Berbecul veacului mărunt
Berbecul veacului mărunt,
Stă proțăpit pe orișiunde,
Conducător de cabinet,
Ca stâlp al unei lumi imunde.
Cu părul lui cârlionțat,
E abonat cu moț pe "sticlă",
Studiourile-a invadat
Si mândru coarnele ridică.
El n-are mamă, n-are tată,
Are doar vaste competențe,
Limbajul frust și limitat,
De gravele inadvertențe.
Ne spune că-i oțâră doct,
Și știe toate elea-n lume,
Că e licențiat în moft,
Printre berbeci este un nume.
Berbecul veacului marunt,
Licență are la Sorbona,
Căci tatăl lui, cioban de lupi,
Știa franceză, nu saxona.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zodiacală: Berbecul
El, Berbecul este-ntr-una
Țanțoș, nimeni nu se-ndoaie,
Dar, de râsul lumii, c-una
A făcut-o... prea de oaie!
epigramă de Mihai Cosma din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Berbecul are puține stele strălucitoare și voi indica decât trei dintre ele, deși constelația aceasta se mai întinde încă spre răsărit. Steaua γ e o dublă frumoasă pentru cele mai mici lunete. Berbecul e o constelație zodiacală; vom vedea că după Vărsătorul vin Peștii, apoi Berbecul; însă am amintit întâiu de Berbecul de-oarece era mai aproape de constelațiile ce le-am descris.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Politicianului chelos, credul
Capul lui e precum luna,
Invadat de competențe,
Din care se scurg întruna
Farse și inadvertențe.
epigramă de Nicu Petria (decembrie 2009)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mărunt?
Ești firul de apă pe-al vremii făgaș,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălțată trufaș,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
O floare de câmp la umbră crescută
Și fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un deal vălurit, teșit, din argilă,
Alături de munții semeți cu renume,
Priveliștea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un slab felinar într-o mică odaie
Și nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Căci El, Preaînaltul, măreț în putere,
Stăpân peste-o lume ce n-are hotare,
Chiar El te-a creat după buna-I plăcere,
E-n tine-o scânteie din El și-ai valoare!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șeful
Poate că n-are Dumnezeu
Directorul și șeful meu,
C-am observat; și nu odată
Că n-are mamă, n-are tată!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Berbecul și cocoșul
Seara-n zilele de vară
Când se-ntunecă, pe seară,
Un berbec și un cocoș,
Stau pe-afară.
Berbecul nostru mândru, fălos,
Încăpățânat și mofturos,
Tot dădea cu cornu-n gard,
Ccum că el e împărat.
Dar cocoșul nostru drag,
Nici el nu se lăsa călcat.
Colorat și plin de pene,
Îi zise berbecului: "Hei, nene,
Iată-mă, de-acum sunt mare!
Nu sunt pui de călcat în picioare.
Zise mândru cocoșelul
Înfoiat și el în pene."
"Cine, tu?! spuse berbecul.
În ogradă eu sunt șeful!
Sunt voinic cu coarne-ntoarse
Și pe-acel ce nu m-ascultă,
Iute îl înțep în coaste."
"Oi fi tu mare și în coarne tare,
Dar la prima sărbătoare,
Pe grătar ești, frățioare!
Hai, acum te mai crezi tare?!
La mine ai durează tăiere.
Dimineața eu trezesc muierea.
Dau de veste când cineva sosește
Și datorită mie, păsările trăiesc regește."
Morala: nu întotdeauna cel mare poate face ceva care cel mic nuu reușește. E posibil ca cel mic să fie mai înțelept și mai deștept.
fabulă de Camelia Rogojinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încurcătură
Inspectorul cel nou arată
A fi un tip destul de dur,
Că n-are mamă, n-are tată
Și-atunci de cine să-l injur?
epigramă de Vasile Til Blidaru din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul
Bine n-are cum să-i fie,
Că-i sărac, nu are stare,
N-are deal, n-are câmpie,
Doar... un munte de răbdare.
epigramă de Mihai Sălcuțan din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contabilul: Să nu mai aud de tigri. De acum înainte animalul meu preferat va fi câinele. Câinele e o ființă inteligentă, care se gudură atunci când vrea să obțină ceva și latră atunci când nu are nimic de spus.
Funcționarul (Către Contabil): Bravo, ți-ai ales un animal pe măsura inimii tale. Eu prefer să mă închin berbecului. Un omagiu pios, adus miilor de berbeci sfâșiați de tigrul Antares. Berbecul n-are multă minte, dar dă societății carne și lână.
Moisescu: Foarte bine. N-aveți decât să vă alegeți ce animale doriți. Aceasta este esența pluralismului politic. În ce mă privește vă mărturisesc că nu am nici o opțiune.
replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pleacă lumea prin lume
Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.
Fără țintă anume,
Cu un dram de noroc,
Și nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.
Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.
Mai privesc ochii țintă,
De grăbiți trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea ușor trădători.
Despre viață și taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcați ca de haine,
De minciuni și livresc.
Pleacă lumea prin lume,
Plec și eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul fără nume
Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veverițele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Și-i bătrân și nu mai moare!
poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții și moartea
Adesea, ca-ntr-o scenă rituală,
poeții dorm cu moartea pe pământ,
dar moartea-i moarte, n-are istoveală,
semnând cu ei un tainic legământ:
să-i dea mereu raport și socoteală!
Și-ncet, prin versul lor zglobiu,
salută moartea-n pas de defilare,
ducându-și mâna dreaptă la chipiu,
știind că moartea multă minte n-are,
cutremurându-se de ochiul ei șerpiu!
Trăind cu ea-n concubinaj rebel,
se hârjonesc în public și se-njură,
dar moartea-i trece zilnic pe-un tabel,
căci, de la legământ, ades abjură:
ea n-are mamă, dor, nici cerebel...
Să le cosească drum spre țintirim,
în zelu-i frust, ea noi dovezi adună,
dar ei îi spun: " Stop, moarte, aferim,
noi nu mai vrem să îți cântăm în strună,
căci existăm și după ce murim!"
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tătuca nu-i acasă; a ieșit la arat cu cei mari. - Și de ce spui că ți-o lăsase mămucă-ta ție? - Apoi nu știi? Eu n-am mamă. A murit în postul Crăciunului și ne-a lăsat singuri. Acu n-are cine mă spăla, n-are cine mă îngriji... n-are cine-mi spune o vorbă bună...
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Colegului meu de condei, inginer Augustin Jianu
Închin carafa cu vin
În cinstea lui Augustin,
Beau să mă țină tot anuʼ
Doar din... "Crama lui Jianu"!
epigramă de Cristina Mariana Bălășoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mamă, dor de tată
Sus, la deal, în țintirim
Toți părinții noștri vin
Și pe noi ades ne cheamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
În sat, clopotul iar bate
Visele orbesc a singurătate
Și în gânduri lumi se destramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
Vin copiii și ne-alintă
Să uităm de viață-o clipă,
Vin și ne pun fotografii-n ramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
Noi sărutăm nepoții pe frunte
Și răbdăm luptele pierdute
Luând toate amintirile-n seamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!
... Și, ne-am duce, ne-am tot duce,
Sus, la deal, sub altă cruce...
Și va fi cerul luminat cu oarbe stele
Dorul de Copii of,... altă rugă-și cere!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darvinismul dâmbovițean
Când e vorba de furat,
N-are mamă, n-are tată!
Nu-i vorba de-un deputat,
Ci de-o specie clonată.
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei "verișoare" cam consumată
Cum vrei să nu se consume,
Când e singură pe lume?
N-are frați, n-are surori,
Are numai "verișori".
epigramă de Virgil Scărlătescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată tot se va prăbuși șandramaua acestei lumi. În ce fel, nimeni n-o știe. Și este, la urma urmelor, indiferent. Căci din moment ce totul n-are nicio calitate și viața este o piruetă în vid, începutul ca și sfârșitul nu dovedesc nimic. O clipă imensă ca un cavou universal. Și Dumnezeu? Piatră de mormânt, boltă peste nimicul nostru sau păstor al unei turme înghețate.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la La capătul aleii, ascunsă printre vegetale, era o ușă de lemn, pe care Daniko intră fluierând într-un antreu în care știa că este Marck, fără să poată preciza unde este ascuns, pentru că nu-l vede, doar îl simte. Pătrunde în laborator, acolo Andrada pivește atentă un monitor, părul ei lung, șaten, cârlionțat, este prins la spate cu o eșarfă pastelată, poartă o rochie lungă imprimată în aceleași nuanțe pastel.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva
Plimbarea fi-va împreună...
Eu înainte, iar tu după,
Fără inel, fără cunună
Și ochi te vor privi prin lupă.
Ce-o fi găsit, cum de-a iubit-o?
Vor spune fără să-nțeleagă,
Ce cauți tu aici smintito?
Lăsați-o, n-are mintea-ntreagă!
Vei fi total descoperită
Și nimeni care să te-ajute,
La ora cea nepotrivită,
Doar gânduri grele, neștiute.
Alei ca un peron de gară,
Eu înainte, iar tu după,
Tu ultima mea locatară
Din viața ce-am privit prin lupă.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!