Jurnal

jurnal al inimii
aici nu văd să citesc
scrisul e orfan şi dezgolit
coperţile sunt atât grele încât mâinile
se descos
frica e transpusă într-o lume sumbră
încât zborul foilor de hârtie păleşte
şi nu poate decât să fie tradus în franceză
în ardere
prin momente şi momente mă preling
în versuri inegale
şi încerc să echilibrez aerul
cu sângele poetului care se amestecă noaptea
în vinul celor muţi

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt locuri şi momente în care un om este atât de singur, încât poate vedea întreaga lume.

citat celebru din Jules Renard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

poetului i se plimbă cuvinte prin
măduva spinării
el le ignoră căci e captiv în
forma buzelor muzei
nu e nimic altceva decât liniştea pe care
o calcă în picioare strigătul lui lăuntric

poetul regretă că muza nu e altceva decât
o pipetă
cu care acesta îşi introduce nuanţă
printre prelungirile neuronale
căci ce sunt eu, dragă muzo,
sau cum îmi strălucesc poemele
în întuneric

îmbrăcată în versuri rătăcesc
din cuib în cuib în căutarea
ta
căci n-ai de gând să te arăţi la braţul paharului de vin
sau al ceştii de cafea, dragă muzo,
ce nu ştii tu e că paharul este gol de ceva timp
iar cafeaua se găseşte doar întru
poet

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

SIDA ca o pandemie

CUM SĂ EVIŢI FRICA DE MOARTE PENTRU CĂ EPIDEMIA ESTE ACOLO
E foarte uşor să eviţi un virus, dar este foarte greu să eviţi frica în tine
- Nu, nu, nu. Oamenii vor muri mai multă de frică decât de epidemie.
Niciun virus din lumea asta nu este mai periculos decât frica.

Înţelege acea frică, altfel vei deveni un cadavru înainte să-ţi moară corpul.
Atmosfera înfricoşătoare pe care o simţi în aceste momente este nebunie colectivă.
Asta s-a întâmplat de o mie de ori şi se va repeta.
Dacă nu înţelegi psihologia umană şi frica, conştiinţa ta poate fi complet pierdută.
Nici nu vei şti când ai pierdut controlul.

Aşadar, frica te poate determina să faci orice.
Fii atent. Nu te uita la ştirile înfricoşătoare.
Nu mai vorbi despre epidemie.
Repetarea aceluiaşi lucru mereu şi mereu este autohipnoza.

FRICA ESTE UN TIP DE AUTOHIPNOZĂ.
Cauzează schimbări chimice în organism.
Şi dacă o menţii mereu şi mereu, poate provoca o schimbare chimică
atât de toxică încât te poate ucide.

În timpul unei epidemii, energia în lume devine iraţională.
Poţi să cazi într-o gaură neagră oricând.
Meditaţia sau mai degrabă pacea creierului,
tăcerea mentală poate crea apoi o aură protectoare
în care nicio energie negativă nu poate pătrunde.

poezie celebră de Osho (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape

Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea să întind mâna
şi să te ating.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să deschid ochii
şi să te văd.
Poate că eşti
atât de aproape
încat
aş putea
să-ţi vorbesc
şi să te ascult.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi citesc gândurile
şi să te'nţeleg.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi simt adierea
şi să o opresc.
Poate că eşti
atât de aproape...

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aceste versuri alunecă printre buzele infantei
suntem nişte poeme umblătoare cu unghii
roase până la os
dar cine se mai uită la mâinile mele (?)

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Endoscopia liniştii

aici în mijlocul petecului de pământ
paşii iau forma lutului îmbibat cu apă
palmele modelează diapazoane din fiecare susur
iedere şi ferigi uriaşe mi se încolăcesc în jurul gleznelor, iar frica mea nu mai e frică de mult
frica mea e surzenie

e prea multă linişte aici, deşi în jurul meu sunt minunile lumii
cascade uriaşe, cascade-iele ale sufletului ce împrumută voci apei
inima are pereţi curgători, cascadele zornăie a ticăit, iar pendula timpului însângerează mereu orele fixe
sunt orele alea în care îţi citesc de pe buze
danaaaa... tu auzi? danaaaa...
orele alea în care tu nu uiţi să-mi aminteşti că dragostea creşte pe măsură ce-o împarţi şi durerea, da, şi durerea scade pe măsură ce o împarţi...

e prea multă linişte, iar eu am ajuns să sparg visele în dinţi şi durerile de pereţii cascadelor
spargerea asta are sunetul ei
eu nu-l aud, dar îl simt...
îl simt atât de puternic încât ecourile lui mi se preling printre sinapse, curg a răşină
uneltele mele sunt dalta şi diapazonul
sunt precum lutierul timpului în încercarea de a crea punţi

între noi se nasc doar cuvintele... sunetele, îmi spui, sunt ecourile inimii
sparge în dinţi sunetul şi împleteşte-ţi corzile viorii din suspinele noastre
poate numai aşa scrâşniturile lor vor sfredeli ca un burghiu Prăpastia celor trei poduri în care tu, eu şi cuvântul adulmecăm tăcerile...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că acasă nu înseamnă altceva decât două braţe care te ţin strâns când treci prin cele mai grele momente.

citat din Yara Bashraheel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere...

Şi sunt momente în care nu vorbesc...
Nu vreau să mă audă nimenea.
Nimeni să ştie ce simţăminte eu nutresc,
Şi câte lacrimi vărs doar pentru ea...

Şi sunt momente de tăcere şi ascuns...
În care harul se revarsă-n veselie...
De nimeni nu mă las pătruns,
Sunt ca un cântec mut pe o hârtie.

Şi sunt momente când nu mă înţeleg,
Deşi cunosc motivele străine...
Şi plâng în inimă ca să mă dezleg,
Să zbor spre înălţimile divine.

Şi sunt şi clipe-n care-mi este dor...
Dar dorul e departe mult de mine!...
Şi iar mă nasc, renasc şi mor
În ce mi-e destinat... să-mi fie bine!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim atât de puţin, încât nu ne permitem momente de inactivitate!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt momente în viaţă, în care, cineva îţi lipseşte atât de mult, încât îţi vine să-l scoţi din visele tale şi să-l îmbrăţişezi cu adevărat.

Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit zborul cu fiecare pasăre

Mă doare gândul ce-mi scormoneşte-n memorie,
speranţa respiră prin trupu'-i fusiform,
lumina mă cheamă prin cuvinte.

Am iubit zborul cu fiecare pasăre,
m-am silit să capăt aripi,
am căpătat doar forma lor
în mâinile care prind între degete vântul,
noaptea mă leagănă cu întunericul cernut
în site mişcate de stele.

Nu ştiu să mă desprind singur de pământ,
ce am visat s-a contopit în iubire,
continui să mă caut în întrebări şi răspunsuri
şi răzbesc din ce în ce mai greu.

Moartea îmi pare şi ea nefolositoare şi duşmană
pentru colţul care-l dai degeaba
în momente nepotrivite pentru toţi.

Fug departe de singurătate,
dar o preamăresc în clipele de răvăşire,
tu ştii câtă dragoste acumuleaz în suflet
încât nu-mi schimb starea în care mă afund
cu nici o formă cunoscută de fericire.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atât de rare acele momente când regret că mi-am sacrificat viaţa particulară încât nici nu merită să fie pomenite.

citat din Adela Mărculescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte fraza următoare în momente grele, disperate, de îndoială, da citeşte-o la fel şi în momente de bucurie: "Va trece şi asta".

citat din Paolo Spaldore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vreau să gust din semnul ăsta de circulaţie ca

dintr-un episod din liceenii ca dintr-o

poezie de-a lui vişniec

aici nu vorbeşte nimeni despre confuzii adolescentine

te întrebi ce se întâmplă. de ce se întâmplă
tot mai des

nimic nu poate fi salvat

nu ies din sensurile giratorii decât

aburi şi viermi şi clipe capsate anapoda într-un dor imens

eşti într-un proces aleatoriu un

război între tine şi hainele noi ale împăratului

deja am obosit nu se mai întâmplă de la o vreme nimic

atât de grav încât oasele mele

să prevadă cum ajungi lângă oameni

care-ţi privesc degetele de la picioare şi

se întreabă

dacă ai fi meritat sau nu o vorbă

în plus

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e o linie dreaptă, ci e o curbă care ne poartă de la momente spectaculoase la momente mai puţin plăcute. Ce e important să ţii minte e că după fiecare nenorocire urmează şi momente frumoase.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când citeşti, călătoreşti prin lume iar dacă ai reuşit să aşterni pe hârtie momente din viaţa călătoriei, ai obţinut ceva mai frumos decât toate frumuseţile lumii văzute şi nevăzute.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de MariaIoana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş prefera mai degrabă să trăiesc într-o lume în care viaţa mea să fie înconjurată de mister, decât într-o lume atât de mică încât mintea mea ar putea s-o cuprindă.

citat din Harry Emerson Fosdick
Adăugat de Dana Gurau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea mea...

toţi cei care m-au iubit mi-au scris
despre seri memorabile şi versuri briliante
atmosferă, parfumuri, arome
încât îmi pot retrăi întreaga viaţă
alături de ei, de cei mulţi
cuvintele nu mai existau între noi
sau dacă vrei, deveneau transparente
ne vedeam prin ele aşa cum eram
şi ne înţelegeam
sunt oameni care nu-mi mai trec pragul
au ostenit probabil
dar scrisorile lor sunt aici
zid nenăscut
un top de hârtie velină, virgină
poate puţin îngălbenită
pe la colţuri

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am şi alt coşmar, care provine din faptul că am orbit. Acesta este coşmarul în care încerc să citesc şi nu pot pentru că personajele se însufleţesc, fiecare literă se transformă în alta, iar cuvintele, scurte la început, devin lungi cuvinte olandeze, cu vocale care se repetă când încerc să le descifrez. Sau dacă nu, spaţiile dintre rânduri se lărgesc, literele încep să se întindă, totul apare scris în negru şi roşu pe hârtie lucioasă şi este atât de mare încât devine intolerabil. Şi când mă trezesc literele îmi ţin companie un timp. Pentru o clipă îmi trece prin minte: n-am să le pot uita niciodată şi o să înnebunesc.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!