Tristețe
am căzut în tristețe
și m-am lovit de asfaltul ei
strivind o floare în cădere
melanconie
în ruptură de suflet
trisețe în bucurie?
dezamăgire în tristeți
de nopți umbroase
ce-apasă suflet părăsit?
oare de ce nu pot întoarce...
leagănul meu din trecut?
întind mâna spre bucățica
de cer rămasă
fereastră spre lumină...
a sufletului meu
și-n cana știrbită fără toartă
în care eu caut amintiri...
de ce să dau sensuri
și să păstrez nonsensuri?
poate că ploaia inimii crede
că udă grădini de suflete...
mă întreb, unde este al meu
al tău?
s-au luat de mână amâdouă
și ne-au părăsit pe noi doi?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.