Oricât ai incerca

Nacela de inimă îndrăzneaţă
Balonul visului te prea înalţă
Şi te ridici şi iar ridici
Nestiind, tu,.. sărmană că o să pici.

Şi cazi şi spini te zgârie caudini
Rugându-te să te opresti în ei..
Cu rugi neauzite de chiar Dumnezei!
Ce-or să fie mulţi în infinit, buni..

Dar fără tine, Luciferi vor fii venini!
Ce nu au milă de ale tale căprioare
Bătăi ce mor, voind să fie iubitoare
Căci puterea ta nu are-n veci, nimeni!

Nici ingeri, nici Dumnezei, nici eu
Să te opresc să cazi în abisul tău...
De unde renaşti cu cea mai mare minune
Iubirea ce la muiat pe Dumnezeu cu fiul său..

Ce a unit două culori alb şi negru
In doi oameni, ce sunt cele mai crude fiare
Intr-o haită de lupi şi un pui de om, mirare!
Iubire esti pasărea de lumină care...

Oricât ai incerca să o innegresti
Nu faci decât mai tare să o străluceşti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să-ţi spun cum să te ridici

Când viaţa îţi dă
o mie de motive să cazi,
te ridici,
Când zilele par întunecate
şi nu ai nici o cale de ieşire,
speri,
Când dezamăgirile
ţipă mai tare decât visele,
tu construieşti.
Când ridurile
se încrucişează cu faţa ta,
zâmbeşti,
Când eşti singur,
vino să mă găseşti.
O să-ţi spun cum să te ridici,
dar îmi spui şi mie la fel.

poezie de Eugenia Calancea (22 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că cel mai mare obstacol al tău în acest moment este: "Eu nu pot!" Eu nu pot să îmi descopăr pasiunea, talentul sau vocaţia. Eu nu pot să am un corp frumos. Eu nu pot să am parte de iubire şi fericire. Punem pariu că poţi? TOT ceea ce tu faci azi era odată imposibil să faci. Dacă atunci când ai învăţat să mergi, părinţii tăi ar fi zis: "Nu mai încerca să te ridici, că te loveşti." probabil şi azi ai fi mers în patru labe. Ai avut nevoie de o doză mare de optimism şi curaj ca să te ridici, să cazi din nou să te ridici şi să începi să stai pe picioarele tale. A fost un moment când să mergi pe ambele tale picioare a fost foarte greu iar odată părea chiar imposibil.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruci îndoite...

Fugitam mult şi bine
De fiare in peşteri
Cu picioarele goale
Rugându-ne la ingeri
Să ne fie doar lumini..
Ne-a fost tare bine?
Acum in intunericuri
Ne ducem singuri
Ne rugăm din invidie
Fără lumină in suflet
In prea multă lumină
Prin oraşele peşteră
Unde ne inchidem..
Prividu-ne intre noi
Ca niste fiare in război!
Şi va veni iar vremea
Cu cruci indoite in zvastici
Când o să ne ucidem

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viaţa asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Şi nu ştiu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinţilor milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenţi nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopţilor somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ţi mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas şi nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici paşi rătăciţi în lume fără Tine,
Când te caut în nu ştiu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau aşteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vis

Ce vis eşti tu, femeie
cu frumuseţe de Dumnezeie
nălţătoare de fluturi din lutul
coconilor de mere în Paradisul

ce nu-l poate creea nici Dumnezeu
în toate lumile unde te voi căuta mereu
pe tine, cea ce-n suflet îmblânzeşte
şi iubeşte...
ingeri şi demoni mei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti la fel ca mine

De nebun...
Privind...
Ai sa-ntelegi...
Tu nu esti altfel...
Esti la fel ca mine...

De sus pare-o intinsa panza
Ce este patata-n verde albastrui
Dar de cazi, fara vreo scuza
Te trezesti umbland hai-hui
De nebun...

Si nu te miri caci timp nu ai
Din pricina gandului neostenit
Ca esti un geniu. Ce ai?!
Ce vrei?! De ce ai atipit
Privind...

Ploua-ntr-una far' vreun sens;
Paradoxal, doar ideile-mi sunt ude,
Caci poteca este un doar mic nonsense
Pe care te-avanti, plin de idealuri crude...
Ai sa-ntelegi...

Tu spui ca zbori precum un nor
Si ca vorbesti precum privighetoarea...
In nemurire tu nu ai zavor
Si stii cum este s-asculti marea –
Tu nu esit altfel...

Si eu, cand inchid ale mele pleoape
Ma vad intr-o cu totul alta lume
Si te zaresc, insa-ti vorbesc numai in soapte,
Si de la tine - nu astept nici o minune
Esti la fel ca mine...

Murind te nasti,
Traind tu mori
Totusi iubesti,
Dar in visari...

poezie de Marius Florin Mihaescu (1996)
Adăugat de Marius Florin Mihaescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau Isus pe Tine

Îmi vreau viaţa doar cu Tine
O Isus pe acest pământ
Prinţ al slăvilor Divine
Ce-ai murit şi pentru mine
Să ajung în cerul sfânt

Eu mă vreau pe-a Tale braţe
O Isus în veşnicie
Duhul Tău să mă înalţe
Şi-a Ta mână să mă-nhaţe
Să-ţi cânt Fiinţa Ta cea vie

Căci pe Tine eu te vreau
Fiu născut ca nimeni altul
A mea fiinţă să ţi-o dau
Căci eu Domn pe veci te iau
Pentru veci din tot înaltul

Nu vreau Doamne răsplătire
Nu vreau daruri nici comori
Ci eu vreau a Ta iubire
Şi a Ta neprihănire
Pe Tine — te vreau din zori

Nu vreau cerul şi nici Raiul
Ci te vreau Isus pe Tine
Tu să-mi umpli de-acum duhul
Să nu am pe nimeni altul
Prinţ al slăvilor Divine

Eu Fiinţa Ta o vreau
Ochii Tăi Isus de foc
A mea fiinţă să ţi-o dau
Ca în veci cu Tin" să stau
Mai aproape să-mi faci loc

Ia-mă Tu pe-a Tale mâini
Să îţi văd Isus privirea
Ţinta dragostei dintâi
Şi cu mine să rămâi
Să îmi înnoieşti iubirea
13-11-2021 M.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât te vreau Isus

Nu vreau Domne cerul Tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt şi Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină

Nu vreau nici cununa vieţii
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineţii
Să-mi ştergi lacrima — nămeţii
Vreau Fiinţa-ţi minunată

Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ţi-o dau

Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îţi dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea

Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruieşti
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primeşti

Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori şi nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Şi Fiinţa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni

Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Fiinţă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu

Tu Isus — eşti darul meu
Dacă vrei să mă primeşti
Mire să-mi fii — Dumnezeu
Eu să-ţi cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cereşti

Tu îmi eşti Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Şi mă ia în a Ta ţară
Rob să-ţi fiu şi ucenic
29martie 2020 mănăştur

poezie de Ioan Daniel Bălan din poezia e cumpusă sâmbătă sau duminică , deci n-ar cum să fie publicatăîn cărţi sau reviste , exepţie (29 martie 2020)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai iubitoare inimi sunt pline de spini, precum trandafirii.

aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea ta cu păr scăldat în aur

Te-ai înălţat de mult la cer, şi azi
În noapte străluceşti atât de tare,
Peste păduri cu-a ta lumină cazi
Şi peste munţii toţi şi peste mare.

Eşti poetul cel mai de cu seamă,
Ai scris cu sufletul atâtea versuri,
Ţi-ai declarat iubirea fără teamă,
Ai dus până la cap a tale visuri.

Fiind băiet odat' păduri cutreierai
Şi îţi plăcea s-auzi cântul naturii,
Întins pe iarba verde adesea tu stăteai
Visând ca ea să-ţi dea dulceaţa gurii.

Din prima clipă te-ai îndrăgostit,
Ţi-au curs şi multe lacrimi pe obraz,
Era frumoasă, paru'-i de aur despletit,
Pentru tine totul, icoană şi privaz.

Şi ai iubit-o mai mult decât viaţa,
I-ai dedicat poeme multe, multe,
Doar lângă ea îţi regăseai speranţa,
Căci ea ştia prea bine să te asculte.

Erai Eminul ei, iar Veronica
Minunea ta cu păr scăldat în aur,
A fost a ta iubire, unica,
Al sufletului tău dulce tezaur.

Peste păduri şi peste munţi şi mare
A voastră dragoste va dăinui în veci,
În fiecare seară Luceafărul răsare,
A ta lumină blândă peste noi o treci.

poezie de Răzvan Isac (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mină gândului

Aşa din senin mă uit la tine!
Aşa din senin zâmbeşti în văzduh.
Aşa din senin mă mir.
Aşa cum între îngeri te ridici
Ţi-aş purta umbrela cu pitici
până în mină unde să-mi ridici
statui de întuneric
unde nici
un Dumnezeu nu a văzut cazmale!
Aşa că te invit...
Pleacă de-aici!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o noapte

Clipă galbenă efemeră
Ceară de inimă amorul, speră
Focul ielelor ne împresoară
Şi în lacrimi bătăi omoară

Şi cine le mai şi întelege
Praful din el se poate alege
Ele coboară după iubire
Dată de mult pe amăgire

Şi crezând că o pară iar
Le poate da lumină în amar
Uitând că iubirea nu-i o noapte
Plină de măşti şi false şoapte

E un infinit prea nedefinit
De demoni şi albi îngeri
E făcută să râzi şi suferi
Căci noaptea are şi vid finit

Intre stelele priviri în amor
Ce răsare mai senină-n zor
Nu ia seamă de arse comete
Ce luminează o clipă-n noapte

Pleacând, lăsând negru mai departe
Asteptând in iaduri prea moarte
Doar să simti amăgirea-n noapte
Cu foc de iele-n clipe deşarte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament scris cu curcubeu

Cu băjanie lumii să nu fiu
Pentru că-ntro zi, nu vreau să ştiu
Voi pleca, aici să nu ma fiu.
Dar totuşi... mult mai mult o să fiu...

Decât am fost cu trupul de vânt
Ce lăsa curcubeu de tuş pe pământ
Din desaga de nouri de cuvânt
Ce-n senin nevăzut de voi-l cânt

Alergând după un puf de păpădie
Ce e a fericirii ciocârlie
După o picătură de ploaie
Ce cerul genunchiul il îndoaie

In sunet culori in mine
A sufletului rugăciune
Ca lacrimile lumii venine
Să fie curcubeie divine

Ce îngheată în cruzi spini
Adânci cât un abis, haini
Ca o haită mare de demoni
Ce par de-i vezi ingeri minioni...

Căci de-mi rămâne condeiul
Nu contează unde e bordeiul...
In vidul rece ori purgatoriul!
De am cu mine cu ce scrie versul

Pot arde in smoală de mercur
Voi înmuia condeiul chiar în el
Să scriu legat în orice fel
Ce e minciună şi adevăr

De-ar fi chiar acolo-n paradis
Masca nu o suport ca derviş
Să acopere un chip prefăcut
Pentru un fir de praf de lut

Din care am fost plămădiţi
Despicaţi să învătăm aici
Să ne simţim iar iubiţi
Contopindu-ne senini, smeriţi

In ceea de cer am fost sortiţi
Intr-o lacrimă pură de rouă...
Să ne dea trup de curcubeu nouă
De intuneric în veci să nu fim robiţi.

Şi deci, să nu mă plângeti
Eu voi curcubeu pe ăst cer
Din lacrima tuşului mercur
Sub trupul meu să râdeţi

Eu demonul ronin lumii
Ce a învăţat a iubii
In intunericul rece de aici
Mai rece decât toate ce vor fi...

Şi când mă veţi vedea din nori
Apărând cu sunet de culori
La mine să nu vă gânditi
Atât vă rog,"Să vă iubiţi"

Căci ea doar ea, iubirea
E omului în veci menirea
Să-şi simtă, sărute nemurirea
Să-i ucidă timpului preamărirea

Lâsând deoparte judecata,
gândirea, rasisimul, ura...
războiul aurului tevatura...
căci vor rămâne-n lumea asta...

De unde voi pleca acuş şi eu
Devenind dintr-o lacrimă de cerneală
Ce mi-am dorit mereu, mereu!
Pe cer un curcubeu...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecclesiat – Toate râurile curg spre mare, dar marea nu se umple

Cazi, te ridici, iar cazi, iar te ridici,
Dacă nu te mai ridici, eşti mort.
Un cuvânt – ucide, o palma – ucide,
Uneori, glonţul te poate ocoli,
Este trist să vezi cum maimuţele din Zoo-park
Se degradează, devin obscene şi chiar
Respingătoare, la fel sufletele noastre
Îmbibate de ură, orgolii, sufletul – o maimuţă
Închisă-ntre gratii, privită cu o mare curiozitate,
Dar fără dragoste, ehei, pisicile de Angora,
Altă chestie, dar parcă n-au suflet, ce contează?
Cinstitul Iago se autoproclamă Maur,
O violează pe Desdemona, nu o ucide,
El violează o lume, face legi, facer spune,
Cinstitul Iago şi cinstitul Brutus.
Fumul era ultimul cuvânt al celor ucişi.
A fost un ultim sărut.
Un semn, o literă,
Iau litera, o adun cu o altă literă,
O frază, un poem, o cantată,
Orga înţelege şi mi se alătură.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adevăr şi din iubire

Din adevăr şi din iubire îmi fac şi patrie şi crez
În viaţa mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai aşez.
Pentru-adevăr îmi dau viaţa, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orişice să-mi vreau.
Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul şi iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot şi nu pot, e-n zadar.

Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărţită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr făţarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viaţa cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din Infinit

cinste slavă şi mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit

pentru noi şi-a dat viaţa
sus pe cruce la Calvar
şi scuipată i-a fost faţa
să ne dea viaţa-n dar

cinste slavă şi onoare
îi aducem Lui Mesia
şi-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veşnicia

pentru noi Isus şi-a dat
şi viaţa şi Fiinţa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentinţa

fără pată fără vină
El viaţa şi-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit

doar Isus cel acuzat
de preoţi şi farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi

căci doar El era iubirea
al vieţii Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor

numai El a îndrăznit
să susţină că-i Viaţa
Lumina din Infinit
ce străluce dimineaţa

n-a fost nimeni pe pământ
ca şi El ca să susţină
că e Fiul Celui Sfânt
şi trăieşte fără vină

doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis

Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
şi să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească

şi Hristos l-a înălţat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare

altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca şi Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca şi Fiul Lui supus

nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca şi Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său

doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieţii veşnic val
ambii omul l-au făcut

din pământ şi din lumină
şi din apă şi din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis

Isus doar ne e menirea
şi Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ

El pe braţe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu şi-al tău păcat
în rai să ne poată duce

El păcatu-a ispăşit
şi pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
şi noi inima i-am dat

Tatăl Sfânt a hotărât
ispăşirea şi iertarea
omul iarăşi mântuit
să trăiască îndurarea

glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea

mulţumesc o Tată Sfânt
mulţumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici unul

Fără femei nu ar exista bărbaţii!
Fără bărbaţi nu ar exista femei!
Nici ea sau el nu sunt mai înalţi...

Asta in iubire mereu, cinstiţi!
De vrem în iubire, infiniţi
Să fim adoraţi şi într-unul topiţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât te vreau Isus

Nu vreau Domne cerul tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt şi Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină

Nu vreau nici cununa vieţii
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineţii
Să-mi ştergi lacrima — nămeţii
Vreau Fiinţa-ţi minunată

Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ţi-o dau

Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îţi dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea

Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruieşti
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primeşti

Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori şi nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Şi Fiinţa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni

Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Fiinţă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu

Tu Isus — eşti darul meu
Dacă vrei să mă primeşti
Mire să-mi fii — Dumnezeu
Eu să-ţi cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cereşti

Tu îmi eşti Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Şi mă ia în a Ta ţară
Rob să-ţi fiu şi ucenic
29martie 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină născând lumină

Iubirea adevărată eternitatea oare caută?
Îşi naşte lumea ei, în infinit, atemporală!
Căci in infinitatea materiei stelară combinată
Noi vom primi întunericul sau lumina adunată

Si ea cum se hrăneste-n iluminarea neâncetată
Viteza timpului n-o v-a ajunge-n urmă niciodată
Lumină născând lumină cu putere din altă lumină
Lumină din lumină adunând viteza-i divină

Omenescului si universului trecându-i nevăzută
Fără a putea de timp vreodată să fie măsurată
Căci oameni pentru orice scuză timp îsi caută
Iubirea adevărată nu-şi v-a cere timp şi distanţă

Prezente acum in orice lege ş-a omului dorinţă
Dând vina când suntem cuprinsi de a lutului neputinţă
Modelată în măşti de stele puse de noi pentru ispită
Ce ne-o arată timpul si distanţa lui prea mărginită

Ce nu poate ajunge in veci peste veci vreodată
Lumină născând lumină din dragostea-i adevărată
Si nu cum credeti, combinată, ci veciilor adunată
Trecând peste viteza, distanţa,.. de timp si oameni dorită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!