Murmur firesc

pornite din adrese
cuvintele se ciocnesc de trecători
până la strigăt spre limpezimea de sine
fiecare silabă se apără de fulgere
cu litere izbăvitoare într-un murmur firesc
libere şi desăvârşite fără să se piardă

parcă nu aş fi vorbit de ieri
ieşită din toate certitudinile încurajez picăturile de ploaie
limpezite în cea mai simplă
rugăciune de spălare şi alintare a faţei unei lumi
jefuite de strigăte pierdute
în zgomote
măsluite în forme divizibile

pornite din statui
silabele se aliniază la start
cuminţi
îmbrăcate în costum de scafandru lunecă spre
adâncul
începător în cuvinte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastră spre sud

în fiecare zi mă înveţi să vorbesc şi să tac
oh şi cât de multe se petrec în tăcere
ce reverii curioase
în timp ce privesc
mâinile răsucind clepsidra
două fluide pornite din mare
şi visul meu de exploratoare în nordul antartic
se întrepătrunde cu nisipul subţire ce curge
spre adânc prin fereastra deschisă spre sud

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele pornesc toate deodată

când cuvintele sunt puţine
îmbracă haina păpădiei
ascunse sub alte cuvinte se multiplică
în tăcerea melcilor de grădină
neştiute făpturi
pierdute sub frunze căzute din toamnă
pornite la un drum bătut cu argint
în atingeri-explorări
oprite într-o mare de noapte

când pământul îşi ridică ochii verzi
în lumini
invadând trupuri-peşti în treceri grăbite
cuvintele
pornesc toate deodată
în zborul lor
descurcat dintre umbreluţe străvezii
din mijlocul pupilelor mari
nu-l poate nimeni opri începe în martie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la capătul unei fraze

ochi veniţi din marte
parcă ar vrea să spună
deschide această poartă şi priveşte
păsări verzi nisipuri albastre un cer plin de flăcări albe
şi dogoritoare toarte de ulcior
mâini
mirositoare a boabe de smirnă arse
pe o pirogă ce lunecă pe mare
până la capătul unei fraze
în care cuvintele caută
dincolo de orizontul ştiut doar de ele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exodul cuvintelor

Au pornit cuvintele în exodul cuvintelor
cu litere mari.. cu litere mici
în fraze lungi spre ţara sfintelor
cuvinte, ce nu mai vor să stea deloc aici.

Se duc cuvintele.. se duc în ţara lor
iar oamenii rămân fără cuvinte...
Dispar cuvintele de dor
de mamă sau de tată sau părinte.

Au pornit cuvintele şi ne-au lăsat goliţi
privindu-le cum ne dispar din minte
şi stăm şi ne privim îndrăgostiţi
cum ne urâm din lipsă de cuvinte.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul

cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi forme albe negre în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite tremură fug de sub picioare
apoi se înalţă
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta se amestecă se aşază cercuri
în locuri altele de până acum peste nisipul mişcător ce fierbe
pentru a se pierde în
valul
pregătit din larg pentru atingerea ţărmului

într-un ultim sărut tulbure
lasă pe malul ce mai înaintează câţiva centimetri
un nelămurit amestec de nisip şi piatră
câtă vreme apele
se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare

nimeni nu înţelege mişcarea pietrelor
preţ de o privire fiecare crede într-un val
ce i-ar aparţine inundând oglinda în care tălpile alunecă spre afund
iar chipul
e dus departe de ţărm corabie
suflată de vântul ce aspiră doar a fi vânt

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul nopţii

Tăcerea apei reflecta spre mine
mănunchi de raze rupte din apus
în lupta cu tenebrele marine
ce se doreau luminii mai presus.

Din valuri, încercau să prindă cerul
cu ultime-ncordări de străluciri
menite să le ducă-n caruselul
din lumea nesfârşitelor trăiri.

Era aproape hăul. Valuri sumbre
veneau să-ncheie crâncenul război,
strângând lumina lor în mâini de umbre
pornite din adânc de inimi sloi.

Un strigăt şi un zbor tăcut, de noapte,
picaj ca în furtuna unui gând
ce se înclină-n faţa unor şoapte
pornite din speranţe-agonizând...

Din valuri, marea-şi pierde giuvaerul,
iar umbre din războiul nemilos
privesc lumini ce pot s-atingă cerul
din pene strălucind, de albatros.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmuri de primăvară

de plăcerea perfuziilor
culorile respiră roz când serul e roz
şi aerul devine roz
între parfumuri
ce te leşină
pulverizate din sticluţe cu forme botanice

ce nebunie plăcută când nimicul e parfumat
ca într-un ospiciu al rozelor
sub stropi de ploaie
petale catifelate
cad spre abis
centrifugate din roşu şi alb
roz

bine că totul ţine puţin
în lume se întâmplă multe

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această ploaie de martie

nu cade şi ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârteşte în jurul meu
neîmpuţinată ar vrea să mă ocolească dar se răzgândeşte
apoi mă înveleşte cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus apoi se răsfiră dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte
grădina
ce vieţuieşte sinceră
nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare cu dorinţe de confidenţe decisive
fără dor de a fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cuvinte

fluturi zboară în versuri
insomnia mea dansează
doamne cum o să-i ţin minte
da parcă aş păşi într-un vals
în curând soseşte dimineaţa
îi voi întâlni
în grădină de dincolo de cuvinte
au luat cu ei tot ce era necesar
până la urmă
ziua de azi e norocoasă
ceva a mai rămas
pentru noaptea ce vine
îngerii cuvântului
vor sosi iar să le facă loc
într-un poem
la care voi renunţa

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cuvinte

fluturi zboară în versuri
insomnia mea dansează
doamne cum o să-i ţin minte
parcă aş păşi într-un vals
în curând soseşte dimineaţa
îi voi întâlni în grădină
de dincolo de cuvinte
au luat cu ei tot ce era necesar
până la urmă
ziua de azi e norocoasă
ceva a mai rămas
pentru noaptea ce vine
îngerii cuvântului
vor sosi iar să le facă loc
într-un poem
la care voi renunţa

poezie de Marilena Tiugan din Odisee în zigzag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţărm

cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi
forme
albe
negre
în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite
ce tremură apoi se înalţă
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta
se amestecă
se aşază cercuri în locuri altele de până acum
peste nisipul mişcător ce fierbe cu bule albe
pentru a se pierde în valul
pregătit din larg pentru atingerea ţărmului
într-un ultim sărut tulbure / nelămurit amestec de nisip şi piatră/
lăsat pe malul ce mai înaintează câţiva centimetri
câtă vreme apele se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare
preţ de o privire inundând oglinda
în care tălpile alunecă spre afund şi chipul
e dus departe de ţărm
corabie
suflată de vântul
ce aspiră doar a fi vânt

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şi de martie

nu cade şi ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârteşte în jurul meu
neîmpuţinată
ar vrea să mă ocolească dar se răzgândeşte
apoi mă înveleşte cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus
să se răsfire dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte grădina
ce vieţuieşte sinceră / nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare /
cu dorinţe de confidenţe decisive
fără dor de a fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de vis

Şi-acum visezi, dar visul ţi-e schimbat:
te-avânţi prin nori c-un strigăt de plăcere,
de parcă nu-s aceiaşi ce-ai scăldat
în lacrimi izvorâte din durere.

Visezi frumos! În visul tău e-un zbor
prin fericirea inimilor pure
pornite pe un drum înălţător,
ferit de gânduri sau poteci obscure.

Pluteşti ca altădată spre abis,
dar este altfel: încărcat cu stele
şi pare-un univers ce s-a deschis
ca să-ţi permită zborul printre ele.

Iar tu i te arăţi ca într-un dans
în care muzica nu mai contează,
căci sufletul ţi-e undeva-n devans,
acolo unde totul se creează.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O şoaptă

cioplit dintr-un copac mort în alt veac
scaunul agonicei lumi
a înţepenit într-o cută a gândului
sprijinit pe trei picioare înfăşurate în sfori de
cânepă veche până la putrezire
- această realitate nu mai înghite atâta tristeţe strânsă
în nişte vreascuri bolnave pentru iarna ce se apropie -
pe cer se întâmplă lucruri ciudate
umbrei prăfuite din dreptul ferestrei
i-ar fi de ajuns
o şoaptă subţire pe unda cugetului
de la Cel Ce îşi deschide toate cămările inimii
spre fiecare

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva a mai rămas

insomnia mea dansează fluturii zboară în versuri
Doamne cum o să-i ţin minte
parcă aş păşi într-un vals
azi îi voi întâlni
în grădină
de dincolo de cuvinte au luat cu ei tot ce era necesar
până la urmă rozele sunt norocoase
ceva a mai rămas
pentru noaptea ce vine
îngerii cuvântului vor sosi iar să le facă loc
într-un poem
la care voi renunţa

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplă femeie

Iluzia unei soluţii
n-a căutat-o în definiţii,
n-a căutat cartea, nici autorul,
decât stând cu sine,
martorul.
A avut puterea, mereu,
să gândească
cum ar putea să fie aceea
ce de departe
poate să privească
cu ochi omenesc,
sau neomenesc,
să caute, în orice,
virtuţile pretext.
Ca oricare alta, a fost un eu
din cel mai necunoscut eseu,
ce şi-a ales ca idol-idee
pe acela de Simplă femeie...

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de litere într-o cutie cu metafore

cu
surâsul timpului
îţi scriu
pe fiecare filă
a imaginaţiei
şi
ţi le trimit
pe degetele vântului
sau
vreo ploaie neştiută de litere
într-o cutie cu metafore
înflorită cu silabe artistice şi
cu surâsul tău
neverosimil
ochii să-ţi ia

atâta doar
şi tu să te înscrii pe
degetele timpului
din umbra
dintre un ieri învechit
şi-un azi înflorit în roua trecerii
spre un mai bine
mai elocvent
vizând
un salt în infinit

vis
şi stea
06-02-2018 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă (I Believe)

Eu cred că după fiecare picătură de ploaie
Creşte o floare,
Cred că şi-n cea mai întunecată noapte
Veghează o lumânare.
Eu cred că fiecare om care alege-un drum greşit
Va fi-ndrumat spre drumul bun de către cel care-a crezut,
Care doar prin credinţa sa s-a izbăvit,
Crede, crede mereu în rugăciunea ta şi nu ceda.

Cred că şi viscolele se pot opri
Daca te vei ruga în gând şi-ţi vei şopti
Că cineva te-aude în acest labirint,
În fiecare strigăt al naşterii, sfinţit,
Prin care alţi oameni vin spre noi şi ne-amintesc
Că plânsul lor e-atâta de firesc,
Strigătul lor începător, înăbuşit,
Sub soarele ce-abia a răsărit.

Dacă atingi o frunză acoperind lumine,
O să descoperi albăstrimi curgând spre tine
Şi te vei minuna privind spre cer, în sus,
Sub frunza ta de pleoapa din ochiul tău ascuns,
Dai frunza la o parte, deschizi pleoapa-n neştire
Şi te îmbeţi de-albastrul ce curge peste tine,
Albastrul plin de verde - ademenite file,
Ascunse sub coperta plăpândă din privire.

De fiecare dată când se naşte un suflet,
Tot cerul se desface ca o floare de nufăr
Şi-acoperit de frunza ce-o porţi ca pe un scut,
Ascunzi tainic albastrul în care ai crezut
Şi crezi sub soarele ce-abia a răsărit

cântec interpretat de Elvis Presley, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai mişcător ca piatra desprinsă din vârful unui munte, devenită nisip în adâncul unei mări.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine

pe pământul înalt
peste invizibile straturi de lavă
copacii pictează cu rădăcinile lor adâncul
ce-i drept ei nu cred în nemurire
de aceea de mai multe ori au murit şi au înviat
să înflorească cel puţin o dată în zori
săltăreţi şi autonomi
într-un apocalips al florilor
fără lacrimi
fără ghilimele
fără ecouri în născocirile lui eu

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!