Remember

Îţi mai aduci aminte Marine
Când ne scotea Chioru' la tablă,
Oră de oră, un trimestru întreg,
Ca să nu ne lase corigenţi?

Ieşeam din oficiu. De cum intra
În clasă înţepeneau acarienii.
Ne măsura cu ochiul valid,
Abia apoi deschidea catalogul.

Duceam greul clasei, Marine!
Pe noi doi îşi vărsa focul,
Învăţasem toate organele
Ca pe Tatăl nostru...

Parcă te văd şi acum în pauză
Cum scriai cu creta pe tablă
În chenar: "Iau fete în gazdă!"
Acu' patruzeci de ani, băiete!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte?

Îţi mai aduci aminte de prima întâlnire
Când inima în piept bătea fără oprire?
Îţi mai aduci aminte de prima sărutare
Şi cum ne-mbrăţişam în noaptea-mbietoare?

Îţi mai aduci aminte când ne plimbam pe plajă
Şi visurile noastre erau precum o vrajă?
Îţi mai aduci aminte ce bine ne simţeam
Când tu m-aveai pe mine şi eu pe tin' te-aveam?

Îţi mai aduci aminte ce mult vorbeam şi tare
Când mână-n mână alături ieşeam la o plimbare?
Îţi mai aduci aminte cum zilele treceau
Chiar dacă era soare ori ploile veneau?

Îţi mai aduci aminte c-aveam doar o dorinţă
Ca focul să-l aprindem în trup şi în fiinţă?
Îţi mai aduci aminte cum inima ofta
Şi cum de-atâta poftă cu totul se topea?

Îţi mai aduci aminte ce tandru mă priveai
Fiindcă vedeai în mine fiinţa ce-o iubeai?
Îţi mai aduci aminte cum mâna mi-ai întins
Ştiind că soarta-n suflet văpaia ne-a aprins?

Îţi mai aduci aminte iubirea ce-am simţit
Şi ziua-n care-am spus un "da" ce ne-a unit?
Îţi mai aduci aminte la drum cum am plecat
Cu o iubire pură şi sufletul curat?

Îţi mai aduci aminte că ne-am promis mereu
Să ne iubim întruna la bine şi la greu?
Îţi mai aduci aminte promisiunea sfântă
Că fericiţi vom fi, tristeţea va fi-nfrântă?

Îţi mai aduci aminte copilul cum ţineai
Şi cum îl legănam atunci când oboseai?
Îţi mai aduci aminte ce viaţă bună aveam
Şi cum în armonie familie eram?

Îţi mai aduci aminte cât ne iubeam de tare
Şi cum râdeam întruna cu lumea la picioare?
Îţi mai aduci aminte ce mult am suferit
Când vremea a fost dură, cuvântul nerostit?

Îţi mai aduci aminte cum am jelit de-aprins
Că ne-au plecat părinţii şi-al nostru foc s-a stins?
Îţi mai aduci aminte ce chin am îndurat
Atunci când lumea noastră pe dos s-a răsturnat?

Ce s-a ales de viaţa ce-am dus-o amândoi?
Ce a păţit iubirea cea sfântă dintre noi?
Unde s-a dus sărutul duios de noapte bună
Şi îmbrăţişarea caldă din nopţile cu lună?

Mă-ntreb, a fost aievea? Putem face ceva?
Că vreau la tine-n braţe, eu simt în sinea mea.
Şi de la capăt oare putem ca să o luăm
Să stăm alături iarăşi, iubirea s-o gustăm?

poezie de Marcia A. Newton, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

TRECUT, PREZENT... DAR VIITOR?

De-o viaţă suntem amici,
Încă de la grădiniţă;
Citeam,, ARICI-POGONICI'',
Mai ciupeam câte-o fetiţă,
În pauze când ieşeam
Mai spărgeam cu mingea geamuri,
Iar tâmplarul ne-njura
De mamă şi alte neamuri.

La şcoală când am intrat,
Nu ştiu de-a fost întâmplare,
În aceeaşi bancă-am stat,
Chiar lângă învăţătoare.
Să nu credeţi că eram
Cuminţi, ca sfinţii-ntr-o frescă,
Mai degrabă eram clowni
De comedie burlescă.

Că aşa-i când suntem mici,
Viaţa noastră-i tot o glumă,
Dar la carte, eram,, brici''
Nu eram noi cei din urmă;
Fără falsă modestie,
N-aveam pe nimeni în faţă,
Prindeam lecţia din clasă,
Că acasă... cine-nvaţă?!

Şi nu vreau ca să mă laud,
(Să-l citez pe Eminescu,
şi pe care îl aplaud),
Numai eu, şi X-ulescu
Rezolvam orice problemă,
Şi aproape toţi colegii
Copiau,, cu sârg'' în clasă,
Iar noi, îi lăsam, ca blegii.

Dar când te scotea la tablă,
Nu aveai ce să mai faci;
Doar că tabla era rablă,
Iar noi, nişte pui de draci,
O săltam puţin de-o parte
Şi cădea grămadă jos,
Iar pâna chema tâmplarul,
Noi jucam un,, lapte-gros''.

Însă timpu-a trecut iute,
Şi ne-am trezit pionieri;
Nu c-ar fi fost vreo virtute,
Dar aşa credeam noi,, ieri''.
Căci viaţa nu-i programată,
S-o trăieşti când doreşti tu,
Toţi trăim prezentul nostru.
Asta este,, deja vu''!

Astăzi, când democraţia
Ne-a luat pe nepusă masă
Şi când s-a-nteţit hoţia,
Ba chiar şi lupta de clasă,
Vrem să judecăm trecutul.
El a fost prezentul nostru,
L-am trăit cum ne-a fost dat.
Acum, e prezentul vostru,
Liberal şi democrat!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În adolescenţă aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Colegii mei se cărau la şcoală cu magnetofoane de zece kile, puneau muzică şi dansau în ora de franceză... Garsonelul, profesorul nostru ţăcănit, le aduna pe fete-n jurul lui şi le spunea cum se zice la toate porcăriile în franţuzeşte... Vreo doi răsfoiau reviste porno suedeze în fundul clasei... Numai eu, care trăiam doar în lumea cărţilor, mă apucam şi trânteam pe tablă vreun citat din Camus sau din T. S. Eliot care se potrivea ca nuca-n perete cu atmosfera de dezmăţ din clasa noastră prăfuită şi dărăpănată. La vederea lui, tipele care stăteau picior peste picior pe catedră, de li se vedeau pulpele până sus sub poala sumeasă a sarafanului, nici măcar nu se mai osteneau să se strâmbe sau să pufnească dispreţuitor. Se obişnuiseră. Acum se uitau prin mine de parcă nici n-aş fi fost, şi aşa am trecut liceul: un ciudat în uniformă destrămată, care scrie texte de neînţeles pe tablă sau vorbeşte cu castanii pe marginea gropii de sărituri în lungime.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte?...

Îţi mai aduci aminte de norii plumburii?
Îţi mai aduci aminte de ploaia ce
ne-nvăluia sărutul
într-un parfum de trandafiri?
Îţi mai aduci aminte de nopţile târzii
Când visam la nemuriri?...

Pentru atunci când amintirile îşi vor cânta refrenul...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii falşi sunt ca piraţii de pe vremuri: ca să înşele vigilenţa echipajului unei corăbii a unei marine regale (franceze, engleze, spaniole etc.), încărcată cu comori, pe care voiau s-o jefuiască, înălţau pe catarg steagul acelei marine, iar când se apropiau destul, ridicau steagul negru, atacau, ucideau echipajul, îşi însuşeau toate bunurile de pe acea corabie, după care o scufundau. Aşa fac şi prietenii falşi: ridică steagul prieteniei până îţi câştigă încrederea, apoi te înjunghie pe la spate.

George Budoi în Prietenia şi Duşmănia: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (2 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Substanţele care intră în compoziţia sticlei sunt doar nisipul, creta şi soda (carbonat sau sulfat). Ori, ţărmul le furniza nisipul, varul furniza creta, plantele marine furnizau soda, piritele furnizau acidul sulfuric, iar subsolul le furniza cărbunele pentru a încălzi cuptorul la temperatura dorită.

citat celebru din romanul Insula misterioasă de Jules Verne
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animale marine

Sunt îndrăgostită fără speranţă
de animalele marine
culorile corpurilor solzoase
îşi schimbă capricioase
zecile de nuanţe-n valuri
ROGVAIV-ul devine insuficient
doar de la roşu la violet
prea puţin
glumiţi
formele lor sinuoase
seduc indiferente curenţii marini
îi străpung hidrodinamic
fără regrete
mecanica fluidelor.
Am nevoie de o pereche de branhii
să pot respira
oxigenul pierdut printre sărurile marine
din abisurile reci şi-ntunecate
să mă ascund în nisip
cu o stea de mare
amuzată de timiditatea mea.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examinarea începu după catalogul alfabetic. Câte trei ieşeau înaintea tablei, în faţa comisiei. Erau examinaţi din citit şi o sumară analiză gramaticală şi sintactică (...). Apoi la tablă li se dădea una din operaţiile fundamentale cu numere întregi; câteva arătări pe hartă la geografie, şi câteva întrebări din istorie (...).
Răspunse fără greş la toate întrebările, şi cu mare uşurinţă în exprimare. Rezolvă, într-o clipă o problemă de împărţire. Arătă pe hartă Transilvania cu râurile, şi la sfârşit adause: iar ţara asta care îmbucă Transilvania este România. E ca un covrig în jurul nostru.

Ion Agârbiceanu în Licean... odinioară (1939)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri

tot ce memoria sfinţeşte
obiecte, imagini, vibraţii
eul pictat undeva în urmă evaporat
degetul (profeţie?!) a unui copil grav
în «mime» totuşi lucindu-i ochii
bucle, panglici, flori presate şi urmele
pe hârtie ca nişte desene «criptate»
tot ce memoria sfinţeşte
ecouri
efectul nu mai este acelaşi, acum
craniul mi-e din tablă zincată
ba chiar întreg trupul
plouă şi
aud ropotul la fel
ca atunci când lucram într-o hală învelită cu tablă
.......................................
deschizând ochii
ditamai soare în culmea amiezii
înăuntrul meu
ploua
umbra unui deget rămâne tot ce memoria
a sfinţit?!?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Sfânta Maria Mică

Marie, Marie, Marine, Marine
Ziua voastră începe cu mine,
Împărţim totul cu bune şi rele
Date de Domnul din tină la stele.

Câmpie de flori sub paşii grăbiţi
S-aveţi, în crezul iubirii în veci să trăiţi,
S-aveţi sănătate, rod în gânduri bune,
Să vi se împlinească dorinţele străbune.

Să-i înălţaţi Preasfintei Maria Născătoare
Crinii purităţii spre razele de soare,
S-o slăviţi prin rugi şi prin credinţă,
Smeriţi sub crucea sfântă să aveţi voinţă.

S-aveţi răbdare-n toate Marie şi Marine,
Lumina ei ne-aduce în suflete doar bine,
Pacea şi iubirea-i pavăză orişicând
În tot ce stă-n puterea noastră pe pământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată-mă-s monitor pe banca a VII-a. (...)
- Banca a şaptea!... Cum a mers Mogâldea?
- Bine, domnule!
- Ce notă i-ai pus la geografie?
- Prima.
- Ce spui, frate? Ia ieşi, Mogâldea, la hartă, să văd şi eu minunea asta?
În clasă s-a făcut întuneric... şi n-am mai ştiut nimic. Când m-am deşteptat, eram în genunchi la tablă, urechile îmi ardeau ca focul, Michiduţă se strâmba la mine, iar eu aveam sentimentul că mor.

Alehandru Vlahuţă în Versuri şi proză, Mogâldea (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsă de civilizaţie

Măi băiete, măi băiete,
Fugi prin tindă ca Ion,
Alergi parcă după fete:
Casa nu e stadion!

epigramă de Nicu Petria (19 octombrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero

oricât de mare l-aş desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt şi eu
din când în când sau aiurea
între două grătare şi un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeaşi limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii şi găuri negre
printre supernove şi mai ştiu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie

oricum infinitul nu are nevoie nici de şansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar şi să se întoarcă în sine
cum o facem şi noi din când în când
prin moarte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treci la tablă

- Tu, de-acolo,
Treci la tablă!
- Nu ştiu lecţia, doamnă dragă.
- Şi de ce n-ai învăţat?
- Fiindcă am fost la bal mascat.
- Bal mascat îţi trebuie ţie?
Şi c-un doi la geografie,
Şi c-un trei în catalog,
Itsy bitsy, treci la loc.

epigramă de Roxana Dobrin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru Dragobete

Măi băiete, măi băiete,
Tânăr şi frumos tu eşti,
Treci diseară pe la fete
Să le-ndrugi că le iubeşti,
La români e Dragobete,
Te îndemn să îndrăzneşti
Măi băiete, măi băiete
Tânăr şi frumos tu eşti...

Pune prin sărut pecete,
Fetele să cucereşti,
Totul rămână-n secrete
Mâine de le părăseşti
Măi băiete, măi băiete...

rondel de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descumpănire

Ce echilibru între zi şi noapte
A dat această zi de echinox,
Când primăvara e un paradox
Şi toate visurile sunt inapte?

O ceainărie undeva, aproape,
A tras obloanele când a decis
Că nu mai clocoteşte niciun vis,
Iar îngeri se împiedică-n hârtoape.

Descumpănit de ridurile vremii
Sângele nostru curge potolit,
Cuvintele s-au tot împotmolit
Şi pentru repetenţi nu se dau premii.

Speranţa-şi ştia lecţia de viaţă,
O clipă a fost totul în balans,
Atât, un echinox! Apoi suspans
Şi umbra ta pierzându-se în ceaţă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am dus apoi la şcolile cele mari din oraş, iară când m-am întors, peste un an, acasă, Huţu era tot mare, dar îmi părea mai puţin straşnic. Nu-i vorbă, şi acum zicea Tatăl nostru, cânta chiar în strană şi citea Apostolul în biserică, şi acum purta pe Mili, ba chiar şi pe Linică cea mică în braţe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot ţineam la el, fiindcă era băiat domol şi intra totdeauna în voile mele. Dacă însă acum Huţu îmi părea mie grozav de prost, eu îi păream lui grozav de înţelept.

citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş portuar

Hei, tinere marinar,
Uită apele marine!
Hei, tinere marinar,
Hai cu mine!

Vrei coniac
Sau vin parfumat?
Te iubesc, vino-ncoace.
Hai, vino la mine-n pat!

Lumini calde, tinere marinar,
Cearşafuri albe-n care să înoţi.
Pământ solid, tinere.
Albe şi sălbatice nopţi!

Hei, tinere marinar,
Uită pustietăţile marine.
Frumuşelule, hai cu mine!

poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi

Cobor la malul mării.
O, cum sclipesc toate-n lumina zorilor!
Cochiliile melcilor de mare, sertarele sparte-ale stridiilor,
turcoazul midiilor desfăcute,
melcii lună cu rozul lor pal, cicatricile lipitorilor marine –
nimic, dar nimic, întreg sau ferecat, toate zdrenţuite, crăpate,
lepădate de pescăruşi pe pietrele-înnegrite, toate uscate.
Parcă-ar fi clădirea unei şcoli
de mici cuvinte...
mii de cuvinte.
Mai întâi încerci să-înţelegi semnificaţia fiecăruia,
zuruitul, frunzele saschiului, scoicile
încă pline de lumina lunii.

Apoi, încetişor, începi să citeşti întreaga poveste.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aduci aminte, vară?

Ţi-aduci aminte, vară,
Când ne plimbam la ţară
Prin iarba fragedă şi udă
A blândei dimineţi?

Eram copil pe - atunci,
Rebel, naiv, isteţ,
Şi ne jucam cu ramuri,
Cu frunze şi ţărână,
Cum ne ţineam cu toţi de mână,
Nebuni copii neştiutori de frică!

Iar tu măicuţa noastră
Gazdă primitoare,
Ne alintai mereu sub soare
Sub roua dimineţii care pică!
Îţi mai aduci aminte, oare?

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!