Odată tot se va prăbuși șandramaua acestei lumi. În ce fel, nimeni n-o știe. Și este, la urma urmelor, indiferent. Căci din moment ce totul n-are nicio calitate și viața este o piruetă în vid, începutul ca și sfârșitul nu dovedesc nimic. O clipă imensă ca un cavou universal. Și Dumnezeu? Piatră de mormânt, boltă peste nimicul nostru sau păstor al unei turme înghețate.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.