Sunt calea dintre cer și mare
Sunt calea dintre cer și mare
unde gândul granițe nu are
și aurora e liberă de fragile suspine.
Sunt răsăritul ce delicat soarele atinge
și somnoros salută luna ce se stinge.
Sunt asfințitul din seara răcoroasă
când după un deal lumina moare
și sunt vocea vântului ce-n inimă caută ascultare
pe frunzele timpului suflând nori ușori, pufoși și moi
unde ar putea găsi odihna.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.