* * *
aceste versuri alunecă printre buzele infantei
suntem niște poeme umblătoare cu unghii
roase până la os
dar cine se mai uită la mâinile mele (?)
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
am prins rădăcini în asfalt ca o buruiană
nu m-a ridicat nimeni până nu mi-am crescut singură mâinile ca să mă sprijin de pașii trecătorilor
așa-mi dictează ramurile subconștientului meu
așa scriu
așa e cel mai bine
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între buzele mele
iarna adoarme între buzele mele
crengi de brad îmi cad sub pleoape
eu le luminez cu lanterna
odată cu venirea dimineții.
cafeaua are gust de nectar
zăpada are 300
de metri
de minute
de pagini
eu tot nu mă pot decide dacă trandafirul
își va pierde astăzi toate petalele
sau dacă va mai rezista câteva ierni
în așteptarea supraviețuitorilor.
în jurul cănii
zboară gandurile poetului
așteptând un cuvânt de împăcare
dar eul meu lăuntric a murit mai devreme
și în urmă totul e gol
totul arde
lipsit de substanță.
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
partea periculoasă a clădirii dar
ne-am obișnuit
o luăm pe sub haine și ne așteptăm
rândul ca niște furnici într-un mușuroi opărit
cumva neștiuți de ceilalți
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal
jurnal al inimii
aici nu văd să citesc
scrisul e orfan și dezgolit
coperțile sunt atât grele încât mâinile
se descos
frica e transpusă într-o lume sumbră
încât zborul foilor de hârtie pălește
și nu poate decât să fie tradus în franceză
în ardere
prin momente și momente mă preling
în versuri inegale
și încerc să echilibrez aerul
cu sângele poetului care se amestecă noaptea
în vinul celor muți
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"lovely bones"
calciul din oasele mele a dispărut stau dislocată undeva într-un colț
mă uit la mâinile mele fără oase nu sunt în stare să prindă nimic
totul alunecă mereu și mereu
printre degete și pielea umedă văd valurile de ceață ale toamnei
si oasele mele albe ca o zăpadă împrăștiate printre frunzele roșii,
apoi, a început să ningă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
n-am purtat cămașa asta niciodată
deși s-ar fi mulat perfect pe corpul meu
aidoma unei umbre
am ales să o uit pe un scaun până când fluturii mei vor muri
și se vor metamorfoza în ștampile
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
tristețea știe multe versuri din cartea vieții
compune poeme surde
la lumina de sare
și topește în flăcări
fericirea stropilor de ploaie
de pe obraz
conturul umbrei mele rămâne ca un vis eterat
adormit în eternitate
e-așa de lungă moartea
încât nici timpul ce-a trecut pe-aici
nu-ți ajunge să o măsori
până la capăt
poate noi suntem niște vise
în gol vânătorii străpunși de gloanțele vremii
își numără răsuflările precum copiii
când își numără monedele din pușculiță
dezamăgire - respirația te doare până la ultimul atom
monedele sunt doar nasturi vechi ancorați în rugină
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
m-am îndrăgostit de galliano și am visat asta
(de fapt am căzut din pat dar mi-era rușine să-ți zic)
voiam să-mi pieptene cineva părul
vezi de asta l-am tuns pe tot
cele mai nepotrivite mâini au trecut prin el iar acum
arăt ca un băiețel fericit cum ar fi trebuit
m-am îndrăgostit de galliano păcat
că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un
vis-trofeu din care nu pot deduce cum
mișc mâna în somn
fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede
acum nici măcar nu mai am sens
strâng unghii strâng mâini strâng
poeme mototolite și le vând la kg
oamenii le găsesc interesante păcat că eu
nu găsesc oameni doar uși și atacuri de panică
de care fug intrând prin altele
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt frivolă ca o stâncă de care nici valurile nu se mai sparg, ci se beau reciproc...
aforism de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Suntem ca două pofte
suntem amândoi doar amândoi într-un colț al încăperii
ca niște unghiuri ascuțite îmbrăcate
sumar unul cu celălalt și atât
suntem ca niște mere coapte de sfârșitul verii
ca două pofte ca două gusturi aproape identice
ca o singură foame suntem
ca o mușcătura pe gât ca un strigăt
ca o dâră de sânge ca niște unghii nestăpânite excentrice
ca o formulă matematică suntem ca o piramidă
ca o forță gravitațională ca o implozie
ca o lege a fizicii ca un emcepătrat
ca o descoperire științifică suntem ca o rocă subită
suntem ca Atlantida dinainte de a fi dispărut
ca un mit ca un foc irezistibil
ca o fatalitate plăcută suntem
ca frumoasa din pădurea adormită înainte și după sărut
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
vas cubic din lut (poem andante)
nelocul, starea ce-am atins cu mâinile
cu tălpile, cu încordarea
amestec metafizic, materialist și metarealist
din el
cub
unde coruri liniare, nori metalici și unghii
multe unghii
atâtul este aici
a învins cine
ultima licitație unde făceam piesă
vas din lut
vas adult pus încă nu știu de cine la vânzare
n-am spus nimic, am nori în gură
și unghii
vocile se aud din buricele degetelor
starea aceasta mă șlefuiește, nu știe
din lut chiar și cubic nu ies decât
pulberi
a învins cine
voiam, când știam să vreau
doar
iubire, de aproape, verosimilă
necântată
nepoezită
pură
închisă în vasul cubic, să o revărs în aer
n-am spus nimic
cioburi din voci
din nori, din unghii
nu știu ce și unde se află cine
când și mai ales capătul
nelocului
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
poemul se descompune pe umerii mei
ca lemnul putred
căci moartea e aproape și o simt respirând;
florile de tei curg în cana cu apă
iar peste cinci minute vine ora când va trebui
să mă împingi
de pe turnul fără ceas
către masa de biliard care strălucește ca o stea
de data asta am de gând să închid ochii
căci prin văzduh trec pelerini
iar vârful spre care tind nu are culoare
ci doar gust;
întunericul e o lămâie putredă cu degete
iar eu sunt aceeași bolnavă mintal
căci am iarăși
praf stelar pe buze și sub unghii.
medicamentele au rămas lângă Adolescentul lui Dostoievski
și mă vor aștepta până când îmi voi mima căderea
de jos
în sus
în sus
în sus
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
știi tu fericirea
acel play replay nesatisfăcător de la o vreme
când nu e de ajuns să dai din prea plinul tău
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
poate că vântul de noiembrie
îndulcit cu miere într-un pahar de unică folosință
își pierde textura
aroma
densitatea
și poate că niciodată nu e prea devreme
să transformi un pahar de noiembrie
în cenușă
cine spune că universul nu e decât
un glob cât o coajă de portocală
sau cine nu-mi dă voie să-l
desprind de pe axă
să-l bag în buzunar
și să mi-l cos pe frunte
ca semn că nu sunt învinsă
ci am învins
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar eu știam că lipsește esența ochilor noștri când se întâlnesc în jurul unui sărut lăsat accidental pe geam...
aforism de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
deși zice profa de română că vârsta e doar un număr eu
sunt copil și nici tocurile ei de 15
nu se pot înfige atât de adânc în carnea firii mele
cât
să mă convingă să revin cu picioarele între muritorii de rând
eu doar număr stelele pe care mi le cresc de mică în palme & pe față în loc de pistrui
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
aripile care mi-au rămas mici
stau pe podea
se rotesc în jurul brațelor prea scurte
pentru a le atinge
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele de mare
era o seară obișnuită
luminile se răsturnau în paharul
de whisky
curge ploaia
fără niciun fel de expresie
sub stropii grei părem
stele de mare
clipești (?)
nu mă mai privi când suntem
doar incertitudine
și fundal
adunat
undeva sub Dumnezeu
lasă furtuna să umple iar paharele
nu poate ploua la nesfârșit
nu?
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă preling pe trotuar bâjbâind versurile lui mazilescu
oprind în fața unui geam nu-mi dau seama
dacă e sfârșitul sau formula mediană a drumului meu
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La lăsarea serii
pe umbrela dorințelor mele
literele se îneacă în noroi
iar unghiile mele se înfig adânc în carnea ploii;
la lăsarea serii,
pământul începe să se usuce
deși lacurile dau pe dinafară,
iar paginile se lasă purtate de vânt.
acesta este cadrul perfect
luna trece prin lumina zilei
sticlele de Tazovsky se varsă pe iarbă și se amestecă cu pământul
se sinucide soarele
cerul se umple de sânge
iar stelele se unesc și pielea lor uscată
cade pe podeaua mea.
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!