
Sunt calea dintre cer și mare
Sunt calea dintre cer și mare
unde gândul granițe nu are
și aurora e liberă de fragile suspine.
Sunt răsăritul ce delicat soarele atinge
și somnoros salută luna ce se stinge.
Sunt asfințitul din seara răcoroasă
când după un deal lumina moare
și sunt vocea vântului ce-n inimă caută ascultare
pe frunzele timpului suflând nori ușori, pufoși și moi
unde ar putea găsi odihna.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre odihnă
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
Citate similare

Răsărit marin în Sardegna
Unde cerul orientului
pare distilat în mare,
în freamăt sunt
stelele în perimare...
Ușor se aprinde răsăritul,
din nou își arată fața, începutul.
La orizont semeț se-nalță
din pături splendide de roșu- aprins,
prin străluciri și flash-uri de necuprins,
discul soarelui, destins.
Cum floarea-și desface petalele,
el razele și le-așterne pe mare
sărutând-o atent și apăsat,
valurile line le-atinge delicat.
Maestru al îmbrățișărilor iubitoare,
bleu-marinul se topește și pe cer,
într-un imn de lumină se stinge... leru-i ler...
Ochii orbiți redau inimii speranța,
făcând creștere precum spicul, cutezanța.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre stele
- poezii despre relaxare
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
- poezii despre delicatețe
- poezii despre creștere
- poezii despre Soare

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legăna-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnița: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre întuneric, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre muzică

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Taine necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnița: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

La balcic
unde sunt turcii?
unde sunt tătarii?
unde s-au înhumat cafenelele?
unde bat iaurtul bulgarii?
unde e regina maria
debarcaderul, grădina botanică, inima
ferecată-ntr-o amforă?
unde
e tonitza și acuarelele? dar
cine sunt eu să împung
cu vârful creionului-minaret, ascuțit
de o briză puțin cețoșată,
clipele
viețile dumnealor
stelele?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre botanică, poezii despre viață, poezii despre monarhie, poezii despre lactate, poezii despre cafea, poezii despre briză sau poezii despre Turcia

Adevărul tristei priviri
Câteodată, soarele nu apune unde ai vrea
și culorile dimineții sunt diverse de cum ți le imaginai.
Descoperirea e neașteptată precum în vară fulgul de nea,
dureroasă în a înțelege unde a dispărut calea spre rai...
Noi unghiuri țintesc gândul,
vise vechi abandonează strada,
în cenușiu se îmbracă pământul
în neant se prăbușește parada
și timpul, în călătoria către clipe infinite își ține respirația,
devenind din ce în ce mai subțire, îngroșând dizgrația
iar neliniștea devine atât de robustă, că îndepărtează speranța.
Adevărul tristei priviri, prea gru pentru a fi acceptat,
bâjbâie în sufletul fragil, la dureri încă neadaptat
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre gânduri, poezii despre dimineață, poezii despre devenire, poezii despre descoperiri sau poezii despre culori

Gândul
sunt zâmbetul care apare
la orizont în dimineață..
sunt roșul cald care apune
în fiecare după-amiază!
sunt galbenul de păpădie
ascunsă printre frunze verzi
sunt trandafirul ce-nflorește
jos în gradină... și nu-l vezi!
sunt tot albastrul de deasupra
sunt cerul și pământul tău...
te-nvălui în lumina caldă
și-ți dpruiesc tot gândul meu!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre verde, poezii despre trandafiri, poezii despre roșu, poezii despre galben sau poezii despre frunze

O clipă obosită a căzut
Din geana cerului, o clipă obosită a căzut
Pe floarea de cireș s-a oprit și-o lacrimă a născut.
Timpu-i strivit acum de durere și nu mai are rost
Caută disperat, pe cărări neștiute, adăpost.
E clipa ce moare-n suspine pe altarul de spine
Cu jale plânge spirala timpului ce-i aparține.
Oftând dureros că a trăit doar un moment cu folos,
Privește tăcută un ceremonial fastitios.
Nu plânge clipa ce a murit căci și ea are un sens
În tunelul timpului toate clipele sunt în consens.
O atingere, o geană de cer și-o floare de cireș
Sunt timplul din noi și noi suntem timp în continuu iureș.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre naștere sau poezii despre cireșe

Eu și tu
cad în mine încet
mă agăț de vorbe ce spun
că sunt răni pe cer
și nori...
pansamente pe suflete
vocea nu este a mea
ai luat-o tu...
m-ai confiscat
sunt gândurile tale acum
iar tu...
gândești cu mine
arătând imaginea mea
unde sunt?
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine
Și privim...
Unde sunt românii?
Cine îi mai vede?
Țara asta moare!
Și în vânturi piere.
Scoal-te Eminescu!
Să vezi ce-au făcut,
puii de nemernici
care ne-au vândut.
Mint și mint întruna
la televizoare,
hoții și bandiții
și-alți din lumea mare.
Unde sunt romanii?
Dacă ei mai sunt,
iartă-i Eminescu!
Cei buni sunt pământ.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre televiziune, poezii despre minciună, poezii despre România sau poezii despre Mihai Eminescu
Eu sunt acasă
Eu sunt acasă între zi și vis.
Unde copiii ațipesc, încinși de joacă,
Unde bătrânii seara stau și se înfoacă,
Și vatra luminează locu-nchis.
Eu sunt acasă între zi și vis.
Acolo unde clopotul de seară
adună fetele cu dangătu-i deschis,
lângă fântâna care le veghează.
Și-un tei mi-e pomul preferat;
Și verile tăcute-n sânu-i de abis
Se zbat în ramuri cu un șuierat
Și stau de veghe între zi și vis.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre prăpăstii, poezii despre jocuri, poezii despre fete, poezii despre crengi, poezii despre copilărie sau poezii despre copaci

Muzicienii
Muzicienii
sunt balsam pentru Pământ.
Își eliberează melodiile în atmosferă
iar notele lor dansează și limpezesc aerul
dând vieții o nouă formă și strălucire.
Aduc cu ei un vechi mister
și cu el modelează sufletul secolelor.
Muzicienii sunt marea
care cheamă râul și creaturile sale.
Ei sunt portul Cosmosului
unde lumina își atinge sensul maxim.
Minte, inimă și meșteșug
sunt muzicienii
-ei-
s-au născut din aripile lui Icar.
poezie de Lilia Gutierrez Riveros din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre râuri sau poezii despre porturi

România e acasă!
Sunt român pribeag în lume,
N-am cui plânge, n-am cui spune,
Când m-apucă dor de casă,
Căci stăinului nu-i pasă.
Sunt român în orice țară,
Unde viața nu-i ușoară;
Însă nu uit niciodată
Că am mamă, că am tată,
Că am țara-ngândurată,
Ce-așteaptă ca mama-n poartă...
Și că rădăcini profunde,
Sunt "acasă". Astfel unde?
Sunt român și-n piept îmi bate,
Cât aș fi eu de departe;
Inimă română, bună,
Dar primit de la străbună.
Patrie să nu ai teamă
Dacă opt nevoi mă cheamă
Prin străini, și că vorbesc
Graiul lor... tot te iubesc!
Sunt român cu dor de țară,
Care scurmă să mă doară...
Lumea largă-i generoasă,
România e acasă!
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tată, poezii despre patrie, poezii despre mamă, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Minte-mă
Minte-mă că mă iubești,
Că sunt totul pentru tine
Și nu poți să mai trăiești
Nici o clipă... fără mine.
Minte-mă că ți-am lipsit,
Că îți sunt cuibar de vise
Și că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.
Minte-mă că ții la mine,
Că-ți sunt înger și ispită
Și că-n nopțile senine,
Numai eu... îți sunt iubită.
Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniștea și infinitul,
Minte-mă că îți sunt floare.
Minte-mă că mă mai vrei,
Că-ți sunt soarele și luna
Și parfum din flori de tei,
Că doar eu îți sunt stăpâna.
Minte-mă că nu mă minți,
Că-ți sunt clipa așteptată
Și dorințele -ți fierbinți,
Chiar și... lacrima... curată.
Minte-mă ca îți sunt dragă,
Că-ți sunt demon și păcat
Și că-n buzele-mi de fragă,
Ai găsit ce -ai căutat.
Minte-mă că sunt frumoasă,
Că doar eu te-nebunesc
Si că vrei să-ți fiu mireasă,
Veșnic, EU, să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre nuntă sau poezii despre noapte
Sunt
Sunt picătura de ură în cupa iubirii,
Visul urât în cupa amintirii,
Ultima dorință a celui ce moare
Și ultima lui șansă de vindecare.
Sunt o lacrimă pe fața cea zâmbitoare,
Un scâncet de durere în nepăsare,
O luptă nebună în liniștea nopții
Și liniștea rece din pragul morții.
Sunt tăișul lamei ce-o simți pe gât,
Otrava ce-n sânge o simți picurând,
Săgeata ce pieptul îl caută iute
Și o mie de șoapte de dragoste pierdute.
poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eurherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre dorințe sau poezii despre coșmaruri

Trei răscruci în valsuri (Cifra 13)
Eu sunt născută-n luna treisprezece
și-n ziua zece din aceeași lună.
Din cer cădeau atâtea stele-n mine
și-o floare albă eu purtam în mână.
Eu sunt trăită-n ziua treisprezece
când ziua'avea douazecișitrei de ceasuri
care băteau la unison în turlă
fix între trei răscruci în valsuri.
Eu concepută sunt în clipa treisprezece
când pică roua sânge și suspine
și când cărări benigne se adună
în destrămate rătăciri de humă.
Eu coexist cu cifra treisprezece
Brahmsmanian cântând prin toate...
de a ta mă vrei și peste poate,
spunemi-o acuma-n șoapte.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre rouă, poezii despre existență, poezii despre dans, poezii despre ceas sau poezii despre alb

Minte-mă
Minte-mă că mă iubești,
Că sunt totul pentru tine
Și nu poți să mai traiești,
Nici o clipă... fără mine.
Minte-mă că ți-am lipsit,
Că îți sunt cuibar de vise
Și că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.
Minte-mă că ții la mine,
Că-ți sunt înger și ispită
Și că-n nopțile senine,
Numai eu... îți sunt iubită.
Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniștea și infinitul,
Minte-mă că îți sunt floare.
Minte-mă că mă mai vrei,
Că-ți sunt soarele și luna
Și parfum din flori de tei,
Că doar eu îți sunt stăpâna.
Minte-mă că nu mă minți,
Că-ți sunt clipa așteptată
Și dorințele-ți fierbinți,
Chiar și lacrima curată.
Minte-mă ca îți sunt dragă,
Că-ți sunt demon și păcat
Și că-n buzele-mi de fragă,
Ai găsit ce-ai căutat.
Minte-mă că sunt frumoasă,
Că doar eu te-nnebunesc
Si că vrei să-ți fiu mireasă,
Veșnic, EU, să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Așteptând
Sunt un om
care merge numărând
frunzele ce cad
în fața timpului,
iar luna
lucește în seara asta
cu o privire rece
bizară.
Ca și tine
stau cu gândurile mele
sub lumina palidă
a unei lămpi
până ce în minte
va încolți ceva.
Lungă așteptare.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?
apusuri ce cresc în ochii mei
în cerneluri de roșu
acolo unde se deschid
zăvoare de lumină?
sunt eu acolo sus
unde pana vulturului fulgeră zări
sau în mine șoptind
tainice colinde?
sunt trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut
prin mine?
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii
oare sunt eu...
ploaie de curcubee în furtuni
când scriu în seri târzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
sunt eu....
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse
aburii treceri de după furtună
eu
clipe ce trec tăcute ce nu știu răspunsul?
oare sunt eu?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre ploaie sau poezii despre nebunie

Nu sunt singur
nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am și-un tunet rupt din ceruri când îmi obosește glasul,
am și Soarele și Luna, am și bolta înstelată,
am și-o poză cu o fată cu rochița dantelată.
nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranțe-n depărtare, am și ziduri după ziduri,
am și-o muză ce mă doare printre vise fără număr,
am și stropii grei de ploaie picurându-mă rar pe umăr.
nu sunt singur, am credința și mă rog la sfânta cruce,
am și vise colorate, am și lacrime caduce,
am și-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,
am și-un înger și un demon îndemnându-mă la joacă.
nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morții din morminte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,
nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii sau poezii despre numere

Lumina orbului
Mă tem că mă voi trezi
Într-o dimineață în întuneric,
Că lumina se va ascunde
Ca într-un joc de copii
Și nu o voi mai putea găsi niciodată....
Atunci mă veți putea găsi vinovată?!
Ce legi mă vor lăsa pentru o veșnicie,
Ca martor al tăcerii și al întunericului?!
Poate că am pierdut cheia destinului
Și acum sunt pedepsită... așa-i?!
Ori poate că am găsit calea spre rai...
Sau am pierdut pasărea fericirii,
Iar aceasta s-a transformat în
Înger cu pene de foc
Și sărut de rubin...
Mă închid în mine, plâng și suspin.
Sunt vulcan și furtună
Sub pleoapa de plumb,
Scormoesc în tăcere,
Nu mai văd,
Strig Demiurgul și țip... până când?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut sau poezii despre păsări