* * *
o geană de ceață
umedă
ca lacrima ochiului
ce a vărsat sânge
mi-e toată tristețea
de-acum
îngeri giganți cu aripile adâncite în jale
îmi cutremurau
epicentrul luminii
iar visele abia ieșite
din chinul întunericului
nu mai creșteau
tot gândul meu
era o rană caldă
în care se ducea să moară
ultima speranță
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marian Hotca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.