Ulciorul

Amprente de dor pe toartă de-ulcior
din care, pe câmp, se-adapă ţăranii.
În el a turnat olarul fior
cu sufletul său sfinţit de metanii.

În lut mângâiat sunt şoapte trecute
din vieţi socotite în zile şi ani,
sunet de clopot al lumii pierdute
de luptele duse-ntre suflet şi bani.

Durerile-s arse-n cuptoare încinse,
apoi, smălţuite cu grijă şi drag,
să ţin-apa rece în zile aprinse
şi... când obosesc de tristeţe, se sparg...

Amprente de dor pe-o toartă de-ulcior...
Un ciob de pământ... cândva de-ajutor...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaşca fără toartă

Eu sunt o ceaşcă fără toartă
Ce în a timpului visare,
A strâns şi ploi, au curs şi lacrimi
Ce-au fost şi dulci, dar şi amare!
Eu sunt o ceaşcă fără toartă,
Şi toată viaţa aşa am fost
De mă va întreba oricine
Pe lume de-am avut vreun rost,
Nici nu aş şti ce să răspund...
Eu sunt o ceaşcă fără toartă
Dintotdeauna şi... oricând.

poezie de Mariana Simionescu (10 decembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprente

Când îţi laşi amprenta pe ceva,
Nimeni nu mai poate contesta.
Că nu tu ai fost acela,
Cel care a reuşit să facă ceva.

Îţi spun serios, chiar dacă-ţi zâmbesc,
Amprente de tot felul se găsesc.
Se găsesc amprente pe orice ai pus mâna,
Amprente se găsesc oriunde ţi-ai lăsat urma.

Amprentele îmi sunt deopotrivă, trecut şi viitor,
Nu va dispărea totul, după ce eu am să mor.
Trecutul înseamnă, prin ce am trecut şi am facut,
Iar viitorul este ceea ce am crescut.

Amprente precum iubirea, adevărul şi dreptatea,
Dau roade dacă coincid cu realitatea.
Şi când pomul vieţii va înflorii,
Fiecare petală, amprenta ea va fi.

poezie de Ovidiu Kerekes (10 martie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprente pe irişi

nu pot vedea cu un singur ochi
revederea
celălalt mi-a rămas în depărtare
privind
şi m-am legat cu un început de tristeţe

cum ţi se pare acum singurătatea ta
sfâşiată
de păsările monocrome ale tăcerii
când paşii mei lasă amprente adânci
pe irişi
într-o noapte boreală
cu scâncete reci
în loc de cearcăne?

şi nu mai sta cu sufletul gol
în mijlocul ploii
de parcă te-ai ruina pe margini
în alb şi negru
de atâta dor

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele dimineţi...

Ador acele dimineţi,
Venite parcă din alte vieţi
În care sufletul mi-l iubeşti
Iubirea în şoapte mi-o cerşeşti.
În care eşti un înger pământesc,
Cu suflet de copil ceresc.
În care razele ne spală trupul,
De păcatul amar si gândul,
A iubirii doar de-o viaţa
A unui fir încâlcit de aţa.
În care ne lăsăm amprente,
În care desenăm cu crete,
Iubirea noastră de hârtie,
Ce dureaza de-o veşnicie.
În care lupţi să mă păstrezi,
În lanţuri sufletul să-mi legi
Şi pentru alte vieţi ce vin
Împodobite în amar şi chin.

Ador acele dimineţi,
În care suntem nişte feţi,
Abia treziţi la viaţa,
Cu plâns şi râs pe faţă.

poezie de Adriana Monica Burtea (22 octombrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Data (intoxicat de virus): Suntem mai mult asemănători decât diferiţi, dragul meu căpitan. Am pori. Oamenii au pori. Am... amprente. Oamenii au amprente. Nutrienţii mei sunt precum sângele vostru. Dacă mă înţepi, oare nu... sângerez?

replică din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în braţele tale

O noapte în braţele tale
Şi încă o noapte... apoi,
Iubito, îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.

O noapte senină şi lungă,
În care nebun mă-nfăşor,
Lăsând către tine s-ajungă,
Vrăjitul şi-adâncul... fior.

O noapte cu vise aprinse,
Beţie de patimi... arzând,
Uşor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.

O noapte de-atingeri şi şoapte,
De ploaie şi fluturi în zbor,
Când buzele-n rouă sunt coapte
Şi-n tine... amorul... strecor.

poezie de Constantin Triţă din Doar pentru tine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în braţele tale

O noapte în braţele tale
Şi încă o noapte... apoi,
Iubito! îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.

O noapte senină şi lungă,
În care nebun mă-nfăşor,
Lăsând către tine s -ajungă,
Vrăjitul şi adâncul... fior.

O noapte cu vise aprinse,
Beţie de patimi... arzând,
Uşor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.

O noapte de -atingeri şi şoapte,
De ploaie şi fluturi în zbor,
Când buzele -n rouă sunt coapte
Şi-n tine... amorul... strecor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile

Sunt clipe frumoase
În zile întunecoase
Sunt ore de ploaie
În zile călduroase

E soare pe cer
Când afară plouă
Căldură în ger
Şi speranţă nouă

Zi întunecată
În lacrimi înecată
Clipe de neuitat
Cu sufletul împăcat

Sunt zile însorite
De nori umbrite
Iubire dureroasă
Cu o plăcere păcătoasă

Sunt dorinţe împlinite
Şi dragoste nebună
Cu ploi pe sfârşite
Şi nori ce se adună

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limbă de clopot

Cu limbă de clopot
Şi-n pale de vânt
Sufletu-mi o să colinde
Trei zile la rând...
Numai moartea nu se vinde
Toate-n rest se vând.
Lumea e croită rău
Stă cu josu-n sus,
Toate se scufundă-n hău
Dacă eu m-am dus.
Azi, la locul cu verdeaţă
Fir-ar mama ei de viaţă!
Când aveam acum... de toate
M-a lovit cumplita moarte
Şi din omul cât o uşă
Sunt azi pumnul de cenuşă
Risipit în patru zări
Şi tot în atâtea mări.
Mă jeluie, mă jeluie iubit nepot
Atât cât mai sunt
Neviu pe pământ
Cu limbă de clopot
Şi-n pale de vânt
Trei zile la rând...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Şi trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colţ de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aş vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie în marş

În lacrimi şi-n acvarii gustul mării,
Penumbra toamnei s-a-mpărţit la doi
Şi-n desfrunzirea şirelor spinării,
E toga lui Ovidiu peste noi.

Exil în orice port al frunzei moarte,
Din enciclopedii - cuvântul strâmb,
Vin iepurii cu-o foame de departe,
Spre-a mirosi cartuşe arse-n câmp.

Sunt zile când prin arbori goi se-arată
Un cer mult mai aproape de pământ,
Dar asta nu se-ntâmplă niciodată,
Iluzia ne stăpâneşte sfânt.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde dispar iubirile noastre când trupul celui iubit nu mai este lângă noi? Unde se duc toate sentimentele, trăirile, neliniştile, fericirile noastre? Şi ce rămâne în urma lor? Un câmp de lupta dupa razboi..., cadavre de dorinţe şi cruci de vise pierdute. Se pierd şi se regăsesc toate... în noi. Nu-i de mirare că durata unei vieţi devine din ce in ce mai scurtă, nu viciile sunt de vină, ci iubirea... Cred ca plătim un preţ prea mare pentru cât de puţin primim, şi apoi mai cred că cei mai longevivi dintre oameni sunt cei cu sufletul rece ca o piele de şarpe, aceia care nu iubesc, nu pătimesc...

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi cu toţii

Pasările cântă pe crengi înverzite,
Fluturii se-ngână de pe flori pe flori,
Tainic trec prin aer şoapte fericite,
Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr' de nori.

Dulce primăvară, drag vis de iubire!
La zâmbirea-ţi blândă, iarna a plecat,
Cât era de lungă, plină de jălire...
Dar tu eşti în lume, răul s-a uitat.

Ce-mi vorbeşti tu încă de chinuri trecute,
Inimă nebună, uită de dureri
Şi de-acele zile în lacrimi pierdute.
N-are primăvara mii de mângâieri?

N-auzi cum şopteşte fiecare floare?
"Amorul domneşte acum pe pământ.
O, iubiţi cu toţii! grabnic frunza moare,
Grabnic se întoarnă tot iar în mormânt".

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1878)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

am căzut în tristeţe
şi m-am lovit de asfaltul ei
strivind o floare în cădere
melanconie
în ruptură de suflet
triseţe în bucurie?
dezamăgire în tristeţi
de nopţi umbroase
ce-apasă suflet părăsit?
oare de ce nu pot întoarce...
leagănul meu din trecut?
întind mâna spre bucăţica
de cer rămasă
fereastră spre lumină...
a sufletului meu
şi-n cana ştirbită fără toartă
în care eu caut amintiri...
de ce să dau sensuri
şi să păstrez nonsensuri?
poate că ploaia inimii crede
că udă grădini de suflete...
mă întreb, unde este al meu
al tău?
s-au luat de mână amâdouă
şi ne-au părăsit pe noi doi?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul are două vieţi: una ziua, în stare conştientă, şi una noaptea, când visează, diferenţa este că în vis faptele sale nu lasă amprente pe trupul său.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe fundalul luminii descompuse (curcubeu: ROGVAIV) se observă diferite amprente ale elementelor chimice aflate în atmosfera stelelor. Aceste amprente se observă sub forma de linii negre (de absorţie) sau albe (de emisie). Astronomii pot observa spectrul fiecărei stele şi pot clasifica stelele în functie de acesta.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când citim o carte, punem amprente de timp pe sufletul nostru!

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Gândeşte primăvară şi-ţi vor răsări flori
în prispa adormită c-un zâmbet troienit,
flori ce-ţi vor da de veste că eşti al meu IUBIT,
chemându-te la mine, să îţi trezesc fiori.

Topind vremea de gheaţă, vom plânge lacrimi dulci
şi le vom închina emoţiilor mute,
împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
când sufletul sfinţit, în mine o să-l culci.

Apoi, ne-om răsfăţa cu vise împlinite,
din noapte până-n zori, pe aşternut de dor,
ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
născut din întuneric de zile netrăite.

Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul,
ce se va încălzi la flacăra IUBIRII,
şi amândoi afla-vom secretul fericirii
ascunse-n Începutul ce-a dăruit Cuvântul...

Gândeşte primăvară... să ne mângâie vântul!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca o cană fierbinte de ceai. Se inspiră adânc, se soarbe încet şi se ţine cu grijă de toartă.

aforism de Ionuţ Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine-ai venit!

Suflet de vis, suflet curat,
Pe unde oare-ai colindat?
Din cer de vară ai venit,
Să-mi vindeci tot ce-a fost rănit.

Care din lacrimile mele
Te-a mângâiat, cu doruri grele,
Şi liniştea ţi-a tulburat,
Când inima ţi-a sărutat?!

Da, ştiu că nu visez, IUBITE!
Am aruncat haine cernite
Şi-mbrac acum sufletul meu
Doar în culori de curcubeu...

De dragul meu, de dragul tău,
Am scuturat gânduri, de rău...
Azi împletim din fir de Lună,
IUBIRE-n patimă nebună...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!