Poem cu un nume la sfârșitul poemul ce eram eu... ce m-a renăscut
Când nu mai aveam nici o speranță
A apărut ea, ultima culoare din curcubeu
De care stăteam atârnat în piatră
Să cad in nesfârșitul abis de"eu"
Și ma învăluit, fără să știu, ma topit!
Intr-un abur dintr-o piatră, și mirat!
Am strigat."Nu se poate niciodată!
Cum să topești în adiere o piatră!"
Unde e praful? A întunericului lavă?
Ceva e neobișnuit spunea inima.
Ce nu simte păcatul și patima
Și... râdea minunată prea suavă!
Mintea nebuna, alb negru amestecat...
In cenușiul mâl unde am stat, scufundat...
Muțise ca o piatră ce asteaptă o daltă
Să fie in strop de rouă sculptată!
Și început să curgă atât de cald
Cu surâs nemaivăzut în nici un soare
Cu a tuturor florilor nemaisimțită boare
Ea, o culoare ultima din curcubeu, unde-n bold
De păpădie, atârnam eu, o piatră mai grea
Decât cuprindea Universul în materia sa
Cu intuneric ce biciuia și venin mă agasa
Cum cântă floarea când ii cad petale... tristețea.
Ce sa topit dintr-o piatră într-o culoare
Dar ce culoare, ce a scris poezii nemuritoare
Cerneala cu care scria mereu Luceafărul
VIOLET,... culoarea ce va deveni infinitul...
Tuș,.. cu care voi scrie mereu poemul meu.
Al pietrei agătată de ultima culoare din curcubeu
O ultimă culoare ca un puf de păpădie
Ce tine pe el și duce Universul în zbor, de cineva nu știe!
VIOLET... esti tușul punctului ce sunt eu
Unde în soare nemaivăzut mereu
Te rotești în singurul soare, VIOLET
Ce a născut din acest punct,
Ce nu era decât o umbră de punct
Inainte de a se termina primul cuvânt
Ce a dat Universului viată, culoare, cânt
Deasupra "I-ului" de la "iubire" sfânt
Ce tu l-ai transformat într-un poem
Ce pe talpă ție rouă de zâmbet acum
Sărutându-i in curcubeul poetului ronin
Neînchinat nimănui în al Unversului chin...
Pe care tu, VIOLET, l-ai auzit tânguind
Când bântuia în piatră de cuvânt, infinitul dorind
Și l-ai mângâiat intr-o culoare, nu cerului senin
A quasarului ronin poet cu vers ucigaș și iubitor...
VIOLET
Poemul renașterii mele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Violet
Prins în globul mercurului
meu înghețat
Doar de lupul albastru din când în când
mângâiat
A venit un înger din curcubeu cu culoarea care scria Luceafărul
Lumina poemului ce sunt eu..
Violet cu a fi sau nu a fi în gândul meu
O rostgolire a globului unde stăteam eu
De mercur greu al adevărului meu
Și la rostogolit Doamne!
In ninsori de petale de nuferi albaștri
si petale de maci Violet..
Și nu-mi venea a crede!
Și am vrut să fug cu lupul albastru al meu...
El a mârâit și ma oprit.
Și atunci o lumină orbitoare cu miros de tei
Mi-a șoptit cu cuvânt peste orice zei ai poeziei....
Ai grijă mare nebune poet
Ea e fila albă ce-o căutai mereu
Unde să fii un nou punct Violet de început a unui neasemuit poem
Ingerul Violet cu miros de tei
E poemul cuvânt înainte de primul cuvânt ce a creat Universul...
Ea ți-a renăscut versul...
Cu sângele de pe file a lui Eminescu
Violet.....
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A opta culoare
A opta culoare
de la curcubeu
cu sunetul visului tău
ce aude prin zidul cel mai tare
a omenirii de carne
dăruind înmiresmată boare
ce nu o are nici floare
și rău nu-i pare
cerându-ți iertare
de o doare pe ea
e iubirea....
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei prietene cu a șaptea culoare de curcubeu
Uitam ades în palma ei
Cu atingerea de rouă
Slovele negre adunate
Si cele de piatră
Ce trebuiau aruncate
Ce se topeau în curcubeie
Când ea o șoaptă neauzită nouă
Imi spunea:
"Prietene descarcă desaga
In desaga mea de frunze
Si ia în schimb, uite..
Pene de raze...
Și zboară să mai aduni pietre!
Să mi le aduci să le frământ
In azimă pentru suflet "
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima
Bate, și eu știu că bate și vreau eu să bată.
Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate, și eu știu că bate, și vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu și ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Dreptul la timp (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Inima
Bate, și eu știu că bate și vreau eu să bată.
Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată
Ea bate, și eu știu că bate, și vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu și ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Iubirea este începutul a tot ce ne este dat. Ea este, în imagini, pe piatră sculptată, în cuvinte, pe pagini de carte așezată, sunetul în melodii cântat, curcubeu de culoare pe pânză pictat, apoi desăvârșită în nemuritoare versuri.
Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
A șaptea culoare
din ochii tăi lipsește o culoare
vinovat cerul și-a tatuat cicatricea
cu albastru violet
(gest în care începusem să cred)
acum e liniște o liniște lungă
din care aștept să ieși
chiar dacă rămâne un gol
vino pe genunchii visului
o singură noapte să fim doar noi
aceeași culoare pentru fiecare zi
tot ce ai putea să tulburi
e doar o curiozitate cu
foarte multe imagini
dar asta nu înseamnă
că nu pot să îți explic
despre experimentele genetice
sau despre ceasul care
măsoară golul dintre noi
întotdeauna egal până
la cea dintâi atingere
încearcă să înțelegi
albastrul lipit de cer
nu-i întotdeauna o culoare
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Culoarea sufletului (Interogare de pictor)
- Culorile sunt calde și reci,
și nonculori...
Sufletele sunt reci și calde,
și pustii...
Fiecarui om
ar trebui să-i vină o culoare...
Oare ce culore ești tu?
- Eu sunt culoare colorată!
- Culoarea verde?!
este cea mai dragă culoare a ochilor
și a psihicului uman,
care calmează, odihneste...
Dar este o culoare rece!
Roșu?!
Este o culoare care te obosește.
Trezește în tine ură...
suparare...
nervi...
Dar este o culoare caldă!
Ce culoare are sufletul tău?
- Sufletul meu nu are culoare...
Îl simți,
dar nu îl poți atinge...
Îl poți vedea
decât dacă crezi tare în el...
Sufletul meu?!
E un amestec
între albul pur și negrul demonic...
Pictează-mă-n creion,
maine, va fi nevoie de corectură!
- Da... dacă toate sufletele ar avea culoarea lor,
ar trăi pe o paleta...
Dar... Nu...
Nu...
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (6 august 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoare zglobie
Am să leg curcubeul
In fundă pe coapsă
A opta culoare
Să-i fii...
Căprui zglobiu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul cuvânt
Când, prima dată te-am zărit
Planetele toate s-au oprit..
Și inorogi din câmp de stele
Pe spate ducând bătăile.
Băteau in piept cu cutremure
Răscolind galaxii, mările!
Și apoi totul a împietrit..
Asteptând primul tău cuvânt.
Din care universul sa născut
Cu mine gol de tot și toate
In mână cu o simplă floare
Un contur de Gopo fără culoare!
Dorind un Big bang de mirare
Dintr-o sublimă sărutare
Cu ambrozia curcubeielor
Cu vâlvătăiele muzelor!
Care in tine s-au contopit
Cu sărutarea de infinit,
Ce a despicat Universul
Si am simțit că sunt punctul..
Exclamației, terminând cuvântul
Cu numele tău, inceputul
Care denumește Universul
Ce! După pasul tău are mersul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoare poem de quasar
Despletită învăluită șerpiu
abur de curcubeu cu boare
sublimă de mirare
înfiptă al meu rece pustiu
pe ecranul de cinema gol
ce desparte ziua de noaptea mea
văzând doar umbre prin ea
spintecând în lumină de mirabol
vidul meu rece de prostovol
unde prins în liane nevăzute
ace de timpuri topite
te asteptam levitat în carambol
cu astri seci ai clipelor
ce i-ai-nflorit în nuferi de albastru
cu sărutul tău măiastru
și căpruiul curcubeielor
a opta culoare a cerurilor
dorită de privirea îngerilor
de mare de piatra stâncilor
să le ucidă teama abisurilor
cu șoapte și bucle
nemaivăzute în toate timpurile
cu conturul de infinit
în care în quasar poem am renăscut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul de piatră
Ceasul de piatră
Fără limbi și rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elvețiene.
Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se știe cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puține.
Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Și muri.
Poate o să-nvie
În anul trei mii.
Mai știi?!
poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lostriță de curcubeu
Iau nisipul trecerii mele
Și-l îngheț cu versurile
In tușul violet cu șoaptele
Ce mi le spune, suavele
Buze ale ei, in stalctite
De trandafir și nestemate
Când va veni în singuratate
Să se topească sublimate
De adierea genelor izvor
In sunetul curcubeielor
Unde eu sunt picătura
Și ea, raza de soare Amura
Ca o lostrită iute pe Amur
Cu culori ce numai eu le știu
Când vine și pestera inimii, fluviu
Zvâcneste amorul in cutremur
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacru legământ
Mă regăsesc,
în toamna cu cer violet
când frunze liniștite cad
și cocorii se adună-n stoluri
pădurea pare o umbră a cerului
desprinsă din basm
prin care vântul călătorește
prin file de vreme
un amestec de culoare și pace
se așează-n suflet
leagăn de vis și mângâieri,
fărâme de iubire izvorăsc
și țes o minune
între soare și pământ
un sacru legământ
clipa coboară, se risipește
pe aleea cu parfum
de crizanteme.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desenez sentimente cu nepriceperea unui zugrav
încerc să dau culoare gri-ului
acest amestec de cer și pământ
apoi cu o daltă în loc de penel
strivesc în piatră nedumerirea
într-o disperată dorință de a sculpta dorul
dar stânca devine lut de început
iar mâinile acestea tocite de olar
cu pretentii de demiurg
se zbat între două ape
nu-mi mai ramâne decât dansul cu noaptea
într-un fel de vis din care mă trezesc copil
apoi din râsul
din plânsul
din dorul meu
sau poate din iubirea de a fi
s-a născut pentru a infinita oară
cuvântul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodie fără culoare
Eu eram albastru
tu erai mov,
două destine paralele
care se încrucișau
în poeme gri
puse pe note
într-o rapsodie fără culoare,
de ce curcubeul
e atât de egoist?
poezie de Ion Țoanță din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
La final,
după tot ce e ars până la scrum,
nu mai rămân decât pietrele.
merităm măcar atât o aromă de adio
cu apus de soare peste piatră
și piatră peste piatră
ca un tort de aniversare a morții noastre.
cine știe câți vor mai fi pe mal
și se vor întreba peste timp
Doamne, de ce nu și-or fi savurat și ultima felie?
suntem rătăcitori
precum Ra
murim la fiecare apus
și ne naștem mai înțelepți
dar cui îi mai arde de lumină când în jur totul e scrum?
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt promis vouă cu emin sfânt
Nu m-ați crezut voi zei în cuvânt
Că sunt doar ceea sunt să-mi cânt
Și mi-ați arătat ce as putea pentru voi, fi
Să fiu ce în veci nu as putea fi...
Și de aceea vă promit cu emin cuvânt
Vă voi sterge de pe file cu a voastră amăgire
Ce-o vindeți lumii prin teorii despre iubire..
Acest cuvânt cu sărut atât de sfânt...
Ce nu poate fii averea nimănui pe pământ
Căci in palme nu poți prinde o adiere de vânt..
Și totuși dorit de oricine pe pământ
Ce voi ati vrut să mi-l omorâți în cuvânt..
Și de aceea nu vă iert cât aici voi trăi
Căci voi nu știți cum să trăieși fără iubire
Să fi doar întunecime de umbră în prăpăstii
Să auzi doar șoapta de soare...
Intr-un tuș de umbră în abis de călimară
Cum ai sta în mormânt privind afară
Cu urlet în suflet și inimă de fiară
Ce vrea o bucată de carne de lumină...
Sătul de intunericul hoiturilor găsite
Cu viermi ce colcăie în ispite
Dorind să guste sânge de rouă proaspăt
Să simtă că poate să o ia de la capăt...
Să alerge hoinar derbedeu pe curcubeu
Neînchinat bucătii de lanț ce o aruncă un zeu
Să pari că esti sătul inchinat lui cu totul
Să-ti ardă el pentru a se incălzi sufletului, mirul...
Și de aceea cuvântul meu va fi eminul sfânt
Cu care voi tăia cât voi trăi în cuvânt
Și după, când nu voi mai fi... mă veți auzi în adierea vântului
Când îmi veți răscoli filele...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uscate lacrimi
Când mă mai plâng,
Mi se ciupesc din strune,
Întinse, aproape a rupe, bune
Cât încă nu mă frâng.
Când mă despart,
E ca și un ecou,
Ce se întoarce afazat...
Târziu și deformat de hău.
Când încă mai visez,
Sunt ca un curcubeu
Plin de culoare; crez
De-un arc, pe-un defileu.
Când plâns și el dispare,
S-a dus și strigăt, strună,
Culoare... pe uscat se moare...
Cum o pădure, asecând arid, sub dună.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!