb în zori pe îndelete,
Ca pe o poezie cu aromă de cafea.

În strofa vieţii mele cu rime agitate,
Eşti o metaforă ce sufletu-mi alină,
Când îţi admir sfios şi pe nerăsuflate,
Piciorul metric şi glezna lui cea fină.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând voi avea patruzeci de ani! Nu mai sunt un început, o cauză. Devin tot mai mult o prelungire, un efect.

Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem persistent

Viziunea-i trece de praguri
Depăşind bariere şi limite
Limbajul lui ofertă vitală
Valabil în cazuri multiple
Călător în timp şi spaţiu
Poem ce revelă eternul
Cu tendinţe expansioniste
Cu faţa luminată de voinţă
Până la instanţele supreme
Când poate deveni periplu
Actual în variantă veşnică
De durată oricât de infinită
Prin orizonturi cu extensii
Şi fraze cu sensuri infinite
Se duce mult peste veacuri
În tumultul mai multor ere
Pildă plastică pentru urmaşi
Simbol pentru cei ce vin
Trăind mai multe realităţi
Din secvenţe proverbiale
Cu aură energetică forte
După chipul autorului său
Cu sarcină simbolică forte
Escaladând starea de rutină
Şi asta în mod concomitent.

poezie de David Boia (7 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauză şi efect

Golind Guvernul teşchereaua,
Îndată am băgat de seamă,
Că strângând mereu cureaua
Am ajuns la... Cataramă!

epigramă de Sanda Alecu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurele limite ale dragostei sunt cele impuse de inima omului.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugestiv

Sugerând ce ar mai fi zis
Nichita în versuri
Pe urme virtuale
Căutând potenţiale virtuţi
Şi cuvinte care ar da viaţă
Versuri rulând ascuţite
Înainte şi înapoi
Până sus în nori albi
Ar fi continuat semnele
Mult peste cinci
Inimă bătând cu emoţii
Toamnă după toamnă
Punctul lui extins
Cât univers uriaş
Cuvinte renăscând din mare
Prefacere în dragoste imensă.

poezie de David Boia (4 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asumare

Eu nu voi ceda
Nici o zi
Nici o noapte
Nici măcar o clipă
Toate mi le voi asuma
Alături de poeme
Şi aforisme şi stihuri
Nu voi ceda nimic
Din cuvinte şi din expresii
Nici din partea
Nevăzută a lunii
Pentru că în univers
Este prea multă
Materie neagră
Şi mai multă energie neagră
La care nu avem acces
Nici nu le putem defini
Nu voi ceda nimic
Până în ziua de azi.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă ne place să ne concentrăm pe probleme, nu pe evitarea lor, ne uităm doar la efect şi uităm de cauză. Adevărul este că suntem egoişti (iată cauza) şi ne este foarte uşor să fim indiferenţi (iată efectul). Momentan ne aflăm între CAUZĂ şi EFECT, adică, mergem la biserică şi ne rugăm pentru construirea de spitale. R. I. P. EDUCAŢIE!!!

Ovidiu Kerekes (30 octombrie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Schimbările se reproduc
Cu de la sine iniţiativă
Sau împinse dindărăt
Modificări apar inopinat
Variind din cauze varii
Par cuvinte date la întors
În limite impuse concentric
Străfulgerări de idealuri
Răstălmăcite concertat
În conformaţii umanoide
Transfugi abili peste ere
Indivizi ăstei planete
În perioada dintre ecouri
Evoluează frenetic
În salturi ascendente
Prin mutaţii genetice
În structura ADN-ului
Sau copiind-ul la indigo
Prefigurând cu stupoare
Era clonelor ce va să fie.

poezie de David Boia (5 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi libertatea are limitele numai că ele sunt infinite.

aforism de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comori

Cu entuziasm
caută o vartintă
euforică în carouri
ca să poţi scrie
versuri şi stihuri
dar mai ales poeme
nu lasa să-ţi scape
nici o ocazie fertilă
de inspiraţie
pentru a scrie
numai şi numai sic
cu talent şi perseverentă
insistent şi consecvent
rostul să-ţi fie util
ca un paraclis divin
cu ingerii în preajma
şi comori în cer vei avea.

poezie de David Boia (11 decembrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa dintre istorici şi poeţi nu constă din faptul că unii scriu proză, iar ceilalţi versuri. Cei dintâi descriu lucrurile care au fost, ceilalţi faptele care pot deveni. Din această cauză, poezia este mult mai filozofică şi mai importantă decât istoria, întrucât afirmaţiile ei sunt de o natură mai curând universală, faţă de cele predilect singulare ale istoriei.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri

m-am simţit închis de multe ori, între ziduri
între cuvinte
cuvinte aşternute pe ochii minţii, tot timpul
unele au fost şi încă mai sunt, ascuţite.
ţipă
înţeapă inima şi sufletul
altele sunt în tonuri joase, urlă
urletului fiarelor din junglă
urletul nopţii
oamenii au transformat lumea
în fără

vreau liniştea de dincolo
mă vreau acolo unde nu există
fără
fără ţipete şi urlete de cuvinte
fără junglă
vreau acolo unde sunt
cu tine, de iubire ziduri

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
şi bat la fiecare-n poartă
şi plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
şi mă împraştie prin ţară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ţi fie pavăză-n furtună
şi pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!