Amprente pe iriși
nu pot vedea cu un singur ochi
revederea
celălalt mi-a rămas în depărtare
privind
și m-am legat cu un început de tristețe
cum ți se pare acum singurătatea ta
sfâșiată
de păsările monocrome ale tăcerii
când pașii mei lasă amprente adânci
pe iriși
într-o noapte boreală
cu scâncete reci
în loc de cearcăne?
și nu mai sta cu sufletul gol
în mijlocul ploii
de parcă te-ai ruina pe margini
în alb și negru
de atâta dor
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.