Iată-mă-s monitor pe banca a VII-a. (...)
- Banca a şaptea!... Cum a mers Mogâldea?
- Bine, domnule!
- Ce notă i-ai pus la geografie?
- Prima.
- Ce spui, frate? Ia ieşi, Mogâldea, la hartă, să văd şi eu minunea asta?
În clasă s-a făcut întuneric... şi n-am mai ştiut nimic. Când m-am deşteptat, eram în genunchi la tablă, urechile îmi ardeau ca focul, Michiduţă se strâmba la mine, iar eu aveam sentimentul că mor.

Alehandru Vlahuţă în Versuri şi proză, Mogâldea (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Să nu furi" (Porunca a VII-a)

Fură mulţi, ziua şi noaptea,
Mai pe-ascuns sau pe văzute,
Că îţi spui: porunca-a şaptea
Nu-i păcat ci e virtute.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La geografie n-am ştiut să spun flora versantului nord-estic al Munţilor Apuseni. N-am ştiut nici afluenţii Crişului Alb. Am luat patru. Vecinii mei ştiau atâtea numiri de râuri şi munţi... Scriu toate astea în caiet ca să nu uit toată absurditatea Bacalaureatului. Voi dovedi cu atâtea pilde că trec cei norocoşi, cei favorizaţi, cei tâmpi. Eu n-am văzut selecţia despre care ni se vorbeşte. Dacă mă întreba la naturale, insectele, la franceză romantismul, iar la geografie originile geologice ale munţilor, luam cea mai mare notă.

Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop (1924)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi aveam geografie, română şi anatomie. În prima oră am poposit pe o costişă, într-un crâng. "Da, asta geografie! mi-am zis. În aer liber, în natură." Şi aşteptam, numai ochi şi urechi.

Mircea Sântimbreanu în Recreaţia mare, Scrisoare pe adresa unui chiulangiu
Adăugat de M.G
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre colegii mei de clasă nu aveau simţul fantasticului. Luau lucrurile aşa cum erau... Asta este o plantă, acela este un fotoliu. Dar, pentru mine, lucrurile nu erau atât de bine definite. Mama mea, care încă trăieşte şi care este o femeie plină de imaginaţie, m-a încurajat. În loc să spună: "Nu, nu, ar trebui să fii serios!", era încântată că aveam imaginaţie. Când m-am îndreptat către lumea fantasticului, m-a ajutat dându-mi cărţi să citesc. Am citit pentru prima oară Edgar Allan Poe când aveam doar nouă ani. Am furat cartea ca s-o citesc, pentru că mama nu voia să o citesc; credea că eram prea mic, şi avea dreptate. Cartea m-a speriat şi am fost bolnav timp de trei luni, pentru că am crezut în ea... dur comme fer, cum spun francezii. Pentru mine, fantasticul era perfect natural; nu aveam îndoieli deloc. Aşa erau lucrurile. Când le dădeam prietenilor mei genul acesta de cărţi, spuneau: Dar nu, noi preferăm să citim poveşti despre cowboy. Cowboy-i erau extrem de populari în acea perioadă. Eu nu înţelegeam asta. Eu preferam lumea supranaturalului, a fantasticului.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În genunchi

Steaua asta îmi bate în ochi
şi-am scuipat-o cu lumina ei
şi m-a tras de pleoape
de urechi
de genunchi
şi de ape.
Steaua asta multe zile nu are
cu mine
cu pleoapele mele
cu urechile mele
cu genunchii mei
când îi stau în genunchi
însetat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ugarte: Ştii, privindu-te cum vorbeşti cu cei de la Banca Germană, aş zice că ai făcut aşa ceva toată viaţa.
Rick: Şi ce te face să crezi că n-ar fi aşa?
Ugarte: O, n-n-n-nimic. Dar când ai venit prima oară în Casablanca, m-am gândit că...
Rick: Că ce?
Ugarte: De fapt, ce drept am eu să gândesc?

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

m-am îmbrăcat frumos,
aproape decent în ziua aceea
când preoţii făceau slujbe pentru cei duşi
pomelnice pline de nume neştiute
mi-am pus o pereche de blugi rupţi
în genunchi pesemne de la prea mult
mers pe cioturi de aripi
n-am comentat nimic
nimic nu i-am spus duhovnicului
ce aştepta de la mine o taină
am mers înapoi şi înainte
pe zidul plângerii
cu picioarele mele pline de bube
îmbrăcate în bumbacul ce da să fie
o sfântă spovedanie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examenul maturităţii

Când am aflat că "Moromeţii"
Nu-i apărut între războaie
Am lovit geamul, pereţii,
Îmi curgeau lacrimi şiroaie.

M-am rugat la Dumnezeu
Petiţia să fie aprobată.
Şi credeam cu tărie eu
Că nu mai vin altădată.

Dar asta e, n-a fost să fie...
Ne-am încercat norocul.
La rezultate-i isterie,
De necaz pică şi blocul.

O să merg mai departe.
Calm, indiferent de notă
Şi-aşa nici la mate
N-am prea ştiut o iotă.

Îmi pun baza-n geografie
Măcar aici şi eu să "trec".
De nu, îmi va fi greu mie
Şi-n străinătate plec!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mic

Când eram mic, eram deştept,
Din clasă, cel mai tare,
Dar, de cuminte, vă spun drept,
Aveam doar "zero la purtare".

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum, vreţi să ne însoţiţi câteva clipe la lecţia de geografie a clasei a VII-a unde învaţă cele două prietene? Iată, la hartă o elevă arată cu beţigaşul în mână marile fluvii siberiene.

Mircea Sântimbreanu în Recreaţia mare, Jocul culorilor
Adăugat de M.G
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcolară

La ora de Geografie,
Demult, când eram şcolari,
Învăţam pe rând de toate,
Câmpii, dealuri, munţii mari.
Învăţam de lacuri, râuri
Şi de Dunărea bătrână.
Aveam "Geogra" Marţi şi Vineri
După ora de Română.
Eram toţi prezenţi la ore,
Nimeni nu era absent.
Profesoara era nouă
Şi era cam exigentă
Şi de cum intra în clasă,
Rând pe rând ne asculta.
Aveam voie cu ATLASUL
Şi să folosim hartà.
De ştiam era drăguţă,
De nu?-ne sancţiona
Şi ne dădea note proaste
Ce ne stricau media.
Dar cum toate se termină,
La fel şi anul şcolar.
În ultima zi de cursuri
Să vadă de-avem habar,
Vine profa şi ne zice:
-Astăzi vreau să vă testez.
Asta aşa, pentru mine,
Fără ca să vă notez.
Vreau să scrieţi fiecare,
Ce v-a plăcut cel mai mult?
Lecţiile cu podişuri,
Sau cele de la-nceput,
Cu pajişti, câmpii, fâneţe,
Sau cu codrii seculari,
Cu vârfuri de munţi semeţe,
Sau cu peşterile mari.
Iar aşa, pentru vacanţă,
Dau tema ca toţi să ştie,
Până-n toamnă când începem,
Care-i culmea-n Geografie?
Stau şi mă gândesc o clipă;
-Nu-mi stric eu vacanţa verii
Şi-i zic:-să bagi VÂRFUL OMU
Drept în PEŞTERA MUIERII!!!

poezie de Nicu Vălean
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată...

n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate

am doar vreme de-o seamă cu nimic şi cu toate

n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră

doar o notă uitată-n suita de horă

n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă

nici noroc nici dreptate nici curaj şi nici teamă

n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată

dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menajerie

Iată-mă-s câinele tău cu blană de franjuri
Şi dinţi de săbii ca să te muşc, să te latru
Iată-mă-s şarpele tău ca să te ispitesc
Cu mărul soarelui să te otrăvesc
Iată-mă-s rinocerul tău în tunică de clown
Jonglând cu popice ca să te fac să râzi
Iată-mă-s girafa ta. Majusculă
În textul zilei, citeşte-mă A
Iată-mă-s vulturul din asfinţit
Cu inima în cioc aprinsă ca un lampion.

poezie celebră de Max Blecher din Corp transparent (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea de platină

şi iar ne-am întâlnit întâmplător
dar poate nu întâmplător -special
ne-am întâlnit la uşa unui dor
da poate nu la uşă -în astral

ne-am dat, cum o făceam de obicei
bineţele prin jesturi de rigoare
eu am zâmbit şi tu fără să vrei
mijii de parcă ai călcat un soare

şi am pufnit în râs, involuntar
şi tu rădeai cu mine şi pricină
şi-n râsul tău zvâcnea un ritm stelar
de parcă îl ţinea-i tiptil de mână

ne-am aşezat în banca de cristal
să stăm în doi la un pahar de amintire
în care eram hăul infernal
iar tu-o stâncă într-un lanţ de neclintire

ne aminteam cum noi am fost colegi
de şcoală, clasă, mahala şi vise
îmi aminteam cum te rugam să mă dezlegi
de legămintele ascunse-n manuscrise

îmi aminteam de primul meu sărut
involuntar, furat din colţ de gură
-sărut mai dulce niciodată n-am ştiut
şi nici iubire n-am ştiut, mai pură

tot depănam şi depănam şirag
din ghemul amintirilor fatale
în care veşnic mă opreai în prag
în vagul prag al inocenţei tale

iar tu mă ascultai cu zâmbet dur
involuntar şi el în colţul gurii tale
şi-n ochii tăi era numai ajur
şi în cuvinte numai note verticale

în care îmbinai niţel regret
cu aliaj de cruntă nostalgie
şi feminizm al naibii de cochet
şi însetat mereu de apă vie

ca în sfârşit să-mi spui că ai iubit
c-ai fost şi tu iubită şi de mine
doar uneori şi fujitiv ţi-ai amintit
şi-n jenere... mi-ai spus:
-rămâi cu bine...

şi te-ai pornit precum în alte dăţi
să mai străbaţi prin spaţiile tale
iar eu -să mai admir singurătăţi
mai tinere, mai moi, mai verticale...

poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut o greşeală

Am făcut o greşeală
De neiertat;
Mi-am dat prea multă osteneală...
Răul altor-am răscumpărat.

Am făcut o greşeală
Neînchipuită;
M-am îndrăgostit până la boală...
Din mine-am rupt, m-am rupt, pentr-o iubită.

Am făcut o greşeală
Necalculată;
Am învăţat, am făcut, prea multă şcoală...
Nu ştiam c-aşa-i cariera ratată.

Am făcut o greşeală...
Ce naivitate;
Am crezut că prietenia-i reală...
N-am ştiut că-i doar o oportunitate.

Am făcut o greşeală
Capitală;
M-am înşelat că dreptatea-i universală
Şi m-au furat toţi... m-au lăsat cu mâna goală.

Am făcut o greşeală;
Multă sinceritate...
Mi-am făcut din ea credinţă falsă, ideală
Şi-am fost pedepsit la sânge, cu tenacitate.

Am făcut o greşeală...
Şi poate multe mii;
M-am dedicat, le-am învelit lumea-n poleială,
Am crezut că ce nasc, este ca mine... Am făcut copii.

Am făcut o greşeală
Ce-mi dă fiori de gheaţă;
N-am ştiut să mă reped, s-aleg, s-adun din îmbulzeală...
Am stat la urmă şi mi-am irosit, un impotent, (o) viaţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul simţ stă numai în banca lui, trebuind să facă loc şi altora, iar tupeul stă de obicei în banca altora, rămânând singur în ea.

aforism de Ştefan Mîrzac din Natura din om, Bun simţ , tupeu (2018)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am tras lozul, la naştere. Pe măsuratelea. Am înţeles rapid că e bine să încerci să compensezi cu ceva care chiar ar putea dura, deci să ieşi cumva în avantaj faţă de vremelnic. Am făcut asta, în măsura în care am ştiut cum.

citat din Teo Trandafir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-AM PIERDUT !

În adâncimea ochilor căprui
M-am pierdut ca într-un ocean,
Că mă iubeşti ai vrut să-mi spui
Când eu la mine te chemam.

Nimic tu nu m-ai întrebat
Mi-ai vorbit pe un ton direct,
Nici un cuvânt n-ai calculat
Doar m-ai strâns la piept.

Atunci a izbucnit în mine
Ce niciodată n-am visat,
O rază, din zările senine
Fără să vreau m-am tulburat

M-am trezit curând la realitate
Cu gândul la nevinovata sărutare,
Nu mai ştiu în care calitate
Ţi-am trimis prima scrisoare.

Câmpia Turzii Ianuarie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca Mondială

Banca Mondială

Garantat, superbă zână,
Îmbrăcată-n haină nouă,
Ce dă banii cu o mână
Şi să-i ia cu amândouă.

definiţie epigramatică de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.

Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003)
Adăugat de AngelOfTheBeast
Comentează! | Votează! | Copiază!