La capătul aleii, ascunsă printre vegetale, era o ușă de lemn, pe care Daniko intră fluierând într-un antreu în care știa că este Marck, fără să poată preciz...
La capătul aleii, ascunsă printre vegetale, era o ușă de lemn, pe care Daniko intră fluierând într-un antreu în care știa că este Marck, fără să poată preciza unde este ascuns, pentru că nu-l vede, doar îl simte. Pătrunde în laborator, acolo Andrada pivește atentă un monitor, părul ei lung, șaten, cârlionțat, este prins la spate cu o eșarfă pastelată, poartă o rochie lungă imprimată în aceleași nuanțe pastel.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.