Lumini de muselină
Se scutură în noapte lumini de muselină...
Și cu blândețe,-n noapte, petale-n gânduri cad.
E liniște și pace... pe cer e lună plină...
Pustii alei aleargă sub ochii mei de jad.
Mi-e ființa-mbălsămată cu muguri de lumină...
Nu știu, e-n mine noapte ori în afara mea?!
Mi-e lacrimă pământul, ori cerul lăcrimează.
Materia, ori duhul e-n vocea ce mă vrea?!
Poate că-i doar tăcerea plângând la uși ânchise...
La geamuri ferecate, pe lespezi de granit,
Căci mi-am lăsat să plâncă pe veci atâtea vise,
Într-un comlot arhaic, cu gând de suicid.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.