Rodica Nicoleta Ion

lumini și umbre –
împărăteasa de șah
împarte pioni

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Regatul fericirii

În regatul fericirii mele,
Nimeni să mă caute nu știe...
Oh, purtam la gât mărgean de stele
Și-alergam prin vis, copilărie!

Prins în leagăn de lumini și umbre
Între roze, crini și chiparoase,
Nimeni azi paharul nu-mi mai umple
Cu plăceri și amintiri frumoase.

Când în lacuri de oglinzi albastre
Ca o lotcă, lacrima străluce,
Numai umbra fericirii noastre
În adâncuri stranii ne va duce...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Ultimul despot

astăzi am coborât din casă
ca un soldat echipat de război
ca un pion pe o tablă de șah

străzile sunt pline de pioni
pioni albi și pioni negri
de cai și de nebuni
care dărâmă turnurile
și cer regelui să abdice

după ce l-am luat prizonier
pe ultimul despot
și fotoliul său a rămas liber
nu știm ce să punem în locul lui

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

E toamnă... Ar trebui să plouă... ploaia să spele urmele pașilor mei, să mă pot rătăci în copilărie și-n umbre, în vise și în farmecul lor...

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Frunzișul bogat, pe alocuri încă verde, fermecător, își răsfrângea umbra deasă în apă, desenând un joc de lumini foșnitoare, înghițind tăcerea ce ne absorbise în abisul ei.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Se-ascunde iubirea

Se-ascunde iubirea în moarte
Și noi nu-nțelegem să fim...
Ne-nvăluie voaluri de șoapte
Și iar din iubire greșim.

Bat clopote-suflet în ceruri...
O boabă de vis gândul meu,
Sunt verb scrijelindu-și în țeluri
Iubirea, mereu și mereu.

O umbră devin pentru mine
Și-n umbre adesea mă pierd,
Colindă pe trepte divine,
Șuvoi de lumini și regret.

Eu sunt și voi fii pentru tine,
Un fluture pur, inocent,
O noapte... În clipe virgine,
Voi arde de dorul ardent.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Durere nemărturisită

Ne-mpotmolim în nisipoase umbre,
Cerul se-nlăcrimează a furtună,
De plumb, priviți cum pleoapa ni se umple!
Durerile priviți cum se adună!

Murim tăcut cu fiecare clipă,
Ne-nmormântăm în proria cenușă,
De-acuma pleoapa nu se mai ridică
Și nimeni nu mai vrea să bată-n ușă.

La tâmple cad și fulgere și cețuri...
Uitate umbre pier în depărtare,
Este târziu și ne rănim cu versuri
De sentimente cutremurătoare.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Sinistrul din suflete

Craniile zornăie ca niște monezi,
Lovindu-și gândurile nerostite și triste,
Mărșăluiesc printre morminte și cruci,
Purtând umbre stranii de speranți și vise.
Se sting lumânările... Pe rug și altar
Doar umbre de cranii – stihii adormite în raclă,
Așteaptă-n tăcere,-n zadar,
Veșnicia să treacă,
Cu alte veșnicii să-și cunune uitarea,
Să-și spele tăcerea în zare,
Să nu mai erupă coșmar,
Să nu mai audă "se moare!"...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumini și umbre

Mă regăsesc la lumina lămpii
într-o seară a greierilor.
Eu și imginea mea
două umbre ce dispar,
născându-se...

poezie de din Între verde și albastru (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Oamenii, ici-colo, treceau ca niște umbre frânte din amintiri. Gânduri fără cuvinte se simțeau din nou vibrând în fluiditatea timpului cast. Ancora vieții rămânea încă fixată pe fundul Oceanului Univers.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cuvântul scris e hrană. Fără cuvânt suntem sălbatici, orbi și mișei, fără el suntem umbre... Ne lepădăm de esența firii și ne îndoctrinăm în prostie.

în Crina
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Șah de plumb

Mame de pioni jelesc
Regi mută grotesc,
Nebunul erou joacă,
În pătrat de marmură...

Ture joacă la Stalingrad
Înghețând pioni pentru mat!
Pătratele se ridică
În placă mortuară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Era o toamnă magnifică, ce adăpostea pe cerul înalt semnele vineții ale unui apus sângerând, cu seva curgând în râuri de frunze, printre săgeți întunecate și distorsionate de umbre, într-o lumină difuză, venită de pretutindeni, de nicăieri.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

Lumini și umbre

tot ce se spune s-a mai spus odată
s-a mai sculptat tăcerea în granit
val lângă val închis într-o fregată
cadranul mării fost-a cătrănit

s-au născut prunci s-au vindecat capricii
dar soarele a strălucit la fel
s-au înălțat în lume edificii
omul a mai făcut exces de zel

se mai aprind pleiade-n vorbe sumbre
când ochiul minții plânge pe orbită
în jocul ăsta de lumini și umbre
nicio femeie nu mai e zidită.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Nana – poezie diamant

Nana –
Om special,
Stea mereu licărind...
Sete de viață cuprind,
Cu brațe de taină, mereu,
Vraja din sufletul tău.
Suflet, lumini fredonând,
Luceafăr, mereu
Strălucind.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Săgeata

Ca o săgeată a străpuns liniștea nopții,
Prelung la malul mării; pescăruși
Țipând și valuri stranii
Durerea i-a spălat, ducând cu ele,
Însângerate umbre și mărgele
De lacrimi care i-au răpit suflarea...
Și s-a pătat cu sângele lui, zarea...

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Confesiuni

V-ați întâlnit pe carosabilul umed al iubirii.
Poezia s-a revărsat din voi și lumini au aprins cerul.
Am reciclat lampioanele viselor
Poate că nu mai aveți nevoi de ele la margini de oglinzi.
Privirile voatere s-au strâns de mână
Și au trecut ca o fată morgană pe aleile paradisului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Univers

Se schimbă cerul a furtună... Linii de fulgere răsar
Pe cerul vinețiu și putred, în dansuri frânte, de cleștar...
Plâng ochi... Ai cui să fie oare?! Sub ce blestem au adormit
Și-acum, din umbre de furtună, ca un oracol s-au ivit?

Taie lumini întunecarea, vâltori de ramuri se ridică
Pe plumburii fâșii de ceruri, pe veșnice cărări de sticlă...
Nu-i pas să-și treacăneprezența,-n tăceri uitate și permise,
Căci au pierit în umbre stranii, atâtea ploi, atâtea vise...

Sălbatice toreadoare, secnunde-n goluri se răsfiră...
Câtă grandoare, câtă teamă, de-acum, pe mantia divină...
Și sufletul se risipește, se strânge, piere, se răsfrânge,
Înnobilat de suferință, în crud picături de sânge.

Veșmânt de lacrimi... Val de stele pierind în neagra-ntunecare...
Doar fulgerul lumină cerul îndoliat de așteptare..
Ridic un braț... Apare luna... se stinge în frânturi apusul...
Adorm sub umbra vineție și-n urma mea se stinge plânsul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Hora

tristețea majoră împarte-o cu mine
la fel -veselia minoră
și ține-o-ntr-un bocet și încă mai ține
suita de horă

împarte cu mine tot dorull de casă
uitarea împarte
că nu te așteaptă nici pâine pe masă
nici pusă-ntr-o parte

că seara nu arde lumina-n ferești
nici focul în vatră
că nu mai e nimeni pe care iubești
pe prispa de piatră

că tata nu vine pe drum obosit
că mama-i la poartă
că țara din care demult ai fujit
de-asemeni e moartă

că lumea rămasă-i un soi de strigoi
cu aripe sumbre
și te-or întâlni dacă vii înapoi
nu oameni ci umbre

împarte cu mine tristețe majoră
minora împarte
și hai să mai plângem din ultima horă
aice, departe...

poezie de (19 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lumini de muselină

Se scutură în noapte lumini de muselină...
Și cu blândețe,-n noapte, petale-n gânduri cad.
E liniște și pace... pe cer e lună plină...
Pustii alei aleargă sub ochii mei de jad.

Mi-e ființa-mbălsămată cu muguri de lumină...
Nu știu, e-n mine noapte ori în afara mea?!
Mi-e lacrimă pământul, ori cerul lăcrimează.
Materia, ori duhul e-n vocea ce mă vrea?!

Poate că-i doar tăcerea plângând la uși ânchise...
La geamuri ferecate, pe lespezi de granit,
Căci mi-am lăsat să plâncă pe veci atâtea vise,
Într-un comlot arhaic, cu gând de suicid.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook