La capătul aleii, ascunsă printre vegetale, era o ușă de lemn, pe care Daniko intră fluierând într-un antreu în care știa că este Marck, fără să poată preciza unde este ascuns, pentru că nu-l vede, doar îl simte. Pătrunde în laborator, acolo Andrada pivește atentă un monitor, părul ei lung, șaten, cârlionțat, este prins la spate cu o eșarfă pastelată, poartă o rochie lungă imprimată în aceleași nuanțe pastel.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Fata nu ar putea să precizeze unde stătuse ascuns Marck, era maestru în camuflaj, tehnici de luptă, arte marțiale etc. Merg în laborator, unde Andrada rămâne mai multe ore. Acolo timpul și spațiul nu mai aveau sens, dispăreau, tânăra uită de tot. Se concentrează numai asupra studiului, se pierde printre experimente, până când vocea lui Marck o trezește la realitate, anunțând-o că e timpul să meargă la profesorul Costa.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andrada se ridică grăbită de pe canapea și părăsește foișorul. În acel moment sesizează prezența lui Marck în apropierea ei, chiar dacă nu-l vede. Tânărul este omul ei de încredere, este asistentul ei, garda de corp, o însoțea pretutindeni încă din copilărie. Marck este mai mare cu șapte ani decât ea, este un bărbat înalt, blond cu ochi albaștri, cu părul tuns scurt, are un corp atletic. Este ca o mașinărie de luptă, lângă el se simte în siguranță. Bărbatul își face apariția, parcă răsărise din pământ. O însoțește tăcut.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko știa că o găsea de obicei pe Andrada în foișor, citind, înnconjurată de cărți, de manuscrise, sau în laborator, experimentând tot felul de formule. Tânărul medic era înalt, brunet, cu ochi negri, părul ușor ondulat, cu bucle care-i cădeau pe fruntea înaltă. Fluiera o melodie la modă, avea un aer distrat, neatent chiar; era doar o aparență.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Andrada schimbă subiectul cu grație. Știa că Daniko era un cuceritor, un medic talentat, un profesionist, cu care avea o relație strict profesională. Vorbeau ore în șir despre experimentele la care lucrau, iar când Daniko încerca o ieșire din decor, complimente și alte lingușeli, discuția dintre ei se termina brusc, ea nu avea timp de pierdut aiurea.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Bătrânul Costa, mărunt, slab și cocoșat, cu părul lung și rar, căzut pe fața pe care i-o acoperea în parte, avea ochii negri și vioi, un nas mare, coroiat, semăna cu un vrăjitor. Andrada îl privea atentă, omulețul era tare straniu, învățase foarte multe de la el.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andrada este împreună cu tatăl ei în grădina casei lor, în unul din puținele momente, pe care nu și le petrece în laborator. Discută relaxați despre ultimele experimente și rezultatele la care reușiseră să ajungă. Sunt așezați pe o canapea confortabilă din foișorul de lemn, înconjurat de arbuști de genul Hydrangea, hortensia care este înflorită toată vara, cu inflorescențele ei mari, asemănătoare unor bulgări de flori catifelate, ciclamen și turcoaz.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko era șeful spitalului, unde lucrase tatăl ei, spital pe care-l cumpărase Andrada. Se cunoșteau de aproape zece ani, el era un medic tânăr foarte talentat care o ajuta pe Andrada cu testele clinice pe care le făcea în spital. Ea era cu aparatura din laboratorul ei, el lucra cu bolnavii, se completau reciproc, profesional formau o echipă redutabilă.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Marck și Andrada se îndreaptă spre locuința profesorului. La vederea celor doi tineri, profesorul Costa râde încântat. Era cocoțat pe o scară pentru a putea ajunge la ultimul rând de butoane a unui panou de comandă, plin de computere. Marck a trecut într-o încăpere alăturată, după ce i-a adresat un salut scurt bătrânului, lăsându-i pe cei doi singuri, cu studiile lor. În glasul pițigăiat și peltic al bătrânului cercetător se simte afecțiunea pentru fată.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Straniu, Andrada părea protejată de un glob de cristal. Era intangibilă fizic, dar și mental. Doar Marck era prin preajma ei permanent, fără să-i stea în cale, era o prezență nevăzută, discretă, o umbră. Când îl întreba dacă e bine, dacă are nevoie de ceva, Marck răspundea mereu "Nu am nevoie de nimic, sunt fericit alături de dumneavoastră".

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Andrada nu era în foișorul din grădină, de aceea Daniko s-a îndreptat spre laborator, pe o alee îngustă fomată din minuscule pietre de râu. Zâmbea fericit, continua să fluiere și să imite câțiva pași de dans, ca un adevărat dansator profesionist, făcea câteva piruete, rupea cu vârful degetelor câteva frunze în timpul rotațiilor sale energice.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Daniko se gândea la Andrada "se înțelegea cumva subtil cu lumea vegetală", gândea el, avea senzația că aceasta comunica cu plantele care înconjurau tot timpul. Era o comunicare subtilă la nivel energetic, informațional, pe care nu putea s-o perceapă, nici s-o înțeleagă. «Oamenii păreau lângă ea de conjunctură, prea grosieri, prea impuri, dar cu plantele se înțelegea de minune, fata de "piatră" mă uimește permanent», medita Daniko. "Are o combinație de calități fizice și mentale ieșite din comun".

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko oftează dramatic și face o reverență în fața fetei. Tânărul se relaxase și zâmbea fermecător, concentrarea impregnată pe chipul lui în timpul discuției cu Andrada îi transformaseră fizionomia, părea atât de rece, de dur, rigiditatea trăsăturilor lui dispăru la încheierea conversației științifice, redevenind figura carismatică, ușor distrată, cu care cucerea oamenii.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko mergea agale, fără să se grăbească, purta un costum elegant, ușor, de vară, de culoarea untului. Trecea pe lângă piscina pustie, cu șezlonguri goale. Privea aceste locuri pustii, "fără femei goale, indivizi cheflii, nelipsiți în asemenea spații"; de obicei un domeniu ca al Andradei, o casă ca a ei este populată cu tot felul de personaje, la ea era pustiu. Parcul plin de flori, erau singurele ființe care-l populau, o lume vegetală explozivă, un fel de grădină a Edenului. "Eu, dacă nu am 5-6 oameni în casă, pe lângă mine, mă plictisesc, să fie acolo... prieteni, iubite, colegi, ceva personaje" se gândea Daniko. Șirul gândurilor analitice i-a fost întrerupt de apariția în fața lui a grădinii cu foișor.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

M-am ascuns

m-am ascuns într-un ochi de femeie
și de-acolo privesc lumea altfel
căci există atâta singurătate
încât și cafeneaua din bazar
și-a închis ușile.

de acolo lumea se vede ca un labirint
în care timpul nu mai este în sine
și nici cărările nu mai duc nicăieri.

acolo dansează speranța
ascunsă într-o lacrimă dulce
ce se scurge pe obrazul suav,
udând grădinile din visele noaste.

dincoace și dincolo de timp
zboară imaginea ta
ca o pasăre a singurătătii
spre ținuturi albastre
unde dragostea se logodește cu visul
și moartea cu eternitatea.

poezie de (28 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko devenise medicul rațional și rece, ca și cum tipul jovial, pus pe șotii, poate îndrăgostit, care intrase mai înainte în cameră nici nu mai exista; vorbea calm, autoritar.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

În acel moment, mintea profesorului Costa s-a oprit, nu mai aleargă, se concentrează numai asupra acelui subiect. Nu se mai gândește la altceva, nu mai socotește, nu mai analizează, se gândește numai la Andrada, este îngrijorat pentru ea.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andrada își îmbrățișează tatăl; el și profesorul Costa erau singurele persoane pe care le tolera, care o puteau atinge, iar florile erau ființele pe care ea le mângâia.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frica

Frica asta a ta este patologică
toți vor să-ți facă rău
așa vezi tu lumea
ca o horă cu demoni
care se desprind din jocul lor
și intră în dansul vieții tale
iar tu nu mai știi
unde ți-e realitatea
te baricadezi în propria ființă
te închizi cu șapte lacăte
le arunci cheile
și rămâi prizonierul iluziilor.

poezie de din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Țara mea

Țara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Țara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.

Țara mea este acolo
unde soarele răsare.
Țara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.

Țara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Țara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.

Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinții,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului și sfinții.

Acolo ne este moșia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.

poezie de (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook