Frânturi
Cobor la malul mării.
O, cum sclipesc toate-n lumina zorilor!
Cochiliile melcilor de mare, sertarele sparte-ale stridiilor,
turcoazul midiilor desfăcute,
melcii lună cu rozul lor pal, cicatricile lipitorilor marine
nimic, dar nimic, întreg sau ferecat, toate zdrențuite, crăpate,
lepădate de pescăruși pe pietrele-înnegrite, toate uscate.
Parcă-ar fi clădirea unei școli
de mici cuvinte...
mii de cuvinte.
Mai întâi încerci să-înțelegi semnificația fiecăruia,
zuruitul, frunzele saschiului, scoicile
încă pline de lumina lunii.
Apoi, încetișor, începi să citești întreaga poveste.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.