
Copil din uter de cuvânt
Dumnezeu nu sa născut adult
Amniotic copil era în vid
Ca într-un uter de cuvânt
Sa trezit pe tot stăpân
Și a suflat într-o păpădie
Cum numai el stie
Și a făcut din univers o feerie..
Dar intunericul cum nimeni nu știe
La pus la incercare cu a sa iubire
Fiul cel prim în viața sa de visare
Și la trântit de asfaltul negru
Răzbunându-se fără iertare
Pe Adam pentru cunoaștere
Ce-i viată sau îngropare
Pe o Golgătă unde iubirea
La învățat ce e iertarea
Făcându-l gânditor
Să fie cu noi..
Iertător sau neiertător
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iertare
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre negru
- poezii despre naștere
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Acid de feerie
Crezându-se-ntre muze,... zee.
Cu lacrimă de sialoree,
Muzele o să-i deie
O lecție-n puf de "păpădie".
Cu plopii,.. acid de feerie.
Căci pe ei, o lume-i știe
Cu scrum prăbușit din astre,
Urma, florii de tei măiastre
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre cenușă sau poezii despre astre

Poemul visului
Un vis trăit
e acel puf de păpădie
ce arde într-un albatros
cu zbor de colos
lăsând în urmă dâre feerie
de curcubeu cu semn de infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre poezie, poezii despre infinit sau poezii despre curcubeu

Alt univers
Iubindu-te...
M-am născut din nou
Sărutându-te pe tine
Sărut albastrul cer
Imbrățisându-te...
Țin in brațe tot universul
Alintându-ți genunchi
Simt tot ce-i nepământesc
Răsfirându-ți părul
Aripi din palme-mi cresc
Odihinându-mi sufletul pe umeri
Liniștea munților o trăiesc
Ascultându-ți focul pieptului
Ascult cuvântul ce a născut tot ce e in univers
Iubindu-te...
Ai născut un nou univers
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre păr, poezii despre munți, poezii despre foc sau poezii despre creștere

Poem uterin
Orice viață e uter pentru altă viată!
Din cel de lacrimă sfântă de mamă
spre cel de lut ce ne înhamă
să coborâm sau să urcăm spre altă...
Viață
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mamă sau poezii despre altă viață

Imaginea divină
În ceas de cumpănă toți se roagă
Pentru Iertare, Milă, Pace și Iubire;
Către-aceste virtuți minunate
Se întorc cuvintele lor de mulțumire.
Căci Iertarea, Mila, Pacea și Iubirea
Reprezintă pe Domnul, Tatăl cel de sus;
Dar Iertarea, Mila, Pacea și Iubirea
Reprezinta și-Omul, pe fiul Lui, Isus.
Căci Mila are-înfățișarea omului,
Iertarea, inima umanității;
Pacea e îmbrăcămintea lumii,
Iar Iubirea, forma umană a divinității.
Atunci când oamenii, din orice țară,
Se roagă-n ceasuri de nenorocire,
Se roagă divinității cu formă umană:
Iertare, Milă, Pace și Iubire;
Trebuie să iubim forma omenească,
Cu toții, creștini, păgâni, musulmani sau evrei;
Când există Iertare, Milă, Pace, Iubire
Printre oameni, Însuși Domnul locuiește-n ei.
poezie celebră de William Blake, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre creștinism, poezii despre ceas, poezii despre vestimentație, poezii despre mulțumire sau poezii despre islam

Bătăi de păpădie
Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ți-o aprind în inimă ție
Cu iubire de demon curată
Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezești în cer euforie
Printre moarte paradisuri
Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ți fie..
De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune
Când tu umbli prin iaduri diurne
Cu pleata în vânt și inima plină
De dor, cu furibunde supline
Ce te ard in această tină
Aprinzând puful de păpădie
Pentru ce,.. tot cerul știe
O singură ființă..
Ce are putință
Să nască in tine, demone
Lumânări de păpădie..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre inimă, poezii despre fericire, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre rai sau poezii despre nebunie

Răsărind răsăritul ei în mine
Speranța mea în fiecare dimineață
Puful de păpădie din galbena păpădie
Ce bate în fereastră fără gălăgie
Cântând în raze ce o răsfață
Când ridică pleoapa ea, adormită
Cu o culoare de feerie din feerie
Ce nu o vezi în nici un răsărit de galaxie
Când roua de pe iarba genelor uimită
Răsare in mine cu puf de privire, minunătie
Ce trezeste fiecare nisip din mine
Arzându-l în clăbuci de cristal în retine
Ca o ninsoare în fiecare cu o petală, verzuie
Și mă scaldă de tot și toate în divine
Șoapte curcubeie din a ei privire
Răsăsărind răsăritul ei în mine
Doamne cu simplă clipire, de fericire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre somn
- poezii despre răsfăț
- poezii despre rouă
- poezii despre nisip
- poezii despre ninsoare
- poezii despre galben
- poezii despre dimineață

Poem cu un nume la sfârșitul poemul ce eram eu... ce m-a renăscut
Când nu mai aveam nici o speranță
A apărut ea, ultima culoare din curcubeu
De care stăteam atârnat în piatră
Să cad in nesfârșitul abis de"eu"
Și ma învăluit, fără să știu, ma topit!
Intr-un abur dintr-o piatră, și mirat!
Am strigat."Nu se poate niciodată!
Cum să topești în adiere o piatră!"
Unde e praful? A întunericului lavă?
Ceva e neobișnuit spunea inima.
Ce nu simte păcatul și patima
Și... râdea minunată prea suavă!
Mintea nebuna, alb negru amestecat...
In cenușiul mâl unde am stat, scufundat...
Muțise ca o piatră ce asteaptă o daltă
Să fie in strop de rouă sculptată!
Și început să curgă atât de cald
Cu surâs nemaivăzut în nici un soare
Cu a tuturor florilor nemaisimțită boare
Ea, o culoare ultima din curcubeu, unde-n bold
De păpădie, atârnam eu, o piatră mai grea
Decât cuprindea Universul în materia sa
Cu intuneric ce biciuia și venin mă agasa
Cum cântă floarea când ii cad petale... tristețea.
Ce sa topit dintr-o piatră într-o culoare
Dar ce culoare, ce a scris poezii nemuritoare
Cerneala cu care scria mereu Luceafărul
VIOLET,... culoarea ce va deveni infinitul...
Tuș,.. cu care voi scrie mereu poemul meu.
Al pietrei agătată de ultima culoare din curcubeu
O ultimă culoare ca un puf de păpădie
Ce tine pe el și duce Universul în zbor, de cineva nu știe!
VIOLET... esti tușul punctului ce sunt eu
Unde în soare nemaivăzut mereu
Te rotești în singurul soare, VIOLET
Ce a născut din acest punct,
Ce nu era decât o umbră de punct
Inainte de a se termina primul cuvânt
Ce a dat Universului viată, culoare, cânt
Deasupra "I-ului" de la "iubire" sfânt
Ce tu l-ai transformat într-un poem
Ce pe talpă ție rouă de zâmbet acum
Sărutându-i in curcubeul poetului ronin
Neînchinat nimănui în al Unversului chin...
Pe care tu, VIOLET, l-ai auzit tânguind
Când bântuia în piatră de cuvânt, infinitul dorind
Și l-ai mângâiat intr-o culoare, nu cerului senin
A quasarului ronin poet cu vers ucigaș și iubitor...
VIOLET
Poemul renașterii mele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre zâmbet sau poezii despre versuri

Viața câteodată își cere iertare
Viața câteodată își cere iertare,
Îți dăruiește uneori în compensare
Ca într-un falanster, cât ai avea nevoie,
Nicicum cât meriți, mitralieră-n foc de voie,
Fără de țintă și uneori fără de glonț,
Pe un perete alb dintr-un fragil gablonț,
Pe care tu deja, cu trupul conturat,
Ai inima țintită de glonțul neratat;
Nu curge sânge însă iar începe ploaia,
Șterge visarea, se pogoară din nou droaia
De suferințe, pe un cuget fără șansă,
Ce n-are cum să știe c-o ne-nțeleasă ansă
Îl trage din pustie pe un pământ de dor,
Îl ține să răsufle până ce alții mor
Și nu mai știe unde, în alba sa predare,
Să regăsească poarta spre veșnica uitare.
Da, viața își cere uneori iertare,
Într-o complicitate uluitoare,
Sacrificând pe tine întru iertarea mea,
Sacrificând ce vine, pe ce a fost deja,
Balanță descentrată ce are doar dreptate
Și greutățile în impoderabilitate
Și numai tu în fond, legat la ochi privești,
Cum gânduri și speranțe în van mai irosești,
Îngăduință, toleranță, neputință,
Imagine princiară fără de umilință,
Da viața o eroică și asumată dezertare,
Ești singurul ce poate a-i dărui iertare.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță, poezii despre cadouri, poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre suferință sau poezii despre ploaie

Poem
Din vidul buzelor în sărut
tu-mi naști universul unde cânt
stelelor mărilor lumilor
ești primul cuvânt
dinaintea primului cuvânt
ce a născut ceea ce sunt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele

Șoapte de sabie
Cu privirea mea de harpie
Zăresc șoaptele de sabie
Ce aripile mi le taie
In scrumul de vers pe foaie
Și va veni o altă zi
Ca fumul mă voi risipi
Să nu încerci să țipi
Ochii in zbor vor fi surzi
Spre visul meu de păpădie
In fuior înalt de ciocârlie
Ce doar tâmpla ta mi-l știe
Ucis în umbră de feerie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre ochi, poezii despre fum sau poezii despre aripi

Nemurirea cuvintelor
Nici dacă a-i scrie poezia perfectă
O utopie a literelor
Timpul nu iartă nimic
Cuvinte, oameni.. piatră,
Nemurirea nu ne-o oferim singuri
In efemeritatea fără sfărșit
Ce-o radiezi prin fapte... cuvinte
Străbate intunericul și veacurile
Cât lumea va exista
Și intr-o zi se va sfârși și ea,
Șoapta ce să zboare in univers
Pe buze de stele, aștri, comete
Toată viața poți să o cauți
E in noi din totdeauna
Iubirea... praf de stele din inima ta
Ce moarte nu are
Se metamorfozează
In floare, copac tot ce ne inconjoarā
Și intunericul de-ți este credință
Ce crezi că este vidul rece?
Lumină fără suflet...
Așa cum e și trupul fără inimă
Ce-l vezi dar nu-l simți..
Radiază lumina in cuvinte, fapte
Sufletul va fi o rază nemuritoare
In infinitatea iubiri..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre timp sau poezii despre trup și suflet

E un vis oare?
E un vis oare?
Și mi-am înfipt condeiul
în piept cât am putut de tare..
Dar...
Nu doare!
O fi iubirea?
In care nimic din ce faci
pentru ea nu doare?
Sau e visare?
Cine știe oare...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ai incerca
Nacela de inimă îndrăzneață
Balonul visului te prea înalță
Și te ridici și iar ridici
Nestiind, tu,.. sărmană că o să pici.
Și cazi și spini te zgârie caudini
Rugându-te să te opresti în ei..
Cu rugi neauzite de chiar Dumnezei!
Ce-or să fie mulți în infinit, buni..
Dar fără tine, Luciferi vor fii venini!
Ce nu au milă de ale tale căprioare
Bătăi ce mor, voind să fie iubitoare
Căci puterea ta nu are-n veci, nimeni!
Nici ingeri, nici Dumnezei, nici eu
Să te opresc să cazi în abisul tău...
De unde renaști cu cea mai mare minune
Iubirea ce la muiat pe Dumnezeu cu fiul său..
Ce a unit două culori alb și negru
In doi oameni, ce sunt cele mai crude fiare
Intr-o haită de lupi și un pui de om, mirare!
Iubire esti pasărea de lumină care...
Oricât ai incerca să o innegresti
Nu faci decât mai tare să o strălucești
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre prăpăstii sau poezii despre lupi

Univers de fluturi
De-ai știi cât de mult te iubesc
Cum bate inima când șoptesc
Numele la care se prăbusesc
Bătăile si-n crini infloresc
Doar tie să ti le dăruiesc
Si-n petale-nchise zumzăiesc
Fluturi ce pe ceruri scriu
Numele singur pe care-l stiu
Căci nici de zei, ingeri
Nu mă pot la auz tresări
Ca numelui tău, prim cuvânt
Ce-a ivit universul unde sunt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi sau poezii despre crini

- iubire (vezi și dragoste)
- Prințul Andrei: Iubirea? Ce-i iubirea? Iubirea stă în calea morții. Iubirea este viața. Tot, tot ce înțeleg, înțeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu și, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veșnic al tuturor lucrurilor.
replică celebră din Război și pace de Lev Tolstoi (1869)
Adăugat de Atena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Lev Tolstoi despre iubire, citate despre moarte, citate de Lev Tolstoi despre moarte, citate despre viață, citate de Lev Tolstoi despre viață, citate despre religie, citate de Lev Tolstoi despre religie, citate despre existență, citate de Lev Tolstoi despre existență, citate despre Dumnezeu, citate de Lev Tolstoi despre Dumnezeu sau citate despre Andrei

Așa de mic
Așa de mic sunt fără ea
O sământă de mac
Pe planeta unei semințe de mac
Și doar ea mă înflorește
Cu atingerea când șoptește
Dintr-o sămânță de univers
Pe ea cu multe universuri
Șoptindu-mi pe lângă
Ale mele versuri
"Ești versul prim între versuri"
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete

De n-am dormi...
Fără păcat e omul când e copil
Dar incet il uită-n el prins de util
Și doar când corpul m-ai și doarme
Omul numai face păcate, Doamne!
Si te gândești Tu ce aici ar fi
De gândurile nu ni le-am odihni
Dimineața să ne trezim senini
Precis eram acum gata a sfârși...
Căci jumatate din viată, dormim
Și jumătate ne facem că o trăim...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre gânduri, poezii despre corp sau poezii despre copilărie

Poem fără răspuns
Am decăzut cu totul...
Am ajuns să votăm ce înseamnă iubirea...
Ea nu are definiție
Nu are motive
Si nu poate fi explicată...
E singura întrebare fără răspuns
Căci găsindu-i un motiv
Ea, numai este iubire....
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare
Lumina din Infinit
cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit
pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar
cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia
pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința
fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit
doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi
căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor
numai El a îndrăznit
să susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața
n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină
doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis
Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească
și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare
altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus
nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său
doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut
din pământ și din lumină
și din apă și din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis
Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ
El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce
El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat
Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
să trăiască îndurarea
glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea
mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre mântuire sau poezii despre vorbire