De înviere

Gemând pământul
jertfă de sânge
primeşte
şi suferă
pentru OMUL răstignit...
fără păcat
şi plin de libertate.
Maică zdrobită
scump fiu
plângând...
suflet în trup
de dureri
şi suferinţe
străpuns de lancea
păctului.
Golgotă de inimi
plâng
OMUL ce moare
păcat răscumpărând
în faţa Tălui-mormânt
drag
ce nu-i mormânt...
e LIBERTATE.
şi...
răsplată
pentru credinţă.

Sărbători fericite!

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată omul! (Monologul lui Pilat)

Iată omul care îl vreţi
Pe cruce răstignit să-l vedeţi.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.

N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteţi un popor hapsân!
Care vreţi mai mult sînge decât vin.

Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreţi să moară? Să fie al vostru păcat,
În faţa lui eu nu sunt vinovat.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată omul! (Monologul lui Pilat)

Iată omul care îl vreţi
Pe cruce răstignit să-l vedeţi.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.

N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteţi un popor hapsân!
Care vreţi mai mult sînge decât vin.

Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreţi să moară? Să fie al vostru păcat,
În faţa lui eu nu sunt vinovat.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic şi nimeni nu are drept de a juca rol de mediator pentru că nu se poate vorbi de o cantitate anume de libertate, ci de calitate incontestabilă a libertăţii pe care o poate dobândi Omul cu Suflet de Dumnezeu. În Dumnezeu se găseşte Adevăr, Înţelepciune, Libertate, Iubire, iar El din toate acestea a clădit omul, şi i-a dat anotimpurille; toate la rândul lor au fost date timpului.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh ţară...

Ce păcat că mă trag, azi, din ţara ruşinii
Şi-i păcat reciproc, că şi ea m-a pierdut...
Şi-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii
Drept tărâm... Ce credeam fericit început!

Şi-a mânjit plai de vis, de ambiţii deşerte
-Jucând rol de-un popor, ce-şi pretinde valoare-
Ce răsare-n mirosul de hoituri dejecte
Cu tărie de moţ... Atotprovocatoare!

Ce păcat că mă supăr pe-un loc, de pământ
Fără viaţă, conştiinţă, ruşine, credinţă...
Şi mă plâng, că n-am cui, ca şi alţii înfrânt,
De-o izbelişte sumbră... În vid de conştiinţă.

Unde-mi sunt şi părinţii, prietenii lor,
Ce mi-au dat din bun-simţ, gustul fin al valorii?
Ce păcat de imensul nedrept!... Muritor,
Mi-aş dori să reînviu... Frumuseţea splendorii!

Tot mai sunt pionierul, pitic, patriot
Şi nu vreau, decât singur, să-mi cer libertate;
Din bunici la părinţi, s-o redau la nepot...
Sunt român gând şi sânge... Pentr-o eternitate!

Deci îmi iartă, tu ţară, îmi iartă popor,
Judecata-mi spre cei ce-au drept simbol..."golan",
Ce-au furat un drapel şi-au lăsat un cotor
... Ce-i din os de străbuni... Pentru ei un ciolan!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este liber, este libertate. Suntem lăsaţi singuri, fără de scuză. Asta vreau să spun atunci când afirm că omul este condamnat să fie liber. Condamnat, pentru că el nu s-a creat pe sine şi totuşi se găseşte în libertate şi din momentul în care este aruncat în această lume el e responsabil de tot ce face.

citat clasic din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval

[la colţul străzii ce duce nicăieri
îngerul răstignit în piatră zdrobită
străluceşte pentru ultima oară lucid

în mormanul de gunoi
atârnă o clipă vagă de speranţă
în fundul inimii se ridică haotic o fântână
gata să umple toate gropile din asfalt
cu lacrimi putrede

surâde praful în arcul
dintre suflet şi trup
rugina curge pe pleoape
ca o mângâiere de sânge cald

moare încet paradisul din ochi
erupe purpura infernului în mine]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mama plânge

Când plâng ochii unei mame, plin de lacrimi e pământul,
Mama stele-n suflet are, ea e pacea şi cuvântul.
Mama-ţi este fericirea de-a păşi prin munţi stâncoşi
Şi-a rămâne fără rană... Vezi în ochii ei frumoşi,
Raiul, glia şi izvorul neamului de veac rămas
Să îşi limpezească dorul. Bate-un clopot... doar un ceas
Şi-n ceaslov, e scris să plece... Plin de lacrimi e pământul,
Vreme vine, vreme trece, gol în suflet i-e mormântul...
Ea prin paşi ne va rămâne,-n lume, înc-o bucăţică
Şi în vise, printre stele, ca un înger se ridică.
Mama-i imn şi port, icoana... E puterea unei lumi,
Este-ntreaga Românie, scut şi pavăză-n furtuni.
Mama-i vale de lumină, aur pâlpâind sub Soare,
Mama... mama, niciodată, pentru pruncul ei, nu moare!
Ea e slovă de iubire, tihna nopţii, libertate,
Îngenunche la icoană, pentru prunc, în orice noapte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp va fi să fim pe-acest pământ, trebuie să luptăm pentru libertate atunci când ne este limitată.
Nimic şi nimeni nu are drept de a juca rol de mediator pentru că nu se poate vorbi de o cantitate anume de libertate, ci despre calitatea incontestabilă a libertăţii pe care o dobândeşte Omul cu Suflet de Dumnezeu.
Pe cer văd multe păsări care zboară libere, nu au limite. Unde aş putea zbura dacă aş avea aripi?

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (2020)
Adăugat de Radu Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ideal

Este omul ce rezistă
Nebăut şi nemâncat,
Omul fără de păcat,
E ceva ce nu există.

epigramă de Corneliu Ioan Iovuţa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea lacrimilor

N-am găsit nici-o fiinţă
Nici în cer nici pe pământ
Să-i dau viaţa prin credinţă
Decât Fiul Celui Sfânt

Domnul este Dumnezeu
El Isus Hristos Mesia
Ce mă ia pe braţul Său
Şi-mi e pacea — bucuria

N-am găsit nici-o făptură
Pe acest pământ străin
A cărui învăţătură
Să ne abată de la chin

Omul gingaş să-l salveze
Curăţindu-l de păcat
Şi în rai să îl aşeze
Cu chipul imaculat

Nimenea de pe pământ
Nu a fost şi nu e-n stare
Cuvântul Acelui Sfânt
Să îl pună-n aplicare

Fără pată în lumină
Să fie ca un izvor
Cu vorbirea fără vină
Pentru omul muritor

Caut un om să stea în spărtură
Dar omul vai — nu-i nicăieri
Ca să trăiască Sfânta Scriptură
Viu în lumină — nu în păreri

Caut un om dar nimenea nu-i
Sfinţenia — el s-o păstreze
Imaculat — în faţa Domnului
Cu drag el să se aşeze

Dar nimeni nu-i nimeni n-a fost
Curat sfânt şi fără vină
Să rămâie crin la post
Îmbrăcat doar în lumină

Şi astfel a trebuit
Domnul Vieţii să coboare
Singurul neprihănit
Şi războinic de sub soare

Domnul Vieţii — El Lumina
Şi Adevăru absolut
Cel ce dăruie cununa
Celui sfânt neprihănit

Fiul Celui Prea Înalt
Creatorul plin de slavă
El viaţa Lui şi-a dat
Pentru fiinţa omului — bolnavă

Dezbrăcat de-a Lui mărire
Şi de gloria cerească
Străpuns de-a noastră iubire
I-a fost dat jos să păşească

Să ne-nveţe ce-i iubirea
Ce-i Lumina şi Cuvântul
Ca trăind neprihănirea
Noi să părăsim pământul

A Lui Sfântă-nvăţătură
De aici totu-a dărâmat
Nefiind o umplutură
Ci Cuvântu — adevărat

Cuvântul Cel din vecie
Al Celui Sfânt —şi Prea Înalt
Veşnic ce e Pâinea Vie
Şi viaţa ce s-a dat

Cu ochii — cum o vedem
Şi cum e în veşnicie
Doar de El să ascultăm
A Lui goria să fie

Toţi au fost hoţi şi tâlhari
Înainte ce-au venit
Numai Domnul celor mari
Şi al tuturor — ne-a oferit

Şi iubirea şi credinţa
Tatălui de-a se arăta
Curată păstrând fiinţa
Şi-mplinind doar voia Sa

Cât de scump ne eşti Isuse
Al Lui Dumnezeu Sfânt Fiu
Floarea lacrimilor scurse
Pe acest pământ pustiu

Tu eşti lacrima iubirii
Pentru omul muritor
Fiinţa — desăvârşirii
Al vieţii sfânt izvor

Numai Tu şi azi ne scalzi
Şi-n lumină şi-n cântare
Şi de dorul nost"Tu arzi
Să ne vezi cântând onoare

Să ne vezi în palma Ta
Plini Isus de-a Ta iubire
Împlinind făgăduinţa
Însă în nepihănire

Doar Isus ne e destinul
Şi viaţa şi menirea
Ne e Calea ne e drumul
Dacă vrem desăvârşirea

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 martie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu poate supravietui fără credinţa într-o libertate posibilă - oricât ar fi ea de limitată - şi fără speranţa că într-o zi va putea dobândi, sau redobândi această libertate.

Mircea Eliade în Nouasprezece trandafiri, Dayan
Adăugat de Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i Dumnezeu?!

Unde-i Dumnezeu, să vadă
Zbaterile noastre toate?!
Şi să picure lumină
Şi în suflet libertate?!

Ne petrecem în uitare
Şi în rugi de Dumnezeu
Şi din pâinile amare
Ne-am frânt trupul pentru greu.

Plânşi, flămânzi în irosirea
Vieţii noastre de păcat
N-am găsit învrednicirea
De-a iubi cu-adevărat.

Suntem slabi văzând durerea...
Ochii-s plini de răni şi sânge...
Respirăm apoteotic...
Plânsul nu ne mai ajunge.

În arzândele mătănii,
Printre zbateri pământeşti
Suntem trup din frământarea
Pâinilor dumnezeieşti.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jur credinţă drapelului creştin şi Mântuitorului, al cărui Regat rămâne de neclintit, un Mântuitor, răstignit, înălţat, şi sosind iarăşi, cu viaţă şi libertate pentru toţi cei care cred.

citat din Dan Quayle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată Omul!

— Iată Omul! strigă-n Iad Pilat
Cine iarăşi L-a crucificat?
Cine-I scoate umbra de sub văl?
Daţi-mi apă mâinile să-mi spăl!
Revărsaţi-mi râuri peste pumnii plini!
Sângele acesta voi l-aţi vrut, rabini!
— Iată Omul! umbra a răspuns,
Eu sunt umbra Omului străpuns.
În zadar în lumea de păcat
mâinile pătate ţi-ai spălat.
Cei spălaţi de apă, ca şi apa pier.
Cei spălaţi de Mine, sunt cu Mine-n cer!

— Iată Omul! strigă-n Iad Pilat.
Cine iar Îl vrea crucificat?
Eu am spus întregului popor:
Pe-mpăratul vostru să-L omor?
Gândul meu pe cruce lămurit l-am scris.
Nu sunt eu de vină! Nu eu Te-am ucis!

— Iată Omul! umbra a răspuns,
Omul care vede în ascuns.
Dându-Mi titlul de-mpărat iudeu,
tu stăteai pe însuşi tronul Meu...
Şi, scriind pe cruce al domniei semn,
tu domneai în slavă, Eu muream pe lemn...

— Iată Omul! strigă-n Iad Pilat!
Ca stăpân, Cezaru-i vinovat.
Eu eram guvernator roman.
N-am rostit osânda ca duşman.
N-am oprit să-Ţi pună trupul în mormânt.
Nu sunt ucenic, dar nici vrăjmaş nu-Ţi sunt!

— Iată Omul! umbra a răspuns,
Omu-n care singur te-ai străpuns.
Tu ai vrut şi glorie şi-arginţi
dar s-ajungi la urmă şi-ntre sfinţi.
Nu-i decât o cale spre Eterna Stea!
Cine nu-i pe cale, e-mpotriva Mea!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii de calitate se plâng de nefolosinţă. Se plâng că vremea trece şi nimeni nu are nevoie de ei. E un mare păcat al societăţii româneşti să facă oamenii să se simtă în plus. Tot societatea e in pierdere. Ei, fiind de calitate, îşi vor găsi drumul interior şi vor răzbi oricum. Dar păcat de amăreală. Păcat de gustul de inutil. Păcat de anii care trec.

Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autograf

Cel ce lumea o iubeşte
Strânge bani, avere;
Bea, mănâncă, chefuieşte
Şi dispare – piere!

Pe când cel ce se gândeşte
Sufletul să şi-l salveze-
Acel suflet şi-l găseşte
La Domnul – să-l învieze!

Eu pe nimeni nu acuz,
Omul are libertate;
Nu sunt poetul ursuz
Şi sper că-mi veţi da dreptate...?

Unde nu-i înţelepciune,
Vom merge la judecată;
Dreptatea este-un tăciune
Dintre un băiat şi-o fată:

Fata poate fi frumoasă,
Dar iute va-mbătrâni;
Va uita c-a fost mireasă
Şi-ngropată: va muri.

Băiatul e diferit
Şi nu este-apreciat;
De fată îi părăsit
Şi astăzi a divorţat.

Ce păcat! Seară s-a lăsat!
(Pentru doamna avocat)

poezie de Paul Preda Păvălache (29 aprilie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea există? Şi dacă există, cum de omul în loc să o lase să trăiască şi să o cultive, face totul pentru a o ascunde, pentru a o însuşi furând-o celor care au tot dreptul la ea?
Istoria este o poveste despre sclavie şi libertate, despre eliberare şi
emancipare, prevaricare şi transgresiunea, războaie şi lupte, care sunt motivate de ideea că, privându-i pe ceilalţi de libertate, este mai uşor să-i îngenunchezi, să-i stăpâneşti pentru a-i menţine într-o stare de perpetuă suferinţă, ceea ce face zborul din "colivie" spre libertate aproape imposibil.

începutul de la Cerşetori de existenţă, Ecce homo - Între Glorie şi Ruină de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilat

ce puţini mai vor lumina
în suflet s-o mai reţină
să trăiască-ntodeauna
fără pată fără vină

ce puţini au mai rămas
care vor înţelepciunea
şi ca stâncă şi popas
ignorând întreagă lumea

şi ce mulţi au părăsit
Evanghelia Scriptura
omul iată a rătăcit
ignorându-şi chiar făptura

nu mai vrea lumina vie
să-i fie mărgăritar
ca să fie-n veşnicie
dragoste scăldată-n har

nu mai vrea neprihănirea
pur— curat ca să trăiască
şi o mască-i e iubirea
vrând doar slavă pământească

nu-i mai este Hristos stâncă
demult el l-a abandonat
s-a topit viaţa sfântă
cu păcat peste păcat

de aceea-mpărăţii
azi se clatină amar
pe cărările pustii
omul calcă în zadar

nu-i lumină nu-i viaţă
Evanghelia n-o vor
ci păcatul îi înhaţă
în iureş amăgitor

nu mai este curăţie
în sufletu omenesc
şi inima-i o pustie
de tot ce-i Dumnezeiesc

cum să fie fericire
pace astăzi pe pământ
Dumnezeu ce e iubire
când nu are vreun cuvânt

cum să fie astăzi pace
când omul a părăsit
pe Cel care să-i împace
din ei toţi — l-au izgonit

El Hristos ce pacea aduce
iată azi e exilat
Mielul Sfânt care pe cruce
viaţa pentru om şi-a dat

poezie de Ioan Daniel Bălan (3 noiembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul mănâncă şi bea, omul luptă pentru libertate şi dreptate, pentru a fi viu, pentru a avea plenitudinea vieţii. Dar ce este aceasta? Ce este viaţa vieţii însăşi? Care este conţinutul vieţii veşnice?

citat clasic din Alexander Schmemann
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Na-ş vrea să stau nepăsător

Na-ş vrea să stau nepăsător
Să văd in jurul meu cum mor
Atâţia oameni ce nu vor
Să iasă din păcat.

Ei se complac in acest fel
Şi nu doresc schimbare-n ei
Nu cred că este ceva sfânt
Dincolo de a lor mormânt.

Şi fac în viaţa tot ce vor
Sunt prinşi în păcatele lor
Nu cred c-o şansa li sa dat
Să fie iertaţi de-a lor păcat.

Te rog acum pentru omenire
Trimitele Doamne trezire
Din cerul Tău cel minunat
Şi scapa-i Doamne de păcat.

Îndreapta inimi noi spre Tine
În care Doamne fă trezire
Trezeşte de pe acest pământ
Să nu ajungă aşa-n mormânt.

Să fie Doamne dezbrăcaţi
Cei cu păcate îmbrăcaţi
Să-i poţi ierta prin mila Ta
Să vadă şi ei Slava Ta.

Şi să se poata bucura
Când la cer îi vei lua
Să vadă că după mormânt
Este viaţă-n cerul Sfant.
AMIN

poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!