De n-am dormi...

Fără păcat e omul când e copil
Dar incet il uită-n el prins de util
Şi doar când corpul m-ai şi doarme
Omul numai face păcate, Doamne!

Si te gândeşti Tu ce aici ar fi
De gândurile nu ni le-am odihni
Dimineaţa să ne trezim senini
Precis eram acum gata a sfârşi...

Căci jumatate din viată, dormim
Şi jumătate ne facem că o trăim...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând dincolo fresce

Trăim doar să amăgim
Muncim doar să trăim..
Când o să mai şi iubim
Curcubeu... noi să simţim.

Culori de iubire
Cu gust de nemurire!
Ce e fără menire
În lumea fără miere...

Culeasă din albastru
De roiul gândurilor,
Ce este al viespilor
Ce ne sfarmă colastru...

Din fagurii inimii
Să ne naştem fluturii!
În roiuri ce adună
Polen din stele, lună..

Căci ce tot aici avem
În sărutarea rece..
Într-o clipă o să pierdem
Trecând dincolo fresce!

În iaduri ce le dorim
Şi acum unde trăim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

de ce nu m-ai lăsat
între lupi
mamă când m-ai născut
şi eram acum
liber între fluturi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâul tace când se coace
Omul gălagie în lan face
Deasupra să se ridice
Pe alte tulpini-n scară

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aur de aură

Omul este definit
De ce-şi adună
Pe aici în viaţă
Până în infinit.

Căci el, aurul
Ce-l are sufletul...
Nu se mai pierde
Doar dacă se vinde.

Si dacă e dăruit
Devine mai strălucit
Şi răsare-nzecit
De inimă-nmugurit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

Va veni
Fiţi siguri
Când voi dispare de aici
Şi atunci
Voi scrie
Doar pentru iubire
Ea v-a primi tot
Versul inimii mele
Şi ea va hotărî
Ce va face cu ele
Eu nu am avere decât poezia
Şi i-o inchin toată
Celei ce mă face să uit c-am să mor aici
Iubirea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul zidar

Doarme în zid îngerul zidar
sub pătura de ţiglă şi de var
înghesuit şi trist şi fericit
doarme în zid
păzit de trecători
zidit!
Iar noi dormim în parcul ancestral
şi paşte-o herghelie dintr-un cal
troian!
Pe capul umărului meu
tu dormi de-un an
de parcă tu
şi tot de-atât mereu
eu nu!
Când ne trezim
ne scuturăm de ploi
ne scotocim în zidurile moi
ne legănăm privirile-n pământ
şi mai trezim un înger
şi râdem noi de el
când ţipă...
Dar oare unde sunt?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii cântă în gheare de vultur

Credeţi că omul o să devină mai bun
După ce ne trece virusul ăsta nouă nebun
Şi-o să cântăm pe la balcoane iar
Cântecul sufletului auzit atât de rar

Precum ai vedea raza unui quasar
Venind spre tine să-ţi releveze senin
Că nimeni pe aici nu e rege pe spin
Înfipt ieri aproapelui cu chip de zar

Rotit după interese de omul avar
Copilului-nfometat sfâsiat de vultur
Pentru o nestemată ori pentru aur
Ce acum fără valoare nouă ne par

Cântând din suflet pentru a fii-n viaţă
În funia acestui virus ce ne învaţă
Că suntem atârnaţi precum o paiaţă
În mâna avarilor care ne înhaţă:

Păduri, soare, aer, apa şi focul
Să ne trăim ca robi antici sorocul
Decameronic în zale inchizitoare
Ca un copil dus de vultur între gheare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de herghelii

Sufletele plâng Odaia Veche
unde au crescut odată
caii fără pereche
ce-au sfărmat sub copită
duşmani cu credinţa
unui copil rege
prins în jocul lumii rece
am văzut umbre de herghelii
mânate de copii
cu iie şi opinci
oprindu-se din când în când
şi-n şoapte de basm zâmbind
ce acum
aruncă săgeţile privirii
plângând ca-n iadurile fără sfinţi
pline de arginţi
pline de părinţi sfinţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi aşa am să mor
De ce să nu fac asta
Cât de mare poate fi năpasta
Spune omul in viaţa asta
Că tot o să vină moartea
Fără a putea atinge infinitul
Omul se sperie de el
Mai mult decât de moarte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turme de stele

Păşeam incet, să nu ucid ochii de rouă,
O viaţa aşteaptă urcând pe un fir
Să vadă răsăritul, să zboare in azur...
Apoi să se nască in ţipete când plouă.
Urc pe lângă râuri de mioare, inşirate
Cu capul aplecat şi ascultătoare..
Pe o inaltă stâncă o ciută netemătoare
Privind la oile de noi incătuşate.
Şi in arcuş de vânt pe un colţ de gând
Intr-un vârf de munte ca un strop de rouă
Privesc in jos funebra simfonie
Care o cântăm in fluiere de oase..
Nu suntem si noi doar nişte turme de stele păstorite de ai noştri zei!
Ne naştem in ploaia de jerfă a mamei
Ne ingropăm in lut si asteptăm pe un fir de iarbă să urcăm cu ochii de rouă
Si-n fluturi de abur să zburăm acolo... unde o viată intreagă suntem indoctrinaţi de zei si de prelaţi!
Şi cine ştie ce va fii şi ce nu...
Aici nu aşteptaţi, invăţaţi mereu să zburaţi..
Şi nu o să m-ai fie nevoie când va veni sărutul negru de zei să fiţi inălţaţi
Prin iarba universului o să cutreieraţi in comete de rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil din uter de cuvânt

Dumnezeu nu sa născut adult
Amniotic copil era în vid
Ca într-un uter de cuvânt
Sa trezit pe tot stăpân
Şi a suflat într-o păpădie
Cum numai el stie
Şi a făcut din univers o feerie..
Dar intunericul cum nimeni nu ştie
La pus la incercare cu a sa iubire
Fiul cel prim în viaţa sa de visare
Şi la trântit de asfaltul negru
Răzbunându-se fără iertare
Pe Adam pentru cunoaştere
Ce-i viată sau îngropare
Pe o Golgătă unde iubirea
La învăţat ce e iertarea
Făcându-l gânditor
Să fie cu noi..
Iertător sau neiertător

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi era mai greu

Tu m-ai lăsat plângând...
credeam că ai plecat,
dar, Doamne,
cât de frumos m-ai aşezat
în lumea Ta!
Cât de frumos aveai grijă
de visele mele!
cât de aproape mi-erai!
Acum că ai răspuns
durerii mele,
te văd zâmbind
precum un Tată
care-mi ştie drumul.
Acum Te văd,
Te simt,
crezând în Tine,
mi-ai răspuns,
când Tu, Doamne,
l-ai adus în viaţa mea,
m-am bucurat ca un copil,
dar tot, Tu, Doamne,
l-ai luat ca să-mi redai
bucuria de a trăi.
Azi, nu mă mai simt singură,
uitată,
rănită,
minţită,
nepotrivită...
căci Tu mi-ai răspuns
zâmbind
şi m-ai ridicat
deasupra durerii.
M-ai vindecat
şi-Ţi mulţumesc
că nu m-ai părăsit!

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopie sau poem?

Să muşti din acelaşi
măr cu aromă de tu
e o utopie?
Sau e poemul unui infinit
ce poate fi răsărit
căci nimeni
nu ne-a povestit
intorcându-se din infinit
aici unde mărul de viermi
incet e măcinat în vid

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de mulţumire

Ingerul
meu, de
nu ar fi
fost aici
acum n-aş
m-ai fi fost
decât in
scoică
de lemne

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borduri de scoici închise
Prelungi-n a mele abise
Se deschideau cu lumini
Când apăreai cu ochii senini

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI

Când ai copil ascultător
Nicicând vreun rău precis nu-ţi face,
Cuminte ştie să se joace,
E şi modest şi răbdător.

Îi cumperi blugi, costum, cojoace,
Nu poţi să fii nepăsător:
Când ai copil ascultător...
Nicicând vreun rău precis nu-ţi face.

Dar ce-i mai trist, supărător,
E că nu ştii în cap ce-i zace,
Căci el ascultă, însă tace,
De-i vai şi-amar de-nvăţător...
Când ai copil ascultător.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aşteptăm Isus venirea

Ţi-aşteptăm Isus venirea

Doamne jos pe acest pământ

Iarăşi să ne dai iubirea

Să trăim neprihănirea

Mire drag şi Mire Sfânt

.

Te aşteptăm Isus să vii

Să schimbi viaţa asta-n care

Noi privim spre veşnicii

Căci noi Domn te verm să fii

Îmbrăcat în sărbătoare

.

Te aşteptăm Tu să domneşti

Aici Doamne oripeunde

Pământul să-l stăpâneşti

Să faci din el ce doreşti

Dragostea spre-a ne pătrunde

.

Vino te rugăm Mesia

Şi ia-l Tu dar în primire

Să aşezi iar bucuria

Peste-ntreagă omenirea

Să trăiască-n fericire

.

Tu Isuse totul ştii

Căci doar Tu eşti Creatorul

Vino Tu Domn să ne fii

Pe pământul celor vii

Pentru veci — Mântuitorul

.

Fă din noi dar slujitori

Şi Tu Doamne-mpărăţeşte

Să îţi fim ascultători

De Cuvânt împlinitori

Viaţă Tu ne dăruieşte

.

Cât de minunat va fi

În a Ta Împărăţie

Isuse când vei domni

Şi omul te va slăvi

Cântându-ţi cu bucurie

.

Căci Tu Doamne vei schimba

Viaţa-ntreagă pe pământ

Altă faţă îi vei da

Şi-o vei binecuvânta

Isuse o Mire Sfânt

.

Omul în neprihănire

Aici viaţa va trăi

Şi cu atâta fericire

Înspre Domnu a lui privire

Atunci îşi va aţinti

.

Va fi a Ta Împărăţie

Pe mare şi pe uscat

Şi atâţi cu bucurie

Îţi vor da ascultare Ţie

Căci o Doamne i-ai salvat

.

Şi va fi doar o cântare

Munţi şi ape văi şi dealuri

Ploaia va veni din zare

Şi-şi va face a ei lucrare

În a vieţii idealuri

.

Căci Tu Doamne Împărat

Vei fi pe întreg pământul

Omul binecuvântat

Va trăi tot mai curat

Împlinind aici Cuvântul

.

Va trăi în ascultare

De Isus Hristos Mesia

Pe-a vieţii vii cărare

Vor umbla dar fiecare

Trăind harul — bucuria

08-01-2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabla înmulţirii cu şapte

Nimeni,
nimeni nu mai vrea să fie balaur.
Nimeni.
Mai ales balaur cu şapte capete.
Că nu-i glumă să-ţi cumperi
şapte pălării deodată.
Sau şapte perechi de ochelari.
Iar dacă mai eşti şi fumător, ce faci?
Iar dacă-ţi mai place şi păhărelul?
Bineînţeles, e grozav să-l bârfeşti pe cutare
cu şapte guri sincronizate,
dar face să fii balaur
numai pentru atât?
Dar când prind a se certa
cele şapte capete – care dintre ele-i mai deştept? –
vai, Doamne! cum se mai mănâncă,
cum se mai muşcă!
Hai să fim oameni, zice balaurul,
furat de gândurile acestea pedagogice,
apoi se dă de şapte ori peste cap
(peste... capete),
având certitudinea că se transformă
în
omul nou, omul nou, omul nou,
omul nou,
omul nou, omul nou, omul nou.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu cum...

Eu nu ştiu cum Te-ai îndurat
De m-ai ales şi m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
Să fiu iertat şi miluit!
Ce oare să-Ţi fi arătat,
Că n-am avut decît păcat?
Cum oare Tu la un tîlhar
I-ai dăruit atîta har?

Cum oare-atît Te-ai aplecat
Şi din adînc m-ai ridicat?
O, Doamne, ştiu: Tu m-ai primit
Şi m-ai ales, căci m-ai iubit!

Pe tot întinsul viitor
Doresc să-Ţi fiu ascultător,
Recunoştinţă arătînd
Iubirii Tale orişicînd.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul murgilor

Zburda fără griji
Hamurile o joacă de copii
In stele de ajungea
Şi tot nu se oprea

Coama se bruma
Murgul privea lung câmpia
Incet tot in jur se ofileşte
Strălucirea din ochii numai este

Trap mărunt, potcoave grele
Odată erau mărgele
Capul jos trist
Numai fugeau ochii spre stele

Invăluit de praf, bătrân
Tineri murgi priveau urât
Cu ultimele suflări
Se duse intr-un deşert

Plin de murgi trişti
Mânji infrânţi de timp
Şi omul e un murg
Bătrân ajunge in azilul murgilor

Un deşert de sentimente
Uitaţi de noi fără milă
Zburdăm fără griji
In deşertul de noi clădit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!