De zâmbet puţin topită

Duios şi lung priveşte
îngheţata ce-o doreşte,
cu-n leuţ strâns în buzunar
copilul ce vindea un ziar...
Bucuros o ia la fugă
amintundu-şi de o icoană
vânzând incă un ziar la cucoană
pune o pâine intr-o desagă
şi in gura mare strigă tare
"hai la ziare pentru zâmbet născătoare"
Spre seară
pe o neagră ulicioară
unde ingeri coboară
zăreste la o fereastră
mama lui bolnăvioară
ce-şi face griji ca o căprioară
când puiul nu-i apare
in lumea asta rea şi mare
fiindu-i singura alinare
ce acum ca o lumânare
la poartă spăşit apare
cu desaga plină de mâncare
căci in gândul lui nevinovat
s-a gândit neispitit
la ingheţata ce ia zâmbit
scotând cu bucurie
din desagă de feerie
o ingheţată puţin topită
de un zâmbet neasemuit
de la mama sa iubită
cu gustul de senin zenit
şi dulceaţă de heruvim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când râde în somn copilul

Legănându-l pe picioare
Mama îşi culcă copilul.
E fericită că-l are,
Că şi-a împlinit destinul.

Cu glas duios îi alină
Somnul dulce de copil.
Cheamă somnul ca să vină
Şi se bucură din plin.

Cu drag pruncul îşi priveşte,
Gânguritul îi ascultă.
Când în somn puiul zâmbeşte
De necazuri mama uită.

Când râde în somn copilul
Soarele din nori apare.
Aleargă repede timpul
Să crească copilul mare.

Când în somn râde copilul
Mai uşor mama zâmbeşte.
Râsul lui este mobilul
Care o întinereşte.

Mereu vor râde-n somn copiii,
Mereu vor înflori, ca trandafirii.

poezie de Dumitru Delcă (19 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colastru de zâmbet

Demnitatea-ţi este
Neasemuită mireasmă
Cu feerie de fantasmă..
Şi ţine minte, nu e poveste

Femeie, căci îngeri-n arcade
Cu aripile o să aplaude
Misterul tău nedescoperit
Decât de un suflet primenit

Să-ţi fie giulgiu purpuriu
În ploi, ierni şi furtuni
Aprins cu focul inimii
În voalul tău străveziu

Înstelat, sclipind în bătăi
Pulsaţii quasare letale
Întunericului în văpăi
În fuior, părând de petale

Din care se desprind
Fluturi albaştri şi colibrii
Învăluindu-ţi-n stindard
De auroră, răsuflării..

Ce-o strâng cu mare grijă
Unicorni urcând cu ea-n şarjă
Printre armate de demoni
Cu lasouri negre de spini...

Spre ingeri ce o asteaptă
Cu dorinţă de nounăscut
Ce din privire cântă
Un sunet nemaiauzit...

Ce roagă să fie alăptat
Cu colastru de zâmbet

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio zână nu-i ca mama

Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.

Eu sunt viaţă pentru mama,
sunt chiar îngeraşul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.

Cu privirea ei cea blândă
în braţe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.

Deşi mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau şi o sărutare
să-i arat cât o iubesc.

Ca o stea din Carul Mare
ce străluce-n nopţi de vară,
Chipul mamei când apare
cu dragoste mă înconjoară.

Cu iubire îmi zâmbeşte,
îmi veghează somnul lin.
Sufletul mi-l ocroteşte
de când mă are copil.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

ziar

Orice ziar este o tarabă unde se vând publicului vorbele care-i sunt pe plac. Dacă ar exista un ziar al cocoşaţilor, ar dovedi de dimineaţă până seara frumuseţea, minunăţia, necesitatea cocoşaţilor. Un ziar nu mai e făcut să lumineze lumea, ci ca să-i susţină părerile.

definiţie celebră de Balzac în Iluzii pierdute
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul zâmbetului de sub stele

În zâmbet, ai o-ntreagă bucurie
şi mă întreb: "Sărutul meu, ar stinge-o,
cu buzele-mi rebele de-aş atinge-o?"
Ce gând! Ce spaimă! Ce filozofie!

Şi nu-i doar zâmbet: văd o strălucire
când ochii tăi mă oglindesc. E seară
şi alte stele-s gata să apară,
dar două mă-nfioară c-o privire.

Acum ard eu, mi-e sufletul o rugă,
dar tace şi închide-n el dorinţa -
n-o vrea dezlănţuită, o subjugă.

Doar zâmbetul o-mpiedică să fugă.
Doi ochi mă ard... îmi tremură fiinţa,
iar trupul tău... îmi dăruie sentinţa.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe stâncă zborul

Ciuta spre vârfuri priveşte
Puiul din ochii-l dojeneşte
Acolo fiara nu-l pândeste
Glonţul nu mi-l nimereşte

Chiar de urcuş e obosită
In fata lui nu-mi ezită
Atentă la prăpastie şi bestie
Dansează pe a morţii muchie

Puiul tandru îi zâmbeşte
Ecoul senin îl învăluieşte
Şi-n pas mic şi atent elegant
Puiul se ridică în înalt

In privirea mamei ce pleacă
Lăsându-i liber pe unde calcă
Să boncăluiscă muflonul
Stăpânind pe stâncă zborul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul

Te-ai supărat pe mine tare
Suntem suflete în pereche
Te ascunzi aidoma şi fugi
Mă voi întoarce printre fulgi

Zbor uşor ca pana de cocor
De două ori acum eu mor
Şi simt cum inima se zbate
Eu nu am o singură moarte

Căci am iubit ca o nebună
Am inventat o lume bună
Ce a fost rău în lumea asta
Cu-n zâmbet trec şi balta

Am vrut să fie ca o glumă
Liniştea îmi adun din lună
Şi o pun uşor pe chipul tău
Să fim apropiaţi tot mereu

Îţi mulţumesc c-ai răsărit
Mulţumesc, zilnic am iubit
Îţi spun ca ultimă strigare
Priveşte cerul şi pe mare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil aşteaptă-n poartă

În ograda părăsită, cu iarbă acoperită,
casa stă gata să cadă, gardu-i dărâmat în stradă.
Aşteptând să vină tata, un copil sprijină poarta.
De mmama lui îi este dor, că a plecat din casa lor.
În zadar priveşte-n zare, tatăl dus, nu mai apare.
Nici mama nu-i pe cărare. Deznădejdea lui e mare.
Lacrimi îi curg pe obraz, el tot singur a rămas.
Însă lui gândul îi spune, că nu e singur pe lume.
În singurătatea lui, mereu, îi stă alături Dumnezeu.
Cu speranţă, încă aşteaptă şi nu pleacă de la poartă.
Poate cândva, mama, tata vor sprijini din nou poarta
şi-împreună iar vor fi, nimic nu-i va mai despărţi.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de pâine

Un răvaş de pâine
Că e mult şi până mâine
Poimâine cine stie cine...
Isi va aminti de tine.
Aşa că...
L-am trimis cu porumbei din Copou
Să te hrănească Emin erou.
Poate ţi-o fi dor
De codri, de ogor..
de gustul pâini din cuptor..
Când strigai în gura mare!
La hoţii, mârsavi, oricare
"Trăiască Naţia"!
Ce ai iubit-o mai mult
Ca pe tine
Emine...
Ti-am trimis prin porumbei
Un poem de pâine
Căci de sare..
Te-ai săturat în a noastră lume..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru Moş

Moşule, te rog frumos,
Fii şi tu mărinimos:
Când vii cu desaga ta,
Adu-mi şi pe mama mea,
Că mi-e tare dor de ea!

Eu te-aştept, cu drag, de-un an,
Nu cer un cadou sau ban,
Dar, cu mama să mai stau,
Un pupic măcar să-i dau,
Să mă ţină-n braţe, vreau.

Nu mai vreau nici jucării,
Sau hăinuţe de copii;
Dacă tu eşti bun şi drept,
Eu, cu mama te aştept,
Să mă strângă ea la piept.

Moşule-ţi promit acum
C-am să te aştept pe drum,
Şi te-ajut şi la cărat,
Cum şi pe-alţii-am ajutat,
De-mi aduci ce te-am rugat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-şi doreşte o femeie?

Ce-şi doreşte o femeie
Ceas de ceas şi zi de zi?
Îţi spun eu acum, bărbate,
Dar atent te rog să fii!

Vrea mereu să se trezească
Mângâiată de-un sărut
Dăruit de cel pe care
L-a primit în aşternut.

Vrea să fie alintată,
Protejată şi iubită,
Vrea să fie, câteodată,
Nu surprinsă, ci... uimită

Uimită c-o vorbă dulce,
Uimită cu-n gest frumos,
Gest făcut de cel pe care
Îl iubeşte – al ei soţ.

Şi mai vrea, de sărbători,
Când se-mbracă mai... festiv,
Să-l surprindă pe-al ei soţ
Privind-o.... admirativ.

Să citească-n ochii lui
Dragoste, respect, mândrie,
Să-i audă gândurile:
"O iubesc! Oare ea stie?"

Şi uşor, luându-i mâna,
Într-un gest cavaleresc,
Să-l audă că-i şopteşte:
"Eşti frumoasă! Te iubesc!"

Ce-şi doreşte o femeie?
O floare, din când în când.
Dar nu că-i vreo sărbătoare.
Ci că lui îi dă prin gând

Să-i facă o bucurie.
Gândul lui a fost la ea,
Că doar ştie cât de tare
Floarea o va bucura.

Uneori, la ceas de seară,
Dup-o zi obositoare,
Când o vede supărată,
S-o întrebe ce o doare.

Să nu stea cu nepăsare
La televizor, în pat,
Ignorându-i suferinţa.
Asta nu-i de acceptat!

Dacă vede că-i nervoasă,
"Cu fundu-n sus", iritată,
Să aibă puţin răbdare,
Că nu e ea vinovată.

Precis are un motiv serios,
Doar că lui îi scapă
Ai puţintică răbdare,
Fii drăguţ şi o să-i treacă.

Ce-şi doreşte o femeie?
Un bărbat nu poate stii....
Vrea să fie preţuită
Şi iubită zi de zi!

Ea continuu dăruieşte
Muncă, timp şi energie.
Face tot ce-i stă-n putere
Pentru a-ţi fi bine ţie.

Ţie, celui ce-i eşti soţ
Şi copiilor, la fel.
Viaţa ei este-n viteză,
Are ritm de carusel.

Uneori te ameţeşte,
Simţi că ritmul nu-l poţi ţine
Şi tot ea te-ncurajează:
"Nu-ţi fă griji, că va fi bine!"

Şi când tu eşti obosit,
Dup-o zi istovitoare,
Ea, chiar de-i mai obosită,
Tot te-ntreabă ce te doare.

Cu-n zâmbet şi-o mângâiere
Te-nveleşte şi îţi spune:
"Odihneşte-te, iubire,
Şi-o să fii mai bine mâine!"

Ce-şi doreşte o femeie?
Hai serios, oare îţi pasă?
Vrea să fie fericită!
Vrea să-i fie bine-acasă!

Vrea ca soţul ei să-i fie
Şi prieten şi iubit.
Vrea ca lui să-i fie bine,
Vrea să-l vadă fericit!

Să îi poată povesti
Câte-n lună şi în stele,
Zilele să le împartă,
De-or fi bune, de-or fi rele.

Din priviri să se-nţeleagă
Şi să râdă amândoi
De vreo glumă de demult
Gustată doar de ei doi.

Şi acum, în încheiere,
Dacă tot n-aţi priceput
Ce-şi doreşte o femeie,
O s-o iau de la-nceput!

Staţi puţin, că am glumit!
Dragi bărbaţi, nu disperaţi!
Ştim că n-aveţi timp de astea
Sunteţi oameni ocupati.

Ce e cu-atâtea pretenţii?
Fetele-au înnebunit?
Oare ele nu observă
Că noi am încărunţit?

Nu prea mai avem răbdare
Pentru chestii... siropoase.
De stăm prea mult într-un loc
Ne-apucă dureri de oase.

Pentru voi, ai noştri soţi,
Să facem un rezumat:
Ce-şi doreşte o femeie?
Vrea un minunat BĂRBAT!

Unul care s-o cunoască,
S-o accepte, s-o iubească,
Să-i fie mereu alături,
Lângă el să-mbătrânească.

Să se certe, să se-mpace,
Să se bucure-mpreună,
Să-şi aline suferinţa,
Să-şi facă viaţa bună.

Fetelor, vă spun acum,
Şi cu asta-am terminat:
Îl avem chiar lângă noi
Pe-acel minunat BĂRBAT!
Doar că el s-a... camuflat

Ne iubeşte-n felul lui,
Aşa cum numai el ştie,
Aşezat şi liniştit,
Fără multă poezie.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ziar e o colecţie de jumătăţi de-adevăruri

Un ziar e o colecţie de jumătăţi de-adevăruri,
Care, strigate pretutindeni de vânzătorii de ziare,
Îşi răspândesc efectele stranii
Printre un milion de oameni rânjitor-milostivi,
Asta-n vreme ce familiile se bucură la focul din şemineu,
Stimulate de povestea unei lugubre suferinţe.

Un ziar e un tribunal
Unde acuzaţii sunt judecaţi cu amabilă neonestitate
De-un grup mizerabil de oameni cinstiţi.

Un ziar e o piaţă
Unde înţelepciunea îşi vinde independenţa
Şi unde profitorii sunt aplaudaţi de mulţime.

Un ziar e un joc
Unde greşelile marchează scorul învingătorului,
În vreme ce talentul cuiva îi aduce acestuia moartea.

Un ziar e un simbol;
Este cronica unor vieţi nefolositoare,
O colecţie de poveşti pline de zgomot
Concentrând eterne stupidităţi,
Stupidităţi care-n vremurile străvechi trăiau nestingherite
Cutreierând o lume fără niciun gard.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barza

- Bunico, pasărea-asta mare
E păguboasă într-un hal,
Că, ori de câte ori apare,
O duc pe mama la spital!

epigramă de Petruş Luncaşu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coboară

Adormită Maică a iubirii
Născătoare Sfântă a iertării
Coboară-n talpa în astă smoală
Si ia copii la tine-n poală

Pe cei flămânzi si suferinzi
Să-i m-ai îndulceşti cu zâmbet
De curcubeu în a lor suflet
Căci sunt fulgi numai sunt calzi...

Fluturi de culoare-n lume
Cei aruncă în lanţ de cutume
Ucigându-i pe şotroane
Cu plumbuite hâde bomboane

Si gaz otrăvit în baloane
La Damasc, Sfântă Maică...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul fara mama

Cocosul si gaina lui
S-au hotarat sa fac-un pui,
Si l-au facut minune mare,
Frumos de parca rupt din soare.

Gaina nu se multumea,
De-o vreme cu ograda sa,
Si-a vizitat curtea cealalta,
Sa vada si alta poiata.

A inceput sa faca oua,
Intr-o zi sapte, alta noua,
Sa-l multumeasca pe taran,
S-o mute poate-n paravan.

N-a fost mutata si gaina
S-a pus la vorba cu vecina,
Si a aflat ca-s multe turte
Si paravan in alta curte.

Asa gaina si-a luat zborul,
Dar ce-a facut cu puisorul?
Iata! cocosu-ndurerat,
Drept closca el a fost lasat.

Acum puicuta se numea,
Si la cocos mai trimitea,
Graunte sa-i mai treaca dorul,
Si pentru-ai creste puisorul.

De la o vreme gainusa
Uita... sa mai deschida usa,
La curtea care-a parasit-o,
Si de cocosul ce-a iubit-o.

Cocosul na-ncetat vreodata
Sa fie si mama si tata,
Si-a cautat o alinare,
In puiul lui, acum mai mare.

Intr-un final si-a amintit,
Gaina oul ce-a clocit,
Si c-a lasat acol-un pui,
Doar cu iubirea tatalui.

Si-a pus la spionat o curca,
Sa vada cum se mai descurca,
Uimita a fost foarte tare,
S-auda ca puiutu-i mare,

Si e cocos la casa lui,
Si are chiar si el un pui.
Are si o gaina buna,
Mereu ii vezi doar impreuna.

Cocosul cel batran era
Cu puiul sau alaturea,
Sa nu bage vreodata-n seama
Ca a crescut fara de mama.

Si l-a -nvatat sa fie tare,
Sa treaca orice incercare,
Sa lase-n urma orice-i rau,
Sa lupte pentru puiul sau.

Gaina auzind acestea,
A deranjat-o putin vestea,
Ca puiul ei frumos, de seama,
Nu stie ca ea-i este mama.

Curaj in pene, cioc in fata,
Pornit-a intr-odimineata,
Spre curtea care a lasat-o,
Si casa care a uitat-o.

De-acolo i s-a dat de veste,
Ca cel batran cocos nu este,
Si c-a murit de-o saptamana,
Si puiul n-a vrut sa ramana..

S-a dus la el in departare,
Caci mort era de supare,
Si cum avea si dans-un pui,
Mereu statea cu grija lui.

Si cu gaina-n dreapta sa,
Si puiul sau alaturea,
C-un Cucurigu! e mereu
Multumitor lui Dumnezeu...

Gaina noastra mai batrana
Na! l-a gasit dar ce sa-i spuna?
-Buna copile, stai asa!
Sa ma prezint, sunt mama ta!

-Posibil sa imi fii, nu spun,
Insa momentul nu-i chiar bun,
Nu rascolim acum poiata,
Ca l-am pierdut recent pe tata.

-Daca oi fi din oul tau,
Sincer iti spun ca-mi pare rau,
Mama puteai sa-mi fii odata,
Dar eu ma stiu numai cu tata.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lup de mare

Ştii că ai puţin umor...
Tot privindu-mă de zor
Eu fiind o visătoare
Si tu incă lup de mare

Si aşa intr-o grădină
Lângă-o floare de sulfină
Mi-ai şoptit că mă iubeşti
Ca pe-o zână din poveşti

Fac ochi mari si zâmbet larg
Tu incerci să treci un prag
Râde luna-n candelabru
-Nu-l crede.... caută altu

Dar eu tac privesc in jur
N-o sa caut... clipă fur
El vorbeşte, eu ascult
Timpul meu e la trecut

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi de iarnă

Vântul iroseşte fiece silabă
Si alungă gândul intr-o noapte albă
Unde zbor de flutur te ademeneşte
Spunând că iubirea peste tot pluteşte.
Aripa pictată, fin, galben-maro
E la sindrofia unde eşti cadou
Pe nepusă masă, fără şerveţel
Unde vântul tainic este menestrel.

Ce inchipuire.... nopţile de iarnă,
Pun peceţi pe suflet, pansament pe rană,
Si trezită-n zori din aşa visare
Arde in fereastră ca o lumânare
Pâlpâirea zilei care luminează
Gândul tău cel tainic si iţi afişează
Zâmbet cu-ndrăzneală intr-o iarnă rece
Bucurând in suflet clipa care trece...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viaţa, m-a învăţat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e aşa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald şi melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Şi dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mama e cuvântul ce-nseamnă viaţă
E izvorul de alinare,
E cărarea de îndrumare,
E a sufletului vindecare,
Mama e cuvântul ce-nsemană viaţă.

Mama e un glas în tăcere ascuns,
E o şoaptă şi-un veşnic răspuns,
La-ntrebări nedezlegate -
Mama le cuprinde pe toate!

Mama e un murmur şi-o gingaşă floare,
Mama e albina ce zboară în soare,
Mama e furnica ce veşnic adună
Cu toţii pe noi îmnpreună.

Mama e al cerului nour pribeag,
Mama e un mare de lacrimi şirag,
Vărsat pentru noi în necazuri -
Pe a vieţii înalte talazuri.

Mama e un cîntec străvechi,
Este numele fără perechi,
Mama este dorul din sufletul tău
Chemând-o mereu şi mereu!

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Îţi las moştenire amintirile, copilul meu...
Fie ca ele să-ţi amintească mereu
De casa noastră, de armonia din ea,
De toată frumuseţea din viaţa mea,

De dragostea ce-adânc ţi-o port
Până în clipa ce voi fi mort,
De dragostea adâncă pe care mereu
Ţi-am purtat-o în sufletul meu.

Să-ţi amintească de mama ce te-a născut
Şi de tot ce pentru tine a făcut.
De iubirea cu care te-a'nconjurat
Bunul, frumosul şi dragul nostru băiat.

De copilăria ce ţi-a făcut-o frumoasă,
Mamă iubită, mama duioasă,
Mama de aur şi ca s-o spun pe bune:
De ne'nlocuit pe pământ, unică'n lume.

De pomul de iarnă, de Moşu' Crăciun,
Ce-l aşteptam cu toţii de Sfântu Ajun.
De bucuria imensă din sufletul tău,
Mare şi luminoasă ca'naltul Ceahlău.

De timpul când erai încă firav
Şi ca orice copil, mai erai şi bolnav
Şi cât puteam să fiu apoi bucuros
Că te vedeam din nou sănătos.

Îţi las moştenire amintirile, copilul meu,
Să te aibă în pază Cel Bun Dumnezeu,
Să-ţi aminteşti aşa, câte-odată,
De mama iubită, de bunul tău tată.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!