Minte-mă
Minte-mă că mă iubești,
Că sunt totul pentru tine
Și nu poți să mai trăiești
Nici o clipă... fără mine.
Minte-mă că ți-am lipsit,
Că îți sunt cuibar de vise
Și că-n mine te-ai topit,
Când ferestrele-s deschise.
Minte-mă că ții la mine,
Că-ți sunt înger și ispită
Și că-n nopțile senine,
Numai eu... îți sunt iubită.
Minte-mă că-s răsăritul,
Că sunt raza ta de soare,
Liniștea și infinitul,
Minte-mă că îți sunt floare.
Minte-mă că mă mai vrei,
Că-ți sunt soarele și luna
Și parfum din flori de tei,
Că doar eu îți sunt stăpâna.
Minte-mă că nu mă minți,
Că-ți sunt clipa așteptată
Și dorințele -ți fierbinți,
Chiar și... lacrima... curată.
Minte-mă ca îți sunt dragă,
Că-ți sunt demon și păcat
Și că-n buzele-mi de fragă,
Ai găsit ce -ai căutat.
Minte-mă că sunt frumoasă,
Că doar eu te-nebunesc
Si că vrei să-ți fiu mireasă,
Veșnic, EU, să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.