Măseaua (fabulă)

Acolo unde trec, la vale... amestecate,
Cu băuturi alese, diversele bucate,
În clipele de groază stupidă şi abjectă...
Măseaua se declară supusă, dar defectă...
Şi-ţi vâră un cuţit până-n picioare!
O!... De-ai putea ţipa precum te doare!...
Iar dacă simte reci fiori de cleşte,
Te lasă uşurel şi chiar o mai slăbeşte;
Găseşte cum şi ce, deretică prin casă
Şi-ţi lasă loc de poftă şi la masă!
Dar dacă-o zgâlţâi cu semeţul cleşte,
Stă rece, neclintită... bărbăteşte
Şi te împinge să constaţi că vina,
O poartă o străină - întâmplător vecina-
Aşa încât. pornit să spulberi răul,
Tragi de măseaua bună cu... lasoul!...

Morala
Dacă asculţi de scrâşnet de măsele,
... Rămâi fără ele!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măseaua de minte de pe urmă

Calul se caută la dinţi,
Omul la măsele;
Cât le au mai sunt în minţi,
De nu, îs belele!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (august 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măseaua minţii

Ţi-e dat atâta să cunoşti
În lumea asta pertinentă
Căci nu te miră că la proşti
Măseaua minţii e prezentă.

epigramă de Laurian Ionică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te doare

ce te doare, ce te doare,
domnişoară, visătoare,
că ai vise tot mai rare
cu răpiri imaginare
şi iubiri amăgitoare?
că trec anii tot mai repezi
şi tu farmecul ţi-l lepezi
şi-ţi dă albul pe la tâmple
şi sufletul ţi se umple
de doruri neîmplinite
şi de somnuri nedormite,
de vise-ntoarse pe dos
de-ai rămas carne pe os.
bată-ţi, fată, vânturile
ca să-ti zboare gândurile,
în siberii şi sahare
unde viaţa loc nu are,
să rămâi ca o nalucă,
să-ţi piară pofta de ducă.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă se plăteşte

În viaţa asta totul se plăteşte,
Te sui pe culmi şi te trezeşti în vale,
Păcatele nu crezi că-s ale tale
Ori dacă nenorocul te pândeşte.

A nu aluneca cumva pe Cale
Tot pasul tău de ierburi se fereşte,
Iar inima îţi pare prinsă-n cleşte
Când treci subtil târându-te agale.

Tu vezi mental cum aripa îţi creşte
Să poţi urca în zbor spre astrul Soare
Să-i pipăi raza care te-ncălzeşte
Şi-ţi vindecă o rană ce te doare,

Dar peste tine cade vremuirea
Şi spre lumină-ţi cauţi orb ieşirea...

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară

Seara îşi schimbă încet-încet veşmântul,
i-l ţin copaci la poale de ponor;
iată: acum s-a despărţit pământul
într-unul ce se-nalţă şi altul căzător;

eşti al niciunuia de-a-ntregul când te lasă,
nici chiar întunecat precum o casă,
nici invocând nemărginirea toată
precum o stea în noapte avântată –

şi-ţi lasă,-nfricoşată viaţa ta,
nelămurită, spre-mpliniri crescând;
când mărginită, când înţelegând,
în tine când o piatră, când o stea.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respect

Toţi în jurul tău aleargă după bani
Mertzul şi gagica îţi atrag mulţi fani
Luptă să ajungi şi tu acolo, sus
Vremea hipioţilor a cam apus

E mişto să-ţi faci vacanţa în Dubai
E la modă să fii mai tot timpul high
Nu contează câtă carte-ai învăţat
Fă pe şmecherul să nu pari un ratat

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei
Respect

Toată ziua nu ştii decât să munceşti
Eşti ca un robot şi o să rugineşti
Poate într-o zi o să-nţelegi că nu
Timpul nu se-nvârte după cum vrei tu

Doar o viaţă ai şi dacă nu eşti prost
Totul are sens şi totul are rost
Ştii că numai tu o vei putea schimba
Nu-i lasă pe alţii să facă mişto de ea

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei respect

Dacă vrei, dacă vrei

Şi de ai vrea să mai ştii...
Nu, nu, nu-i timp pentru prostii

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei respect

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Acolo unde pruna dă ţuică orişicui
Şi glia prinde flăcări în seceta de vară,
Acolo, într-o casă de ţară mă născui,
Din vrejul dus de vânturi, cu pulberea usoară.

Când fratele pornise, la ciori să dea măseaua,
Era dulgher şi meşter şi-atunci pornea mereu,
În zori de zi cu tata şi mama pe şoseaua
Pe care prin ţărână, la joc am fost şi eu.

Şi au rulat secunde şi ore pe cadrane,
Pân^prins-am meşteşugul rindelei de tâmplar
Şi când fusei de-o şchioapă, atunci aud, Ioane,
Ăst prunc, spunea vecinul, e bun să-l faci zidar.

Şi-am început nisipul să-l mistui, mi se pare,
Cu forţa unui mânz ce prinde să ridice,
În palme bătucite, pornise a răsare,
Tot felul de garoafe, superbele aglice!...

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce bun?

la ce bun e omul, dacă nu învie
fără judecată aspră şi târzie?
la ce-i bună viaţa, scurtă şi nedreaptă,
dacă nu găseşte către cer o treaptă?

la ce-s bune toate cele trecătoare,
dacă nu se ştie pentru ce se moare,
pentru ce speranţe, pentru ce iluzii?...
reveni-vei oare ca să tragi concluzii?

ne jurăm iubire fără de adio,
la ce bun e timpul ce va risipi-o?
ne dorim destinul ca pe-o escaladă,
cui i-e dat să urce, cui i-e dat să cadă?

la ce-i bună groapa, dacă ţine rece
şi prin faţa crucii nimenea nu trece?
la ce-i bun oftatul, ca o rugăminte?
unde-i adevărul? cineva ne minte...

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

cleşte

Cleşte. Dispozitiv de extracţie a cuvintelor de la cei tăcuţi.

definiţie aforistică de David Boia (22 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei sticle cu vin

Se simte omul "onorat"
Când îşi găseşte alinare
Dintr-o sticlă de Muscat,
De Murfatlar sau Dealul Mare.

El nu se lasă de băut,
Nicidecum din întâmplare,
Găseşte parcă-i un făcut,
Îşi ţine sticla... alinare!

Când te opreşte un oarecare
Şi-l vezi că are-o tulburare,
Trezeşte-l uşurel acum,
Că-abia se clatină pe drum!

Celui ce se simte avizat...

rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitire plutind

Mă lasă carnea
ce să zic!!?
Mă lasă ciorbă de om
Mă lasă umbră de umbră
de pom
mă lasă
ce sa zic!?
Mă lasă inima în drum
cu buzele noi
mă lasă
trupul mamei
mă lasă
tata lângă casă
mă lasă
şi nu-i pasă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel la normalitate

Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viaţă-n găurică;
Şi unui şoricel îi este frică,
Ascuns în borta unde a intrat.

Ce-ar mai putea să spună o furnică
În muşuroiul său adânc săpat?
Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viaţă-n găurică.

Când tragi, ducând o viaţă de rahat
Dar standardul de trai nu se ridică,
Şi-ţi vine, când mai mergi la una mică,
Să-ţi bagi picioru-n cei ce i-ai votat,

Nu trebuie să fii un obsedat!

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cimitir

În cimitir doar deşteptarea
Este mai grea. Încolo... trai!
Prieteni vin şi-ţi udă floarea
Crescînd pe gura ta de rai.

E-o desfătare geometria
De cruci. Şi toate au un nume.
Şi e perfecta simetria:
Sus... lume; jos... o altă lume.

Mai bună care-o fi? Fiori
Te trec în clipele mai rele:
Da, cel mai bine e cînd mori –
Şi în nici una dintre ele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La măseaua care te doare, te loveşte limba mai des.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă ceasul să meargă

Lasă ceasul să meargă, zice Richard,
Urechile îi ard, dar lasă ceasul să meargă,
Poeţii scriu de zor poeme,
Niciun ceas nu se opreşte la vreme,
Toate ceasurile merg, chiar şi pentru morţi,
Că moartea-i numai umbra unei porţi.
Dacă iubeşti, iubeşte mai departe,
Dacă exişti, încrede-te în soartă,
Totul e scris şi socotit şi judecat,
Întru sfinţenie sau chiar în plin păcat,
Eu cred în avataruri, cred c-am fost
Un fulg căzut din ceruri, fără rost,
Acum mă nalţ precum un prunc umblând prin timp,
Iubito, scrie-mi, până nu mă schimb.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: O, cât de pieritor e omul, încât chiar acolo unde are certitudinea că existenţa lui înseamnă ceva, acolo unde lasă cu adevărat urma prezenţei lui, în amintirea, în sufletul celor care îi sunt dragi, chiar şi acolo urma aceasta trebuie să se stingă şi să dispară, şi asta cât mai curând.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm 2

Mă doare umărul de sfera în care,
Albine sau furnici lucrăm cu disperare,
Duc oiştea căruţei chiar fără de resteu,
Mă împinge de la urmă Dumnezeu...
Mă doare umărul de cubul stabil,
Ce are în colţuri un aer mizerabil!
E plin de mâzgă, de noroi, guzgani,
Se infiltrează zilnic şobolani,
Iar eu le mişc căruţa, o împing cu silă
Şi-o dau de-a dura fără nici-o milă!
Dar Doamne, dacă eu mai fac păcate,
Cum de mai ai atâta bunătate,
Ca să mă ierţi, când eu întrec măsura
Şi dau cu mizerabilii de-a dura!?

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul sferic

iar mă pornii înspre tine-n fapt nestatornic de seară
când de departe tot vine ploaie ca vinul, amară
când întuneric se-aşterne ca un lăicer pe perete
şi ploaia se cerne, se cerne în sita lihnită de sete

glod savurat de picioare, fulgere norii despică,
iar în retină mă doare tunetul palid de frică
curge la vale-n şuvoaie dorul din ceruri crispate
şterge cu apa de ploiae urme prin umbre uitate

iată şi trista mea poartă, scârţie a jale zăvorul
tăce ograda ca moartă, tăce ca mortul pridvorul
rupe întunericul rece fulgerul sferic din casă
viaţa zadarnic ce trece simţi cum te lasă, te lasă...

poezie de Iurie Osoianu (20 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară de mai

Când s-a aşezat în genunchi
privirea era îndreptată în pământ,
în nicio parte
nu se întoarce nici dacă o atingi.

nu se întâmplă mare lucru,
tot ce se petrece în faţă
e o ceremonie dintr-un templu,

nu mă grăbesc,
mă simt cuprins în acest ritual
pe care nu-l înţeleg.

Dragostea se simte prin aerul aromat,
pătrunde toată prin trup,
nu am cu cine să o împart,
e ceva care nu te lasă
să priveşti în gol.

Într-o seară de mai
când rămâi surprins de ce vezi
şi-ţi place peisajul
îl sorbi din ochi.

Acasă te aşteaptă
povestea luminată,
ascultă cu ceaiul fierbinte
cum se închid florile,

tu surâzi mirată
într-un scenariu inexistent.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului

În casa sufletului tău,
Fă curat, dacă e cazul,
Alungă ce-ţi face rău,
Şi-ţi ţine umed obrazul.

Lasă să între lumina,
Trage oblonul din geam,
Ca tristeţea, bat-o vina,
Să nu mai revină. Neam!

Şterge praful, du gunoiul,
Scormone prin amintiri,
Strânge mizeria, noroiul,
Lăsat de false iubiri.

Pune-ţi o lalea în glastră,
Toarnă-ţi un pahar de vin,
Nu mai sta aşa sihastră,
Timpul trece şi-i puţin.

Lasă muzica să-ţi cânte,
Pe-acorduri de pian şi Bach,
Rana inimii să-ţi zvânte,
Şi să nu-ţi mai urle "Ah! ".

Schimbă yala, e mai bine,
Că altă adresă... n-ai,
Nu mai primi pe oricine,
De vrei linişte să ai.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!