Poem în interval

[la colţul străzii ce duce nicăieri
îngerul răstignit în piatră zdrobită
străluceşte pentru ultima oară lucid

în mormanul de gunoi
atârnă o clipă vagă de speranţă
în fundul inimii se ridică haotic o fântână
gata să umple toate gropile din asfalt
cu lacrimi putrede

surâde praful în arcul
dintre suflet şi trup
rugina curge pe pleoape
ca o mângâiere de sânge cald

moare încet paradisul din ochi
erupe purpura infernului în mine]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De înviere

Gemând pământul
jertfă de sânge
primeşte
şi suferă
pentru OMUL răstignit...
fără păcat
şi plin de libertate.
Maică zdrobită
scump fiu
plângând...
suflet în trup
de dureri
şi suferinţe
străpuns de lancea
păctului.
Golgotă de inimi
plâng
OMUL ce moare
păcat răscumpărând
în faţa Tălui-mormânt
drag
ce nu-i mormânt...
e LIBERTATE.
şi...
răsplată
pentru credinţă.

Sărbători fericite!

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană

mai lasă-mi un cuvânt viu
dacă păsările îţi dorm
sub rădăcini de piatră

celor ce aud
plânsul tăcerii
dă-le paharul adânc
să-l umple
de zbor

celor ce văd
piatra din lună
dă-le timpanul mai larg
să-l umple
de foc

celor ce simt pământul
cum se adânceşte în trup
dă-le pentru o zi
vârful de stâncă
să le fie coroană

celor ce gustă
din sângele fânului cosit
dă-le tălpi străine
să înveţe plângând
limba ierbii necoapte

şi-atâtea lacrimi să fie
să nu mai încapă
în niciun cuvânt

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

lumina se desface de păcate
ascultă
e praful tot mai lucid printre noi
şi-ncepem zborul însinguraţi
într-o catastrofă
a bătăii de aripi

tot mai adânc
sufletul se ascunde în inimă
gata să nu mai întâlnească
măruntaiele morţii

ruşinaţi de marea minune
toţi îngerii crescuţi în vârful pieptului
şi-au strâns în gol
aripile de var
stingând întreaga noapte

şi eu de ce am înviat?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să treci!

Să treci pe la mine, pentru ultima oară,
Tu cântă-mi desculţă ultim cântec de leagăn,
Şi leacuri de prin pieţe s-aduci să nu doară,
Magia nefastă a pământului reavăn.

Să treci când ţi-oi spune, cu leacuri amare,
Amare de lacrimi din ochi ce n-or plânge
Şi fă lumânare iubirii ce moare,
Din picuri-sărut de ceară şi sânge.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascunselea

pe umerii cerului atârnă
sâni alăptând
pe funia morţii atârnă poze

pentru mine viaţa este doar o ascunzătoare
de frica morţii -
mă va ghici
dar nu mă las uşor

am praştie
şi în ea
a pus visele cu tine
vezi tu cum ţi-e cerul când
săruţi ultima oară
fără să ştii
că este ultima oară?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemat, ah, ochi de piatră

Vai vieţii mele, încă de la naştere
ochi de piatră în trup de apă...
Vederea, ca tăria păianjenului
sprijinindu-se pe balele lui geometrice.
Atârnă greu ochiul de piatră
şi sfâşie apa.
La ce bun vederea pietrei pentru apă
când trebuie să îngheţe apa de frig
când trupul trebuie să-mi fie de gheaţă
bloc lucios şi transparent de gheaţă,
gheaţă tare, gheaţă solidă
ca să nu-mi cadă ochiul de piatră de sub sprânceană
ca să nu-mi alunece prin piept
prin pântec şi prin picior
ca să nu-mi ajungă vederea lui de piatră
sub tălpile mele de apă.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă,
trebuie să-ngheţ ca să te ţin sub sprânceană,
mai friguros decât frigul
trebuie să mă ţin
în toiul frigului
ca să văd vederea pietrei cu tine.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval IX

[moartea voastră e urâtă
a mea încă
nu s-a născut
catastrofele agonizează
în pământul vostru
şi cresc în mine haotic
departe aş vrea
ca toate lucrurile
să-şi memoreze
sfârşitul]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat de vorbă-n colţul străzii

Am stat de vorbă-n colţul străzii
Aproape-un ceas şi jumătate;
De strânsa noastră legătură
Ne-am spus cuvinte-nflăcărate.

Ce mare e iubirea noastră,
Ne-am spus-o pentru-a mia oară -
Am stat de vorba-n colţul străzii
Şi nu vedem cum timpul zboară.

Zeiţa hâtră a-ntâmplării,
Vioaie şi voioasă fată,
Trecu privind la noi ironic
Şi chipul ei pieri îndată.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră cu ochi

O piatră cu ochi
Se uită la mine,
Ea cunoaşte liniştea,
Eu nu sunt de piatră,
Ea cunoaşte limbajul ploii,
Eu sunt grăbit, deschid umbrela,
Ea a fost om, pe când eu
Eram piatră, astfel ne privim în secret,
Eu – o biată carne cu suflet, acolo,
Ca un câine credincios – sufletul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval VIII

[toate păsările au murit în mine
doar zborul lor atârnă dureros
în mâini
pleoapele nu mai pot
semăna licăriri de stele
acum învaţă
numai plânsul]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să faci totul ca pentru ultima oară. Şi cerul, şi pământul, şi ochii celor dragi, şi zâmbetele, şi tristeţile lor să le priveşti ca pentru ultima oară. La sfârşitul zilei să priveşti apusul soarelui ca pentru ultima oară şi, adormind, să crezi că o faci pentru totdeauna. Iar dimineaţa, dacă te mai trezeşti, s-o iei de la început, făcându-le pe toate ca pentru ultima oară, dar cu o înnoită disperare.

citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronomorfism

din streaşină plouă cu sânge acrit,
noaptea îşi desface rănile grele
în largul cerului
să intre în ele plânsul de piatră
şi puroiul pământului –
germinator al morţii

atât de străin şi-atât de pribeag
timpul mi s-a topit între degete
zidindu-mi sub călcâie
lipsit de speranţă –
vise, amintiri şi suferinţe

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o geană de ceaţă
umedă
ca lacrima ochiului
ce a vărsat sânge
mi-e toată tristeţea
de-acum

îngeri giganţi cu aripile adâncite în jale
îmi cutremurau
epicentrul luminii
iar visele abia ieşite
din chinul întunericului
nu mai creşteau

tot gândul meu
era o rană caldă
în care se ducea să moară
ultima speranţă

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii au falsificat

zarurile fără să clipească
joacă pe rând cu fiecare
ei nu se complică şi zboară
scântei prin vaduri de râuri
de sânge care-ţi curge
prin venele tăiate cu o carte
ascunsă în manşetă şi scoasă
la momentul potrivit
tu joci punând viaţa la bătaie
cu titlu de glorie efemeră
norocul e şarpele care-şi schimbă pielea
te uiţi pierdut la masa destinului
ai pierdut viaţa în încăpăţânarea ta
arunci un zar cu ultima speranţă
nici nu mai vrei să priveşti
în ochii tăi se citeşte înfrângerea
te vei stinge încet
anonim într-un amurg putred
o să fii uitat când numele
va fi strigat pentru ultima oară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi şi rachiu...

Dar plâng că sunt viu
Ruinele mintţi de aur,
Steagul ţesut într-un laur,
Lacrimi de rachiu...
Dar plâng şi nu ştiu
Durerea iubirii părtaşe,
Fatalitatea din faşe,
Lacrimi în rachiu...
Dar plâng cenuşiu,
Îngerul alb, îngerul negru,
Pentru un demon integru,
Lacrimi şi rachiu...
Dar plâng la sicriu,
Cu zâmbet tristeţea se duce
Spre paradis fără cruce,
Lacrimi cu rachiu...

Scrâşnet de lacrimi ce se aprind,
Flori de rachiu... şi toate te prind...

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 septembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colţul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...

Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze şi-l murmur încet...
cald, departe, dar cald...

Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s. au stins in focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald şi departe...

Oamenii nu iartă păcatele,
insă Cerul se deschide in fata strălucirii pacatoasei iubiri...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colţul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...

Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze şi. l murmur încet...
cald, departe, dar cald...

Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s-au stins în focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald şi departe...

Oamenii nu iartă "păcatele",
însă Cerul se deschide in fata strălucirii "pacatoasei" Iubiri...

..."căci mult a iubit..."

poezie de Mariana Daniela Bidaşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa-i ultima ce moare!

Speranţa-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exişti
Când vor unii să te doboare
Tu speră şi ai să rezişti!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când simţi că totu-i în zadar
Şi-atunci când visul tău dispare
Tu speră şi visează iar!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunţa, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când viaţa ţi se pare crudă
Dar după nori, vine şi soare
Tu speră şi fă-i vieţii-n ciudă!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îţi vine
Şterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi şi bine!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ţi-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeaşi gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ţi va spune:"Mă căiesc"!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră şi alungă-l ca pe-un spin!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... eşti jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră şi fii curajos!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai simţit dezamăgire
Nu te simţi fără valoare
Tu speră, vei simţi şi fericire!

Speranţa-i ultima ce moare
Şi azi şi mâine şi mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac şi eu!!!!

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

prima oară
m-am răsucit într-un gând
căutând răspunsul în adâncul final
a doua oară
m-am întors către mine
într-o doară
eram o scoică rătăcită pe ţărm
azvârlită dintr-un suflet pribeag
strigam, căutând abisul sideral printre pleoape
mi-am aruncat gândurile
zidind lumini în noapte
alteori ţipam în acelaşi loc
căutând atingerea
atunci am întâlnit trupul răstignit între ape
a treia oară...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre suflet

Am fum în ochi şi-un suflet stins
Şi-o mie de planuri curmate d-un vis
Şi pumnii în piatră şi sânge curgând
Şi cadavre de plastic putrezite în gând.

Am scârbă în vene şi-un suflet mocnit,
Şi-o dragoste pură arzând înăbuşit,
Şi speraţe de ceară curgând pe obraz,
Şi mâinile încătuşate de un destin fără haz.

Am lacrimi pe faţă şi-un suflet cavou
Şi-un urlet mut ce s-aude-n ecou
Ş-o culoare afară înăuntru putrezită,
Aruncată în grabă de-o javră căită.

Am cadavre de plastic putrezite în gând
Şi pumnii în piatră şi sânge curgând
Şi-o mie de planuri curmate d-un vis,
Am fum în ochi şi-un suflet stins.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!