Macii durerii

De ce dor macii dintre spice,
Sânge din inimă curgând,
Şi sufletul îl fac arşice,
IUBIREA din el, alungând?!

Apoi, cu fragile petale
Îl amăgesc în mângâieri
Şi sufletul se-ntoarce-agale,
Dar se întoarce 'n Nicăieri!

În focul macilor IUBIRII,
Rupe logodna albăstricii,
Intrând în marea negăsirii,
Printre talazurile fricii.

Căzut în somnul picurat,
Separă grâul de neghină
Şi-un mic dejun din bob curat
I-aduce Liniştea Divină!...

Iar macii roşii, dintre spice,
Dispar din vise, rând pe rând,
În loc, răsar albe-angelice,
Păcatul lumii ridicând...

Aşa pier macii dintre spice...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Grâul e-n floare
Macii
Se chinuiau să îl ţină-n picioare
Gemeau
Trăgeau de umeri
Mustăţile din spic
Înc-un pic
Înc-un pic.

Şi n-au crezut strămoşii
Cum nu credeţi nici voi
Dar truda lor se vede şi astăzi printre noi
Macii sunt roşii!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

străjerii zilei -
lângă spice aurii
macii în floare

haiku de Veronica Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangou

Pe un lan de grâu cu chip bălai,
Se leagănă vibrând sub nouri,
Sub soarele dogorâtor de mai,
Macii aprinşi dansând tangouri.

Înflăcăraţi de viul lor balans,
Cuprinşi de a naturii sarabandă,
Cu graţie invită-n a lor dans,
Înmiresmate fire de lavandă.

Tandreţi profunde ard în ochii lor,
Fiori se nasc pe ritmuri de tangou,
Macii cu suflet roşu de toreador,
Sunt prinşi în al amorului lasou.

Spice zâmbesc pe sub mustăţi,
Sorbind discrete din priviri,
Clipiri a mii de roşii jumătăţi,
Ce îşi dansează nerostitele iubiri.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre macii roşii

Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când adie vântul, într-o amiază caldă,
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu -
În care, macii roşii, fragilitatea-şi scaldă?

Par, macii, sânge proaspăt – ca sângele prelins
Din torturate trupuri, de primi martiri creştini...
Sublim pătează câmpul – de-un verde viu, aprins –
Şi –adânc mă înfioară – de aceea-mi par divini.

Înseninat de vântul, ce fruntea-mi răcoreşte,
Pe când în ochi, îmi joacă, o veselă sclipire,
Scrutez peisaju-acesta – pictat dumnezeieşte –
Şi-n sufletul meu, pacea, se-mbină cu iubire...

Iubire pentru oameni – ce simţământ deplin! –
Căci simt că-i iert pe semeni – pe mine că mă iert...
Mă simt şi serv şi rege, sub marea de senin –
Perfectă e natura – cum Dumnezeu mi-e cert.

Pe câmpuri, pe făgaşe, pe margine de şleau –
Modest cresc macii roşii – şi-atât de delicaţi!
Că–s o minune-n sine, nicicum, habar nu au –
Şi nici nu bagă-n seamă – că-n seamă nu-s băgaţi.

Sublimi - precum natura, şi roşii – sânge-pur,
Simbolizând iubirea şi jertfa – totodat',
Stingheri sunt macii-aceştia, sub cerul plin de-azur –
Emblema inocenţei şi-a gândului curat.

În ziua-n care câmpul nu-i va mai izvodi,
Nici grâul – pâinea lumii – în spic nu va da rod...
Atuncea, lumea noastră, ori se va prăbuşi –
Ori primeni-va-şi faţa cu-n nou, curat, norod...

... Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când şopteşte vântul, într-o amiază caldă –
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu,
În care, macii roşii, fragilitatea-şi scaldă?!...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşiră macii în poiană

Roşiră macii în poiană,
Când printre ei s-a furişat,
Zâmbind sfios, o fetişcană
Cu sufletul neîntinat.
E zâna lor, fără prihană,
Veghind la efemerul pas,
Ce semn le face, a dojană
Şi gândul îl răsfrânge-n glas.
Toţi macii răsfiraţi pe-aiurea,
Ca străbătuţi de reci fiori,
Aşteaptă-n poala ei securea,
Ce curmă viaţa lor de flori.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Sângerii petale clatină în spice
Înălţând spre soare flăcările vii,
Vântu-n adiere forfotă dând bice
Scuturând tulpina florilor zglobii.

Ziua-i pe sfârşite, înapoi priveşte
Câmpu-mbujorat de făclii aprinse,
Blândul serii cade, luna licăreşte,
Caută prin lanuri candelele stinse.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul dintre vise

Te simt, iubire,-n somnul dintre vise,
te recunosc în freamătul din noapte
al gândurilor prefăcute-n şoapte
şi-n mângâieri ce nu pot fi descrise.

În primul vis, am cunoscut iubirea,
în gesturi tremurânde şi confuze,
în dansul ce-a-nceput să ne amuze,
şi ne-a adus sărutul, fericirea.

Tu mă veghezi în somnul dintre vise,
eu îl aştept pe-acela ce-o să fie,
în care-aş vrea să stau o veşnicie,

în lumea faptelor demult decise,
a gândurilor calde şi depline,
şi-apoi să mă trezesc din vis... cu tine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de Univers

Ne răsfăţam, pe rând, în miez de Univers...
Ne adunam în gând, încet-încet, glumind...
Tu sufletul mi-aflai, citindu-mi câte-un vers,
Şi ne-am trezit visând... şi ne-am trezit iubind.

Dintre tristeţi, fugind, am inventat cărări
Pe care am pornit în calde dimineţi,
Ştergând din asfinţit şi doruri, şi uitări,
Şi lacrimile reci ce-au izvorât din vieţi.

Cu fiece cuvânt, din zâmbete sculptat,
Am poposit în Rai, să ne-odihnim puţin,
Să ne-ascultăm priviri ce zarea au scrutat,
Simţind că printre nori ne-aşteapt-un nou destin..

Apoi, am coborât din Ceruri pe Pământ,
Să ne-nfruptăm din noi, pe rând şi deodat',
În vrajă şi tăceri, sorbind amorul sfânt,
Iubind cum încă n-am iubit cu-adevărat.

Ne răsfăţăm, pe rând, în miez de Univers,
Nu ne mai amintim c-am fost pustii vreodat'...
Şi cânt IUBIREA noastră-n fiecare vers,
În vis curat de-april, cu totul... MI-NU-NAT!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-e sufletul ...

De suflet îti atârnă cerceii ca de boltă,
Ţii în verigi şi luna şi soarele şi norii.
Tresari din tot azurul când l-au atins cocorii,
Şi stelele din spice adie ca o holdă.

Ţi-e sufletul ca marea, în crunta ei putere.
Se zbat corăbii negre, furtuni şi morţi crăieşti,
În miturile groase dorm umbre şi mistere,
Ca-n fundurile lumii ascunse prin poveşti.

Ţi-e sufletul ca brazda, ca grâul şi renaşte,
Plugarul şi sudoarea de sânge, boul, plugul,
Nădejdea arăturii bogate către Paste,
Şi ploaia-nviorată şi nouă şi belşugul.

Ţi-e sufletul ca floarea duminicii sonore,
Mireasma de lumină şi leacul fericit.
Otrăvurile-ascunse în ierburi ţi-l ucid.

Dar sufletul ţi-e încă şi mai presus de toate,
Câte n-ajunge gândul şi cerul nu le ştie.
Şi sufletul boleşte-n tristetea că nu poate
Ce nu poate să fie şi nu va fi să fie.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii roşii din câmpii

Tot mai cred
în vremea calmă
drum cu soare şi iubire
în reflexe de lumină
cine ştie câte gânduri
geana nopţii le adună
într-o lacrimă de lună...
pe cărări de miazănoapte
ca un cântec călător
plouă-n suflet şi cuvânt
flori de dragoste şi dor
lunga noapte se aşterne
peste chipul tău de vară
printre arşiţa de stele
ard în ruguri din priviri
macii roşii din câmpii,
hora visurilor mele.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de dor

ceasurile dau înapoi mirosul zilei
timpul scade sau creşte ca marea
cu un singur picior sau cu două inimi
vei ajunge să-mi dori înserarea

ape reci scaldă cerul câte pietre
cad din cuvinte
între mâinile noastre abureşte
un câmp de roşii albastre dorinţe
macii în lan se dezmiardă dor de fântâna cu lună
nu-mi iubi dimineaţa grâul copt pe furtună

ora albă se desface în petale
rotunde
dor de drumul ce doare dor de mers
spre niciunde
de iubirea din ram /orhidee spre cer/
de gustul aspru al lumii tainic sărat efemer

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirena

Se apropie de maluri-n amurgul roşiatic
Şi valul îl preschimbă în lanuri mari de spice
Cu coada ei solzoasă ea cată să despice
Real de ireal, doar printr-un joc fantastic.

Se-aude apoi şi-un cântec, cândva, cântat la tropice
De-un matelot mulatru un pic cam fantomatic
Preluat de o făptură ce-noată acum molatic
Ca unduirea-n valuri să n-o strice,

Iar când amurgul serii încet învineţeşte
Dispar pletele-i blonde, subit, cu primul val
Şi sânii ei ca piatra străpung uşor abisul.

A fost doar năluceală sau chiar femeia-peşte
Ce-şi doarme somnul lin pe patul de coral
Ori, dintre toate acestea-mi s-a risipit doar visul?

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor de mac

În lanul cu galbene spice,
Puzderii de maci înfloresc,
Ce-o viaţă prea scurtă trăiesc,
Cu capul plecat spre matrice.

În zbor, păsări mii ciripesc,
Cu pliscuri flămânde, calice.
În lanul cu galbene spice,
Puzderii de maci înfloresc.

Cu răni sângerând, ca sub bice,
Un strop de răcoare cerşesc,
Să zvânte-ale lor cicatrice
Ce-ntreg orizontu-nroşesc
Şi lanul cu galbene spice.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii sălbatici
La marginea drumului
Roşii ca focul

haiku de Mihail Mataringa (2 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dean: Sincer să fiu, englezoaicele nu îmbătrânesc frumos. Acum opt ani era o partidă bună, arăta probabil ca Baby Spice, acum poate că arată ca...
Jonathan: Baby Spice în floarea vârstei.

replici din filmul artistic Noroc în dragoste, scenariu de Marc Klein
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbete înflorite pe spice de aer

ninge
cu flori de priviri
şi plouă
cu amintiri
din norii aceştia
de cuvinte

ni s-au dus zâmbetele
înflorite
pe spice de aer
vopsite
cu privirile tale
secundă
abia lăsată din mână
în
odaia chipului tău

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte vise

E grâul copt şi coaptă e iubirea,
Vom avea pâine pentru iarna vieţii
Şi nu ne va ajunge obidirea
Ce dăinuie la porţile cetăţii.

Pete de sânge, macii feciorelnici,
O vreme s-au mai legănat în soare,
Apoi s-au scuturat în vânt, sfielnici,
Ori au pălit, zdrobiţi, la cingătoare.

Frânturi de cântece de altădată,
Când înotau prin grâu secerătorii,
Dezleagă poarta nopţii ferecată,
Cum te-ar ademeni descântătorii.

Mi-ar fi să dorm în paiele încinse
Cu sutele de ani şi alte vise!

poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul morţii

Se-ntinde râul morţii
Precum lanul de grău...
A început secerişul de suflete...
Vuieşte cerul de durerea clopotului
Şi lacrimi de spice cad peste
Carnea pământului.
Riduri de spice se strâng
În nopţi sângerii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre Morminte!

Oameni care au fost şi nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morţi, şi nu-şi mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!

Au adormit într-un somn adânc şi nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uşi deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.

Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câţiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!

Noi, toţi ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple şi să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghiţit mormântul!

poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!